Libera circulație a persoanelor în UE, străinătate. Decizia 132/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - Legea nr. 248/2005 -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA NR. 132
Ședința publică din 17 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Dumitraș Daniela JUDECĂTOR 2: Frunză Sanda
Grefier - -
MINISTERUL PUBLIC este reprezentat prin procuror
Pe rol judecarea apelului formulat reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1707 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit atât reprezentantul reclamantei intimate Direcția Generală de Pașapoarte B cât și pârâtul intimat.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei după care, curtea constatând apelul în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri.
Față de actele depuse la dosar, având în vedere dispozițiile art. 38 al. 1 din Legea 248/2005 și Directiva nr. 38/2004/CE, reprezentantul Ministerului Public solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Declarând dezbaterile închise,
CURTEA,
Asupra apelului de față, constată:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Suceava la data de 18.09.2009, reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte B, din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a solicitat restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în Italia, pentru o perioadă de cel mult trei ani, față de pârâtul.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 26.11.2008, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această țară, ratificat prin Legea nr. 173/1997, publicată în Monitorul Oficial nr. 304/1997.
Precizează că din documentele emise de către autoritățile italiene referitoare la pârât rezultă că acesta "a avut un comportament ce constituie o amenințare efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și integrității publice, făcând ca permanența sa pe teritoriul național să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță", iar măsura returnării a fost luată având în vedere "concreta și actuala amenințare la adresa siguranței publice".
În aceste condiții, apreciază reclamanta, se impune restrângerea dreptului la liberă circulație a pârâtului, în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Prin sentința civilă nr. 1707 din 6.10.2009, Tribunalul Suceavaa respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în considerarea principiului supremației dreptului comunitar, că norma aplicabilă în prezentul litigiu în care se solicită restrângerea dreptului la liberă circulație a unui cetățean român, este norma comunitară, respectiv art. 27 și următoarele din Directiva 2004/38/CE. Astfel, norma comunitară prevede în mod limitativ doar trei situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice și sănătății publice.
Prin raportare la aceste dispoziții, tribunalul a conchis că simpla nerespectare de către pârât a condițiilor prevăzute de legea italiană referitoare la dreptul de ședere pe teritoriul său, fără a se face dovada că acesta a fost judecat și condamnat pentru săvârșirea vreunei fapte penale, nu poate fi încadrată în sfera noțiunilor de ordine, siguranță și sănătate publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, în motivarea căruia a arătat că returnarea unui cetățean român dintr-un stat, în baza unui acord de readmisie, se aplică, evident, atunci când s-a încălcat ordinea juridică interioară a respectivului stat de către cetățeanul român cu privire la care se aplică returnarea. Astfel, din documentele emise de către autoritățile italiene referitoare la pârât rezultă că acesta are un comportament care constituie o amenințare la adresa siguranței publice.
Având în vedere că măsura restrângerii exercitării dreptului la liberă circulație trebuie să fie întemeiată exclusiv pe comportamentul individual al persoanei în cauză și, de asemenea, conduita acestuia trebuie să reprezinte o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății, conchide reclamanta că este lipsită de relevanță existența sau nu a unei condamnări penale în acest caz, cu atât mai mult cu cât potrivit Directivei nr. 38/2004/CE nici chiar condamnările penale anterioare nu pot justifica luarea unei astfel de măsuri. Ceea ce este relevant în speță este comportamentul pârâtului, care, conform înscrisurilor depuse la dosar, poate fi considerat o amenințare reală, prezentă și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.
Examinând apelul, prin prisma motivelor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat, măsura dispunându-se la solicitarea Direcției Generale de Pașapoarte, potrivit prevederilor art. 39 pct. 1 din același act normativ.
Din redactarea textului rezultă că singura condiție pentru ca instanța să poată aprecia asupra oportunității instituirii restricției este returnarea ca urmare a acordului de readmisie, față de care se putea verifica procedura și condițiile în care s-a dispus returnarea.
Prevederile legale menționate sunt în acord cu art. 25 din Constituție, potrivit căruia dreptul la liberă circulație în țară și în străinătate este garantat. Legea stabilește însă condițiile exercitării acestui drept. Aceasta înseamnă că libertatea circulației nu este absolută, ea trebuie să se exercite potrivit unor reguli, cu îndeplinirea și respectarea unor condiții prevăzute de lege.
Astfel, art. 29 din Declarația Universală a Drepturilor Omului prevede că, în exercitarea drepturilor și libertăților sale, fiecare om este supus numai îngrădirilor stabilite prin lege, exclusiv în scopul de a asigura cuvenita recunoaștere și respectare a drepturilor și libertăților sale.
De asemenea, potrivit art. 2 al. 4 din Protocolul nr. 4 al Curții Europene a Drepturilor Omului, drepturile recunoscute în paragraful I, care se referă la libera circulație a persoanelor, pot să facă obiectul unor restrângeri care, prevăzute de lege, sunt justificate de interesul public într-o societate democratică.
Tot astfel, art. 27 din Directiva 38/2004/CE a Parlamentului European permite statelor membre să restrângă libertatea de circulație și de ședere a cetățenilor Uniunii, pentru motive de ordine publică, siguranță sau sănătate publică, dacă măsurile de restrângere respectă principiul proporționalității și se întemeiază exclusiv pe comportamentul persoanei în cauză.
În speță, pârâtul a recunoscut prin declarația din 26.11.2008 că a fost judecat și condamnat în Italia pentru săvârșirea infracțiunii de furt, acesta fiind motivul returnării sale (filele 4-6 din dosarul de fond).
Această declarație se coroborează cu hotărârea de îndepărtare de pe teritoriul Italiei, emisă de Prefectul din la data de 23.06.2008, depusă de reclamantă odată cu cererea de chemare în judecată, în care se arată că pârâtul este responsabil de săvârșirea pe teritoriul italian a mai multor infracțiuni, mai precis la data de 9.09.2007 a infracțiunii de furt, la data de 7.11.2007 a infracțiunii de furt, fiind condamnat la un an închisoare, cu suspendare, la data de 17.02.2008 a infracțiunii de furt, la data de 4.05.2008 a infracțiunii de furt, fiind condamnat la șase luni închisoare și la o amendă de 300 Euro, pedeapsă suspendată și la data de 22.05.2008 a infracțiunii de tâlhărie. Se conchide, în înscrisul menționat, că pârâtul a avut un comportament ce constituie o amenințare efectivă și gravă la adresa demnității umane, a drepturilor fundamentale ale persoanei și integrității publice, făcând ca rămânerea sa pe teritoriul italian să fie incompatibilă cu conviețuirea civilizată și în siguranță. Astfel, măsura returnării pârâtului a fost luată având în vedere "concreta și actuala amenințare la adresa siguranței publice" (filele 7-9 din dosarul de fond).
Această conduită a pârâtului este evident contrară siguranței publice și justifică aplicarea măsurii restrictive prevăzute de art. 27 al. 1 din Directivă și de art. 38 din Legea nr. 248/2005.
În raport de aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 296 Cod procedură civilă, apelul urmează a fi admis, hotărârea pronunțată va fi schimbată în totalitate și, în rejudecare, se va admite cererea reclamantei Direcția Generală de Pașapoarte.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Administrației și Internelor, cu sediul în B, sector 1,-, împotriva sentinței civile nr. 1707 din 6 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Suceava, în dosarul nr-.
Schimbă în totalitate sentința civilă nr. 1707 din 6 octombrie 2009 a Tribunalului Suceava, în sensul că admite cererea formulată de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte și dispune restrângerea exercitării dreptului la liberă circulație pentru pârâtul pe teritoriul Italiei pe o perioadă de un an, începând cu data pronunțării prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 noiembrie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
Red.
Tehnored.
5ex/04.12.2009
Președinte:Dumitraș DanielaJudecători:Dumitraș Daniela, Frunză Sanda
