Drepturi salariale (banesti). Sentința 12/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
SENTINȚA CIVILĂ NR. 12/
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Asistent judiciar
Asistent judiciar
Grefier Veronica Dorinela
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra litigiului de muncă intervenit între reclamanții, A, G, -, C, -, -, reprezentant legal, intervenientul în nume propriu, reclamanta - și pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, CASA DE ASIGURARI DE SĂNĂTATE G, CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE A APĂRĂRII ORDINII PUBLICE, SIGURANȚEI NAȚIONALE ȘI AUTORITĂȚII JUDECĂTOREȘTI, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE B, având ca obiect "DREPTURI ALE PERSONALULUI DIN JUSTIȚIE".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 09.01.2009 care au fost consemnate în încheierea din aceeași dată când instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 14.01.2009, când a pronunțat următoarea hotărâre:
CURTEA
Asupra acțiunii civile formulate de reclamanții, A, G, -, C, -, -, intervenient în nume propriu înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI sub nr. 3179/121/23.05.2008;
Din actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Reclamanții, a, G, -, C, -, -, intervenient în nume propriu au chemat în judecată Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL GALAȚI, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL GALAȚI, Direcția Națională Anticorupție, Parchetul de pe lângă TRIBUNALUL BRĂILA, Casa de Asigurări de Sănătate G, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada efectiv lucrată de fiecare din reclamanți în perioada noiembrie 2000 - 01.01.2004 sume actualizate conform indicelui de inflație.
În fapt, au motivat că reclamanții sunt procurori și au fost în această funcție în perioada anilor 2000 - 2004. Au beneficiat de primirea sporului ce constituie vechime în profesia de magistrați, pentru perioada 2004 - martie 2007, fiind privați de plata drepturilor cuvenite pentru perioada 01.11.2000 - 31.12.2003.
Potrivit dispozițiilor din Legea nr. 50/1996, magistrații au beneficiat pe lângă alte drepturi salariale și de sporul de vechime în muncă, astfel cum a fost reglementat și prin art. 42 - 44 din Legea nr. 92/1992, republicată. Din interpretarea textelor de lege se poate stabili că legiuitorul a făcut distincție între sporul de vechime acordat în funcție de numărul de ani lucrați efectiv și sporul de stabilitate acordat în raport de vechimea efectivă în funcția de magistrat.
Prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000, sporul de vechime nu a mai fost acordat magistraților, fiind acordat doar personalului auxiliar de specialitate.
Prin eliminarea aplicării prevederilor legale ale Legii nr. 50/1996, respectiv a acordării sporului de vechime și magistraților, s-a creat un tratament discriminatoriu și a avut ca efect restrângerea exercitării, în condiții de egalitate, a dreptului la egalitate în activitatea economică și în materie de angajare și de profesie, astfel cum s-a stabilit și prin art. 6 din Ordonanța de Guvern nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
În sensul dreptului la acordarea sporului de vechime s-a pronunțat și ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție -Secțiile Unite, prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 pronunțată în dosarul nr. 4/2007: "Dispozițiile art. 33 al. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport de prev. art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 al. 1 din nr.OUG 160/2000, se interpretează în sensul că: "Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați, precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar, procuror financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României, beneficiau și de sporul de vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Referitor la dreptul de acțiune au menționat că nu operează prescripția dreptului la acțiune deoarece, potrivit disp. art. 8 al. 1 din Decretul nr. 167/1958, prescripția dreptului la acțiune a început să curgă de la data publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție.
În acest context au invocat și disp. art. 16 al. 1 lit. a din Decretul nr. 167/1958, care reglementează întreruperea curgerii termenului de prescripție prin aceea că, prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Asemenea acte de recunoaștere, pe lângă decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție din 7 mai 2007, au fost: adrese ale Ministerului Justiției către Ministerul Finanțelor Publice în vederea obținerii fondurilor necesare plății; includerea în Angajamentul P, cu ocazia încheierii negocierilor de aderare la Uniunea Europeană a "obligației de plată a drepturilor salariale restante și asigurării salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar", includerea în Strategia de reformă a sistemului judiciar (Hotărârea Guvernului nr. 232/2005) a măsurii vizând plata drepturilor salariale restante (inclusiv pentru personalul care nu are hotărâri judecătorești) și eliminarea discriminării.
Consecința unei asemenea întreruperi a dreptului la acțiune este reglementată de art. 17 al. 1 și 2 din Decretul nr. 167/1958, constând, în esență, în ștergerea prescripției anterioare și începerea unui nou termen de prescripție, respectiv de la data de 7 mai 2007.
Au invocat și disp. art. 21 al. 1 din nr.OG 137/2000, care face referire la faptul că, în toate cazurile de discriminare, persoanele discriminate au dreptul să pretinsă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, potrivit dreptului comun, fiind vizat dreptul substanțial.
Sub acest aspect, pretențiile având natură salarială sunt supuse reglementărilor din dreptul comun.
Ca urmare, sub aspectul procedural, dreptul la formulare - a pretențiilor, respectiv termenul de 3 ani (prevăzut de art. 3 al. 1 din Decretul nr. 167/1958) curge pentru reclamanți, de la data când au cunoscut sau trebuiau să cunoască atât paguba, cât și pe cel care răspunde pentru ea, respectiv data de 7 mai 2007 când, secțiile unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. XXXVI, au stabilit dreptul magistraților la sporul de vechime în muncă, prin interpretarea textelor de lege în materie, decizie care este obligatorie, potrivit disp. art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Au precizat că, Casa de Asigurări de Sănătate G și Casa de Asigurări de Sănătate a Ordinii Publice, Siguranței Naționale și Autorității Judecătorești au calitatea de pârâte în raport cu reclamantele și, întrucât parțial, în perioada vizată prin prezenta acțiune, s-au aflat în concediu medical.
Pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Gaf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu are calitatea de angajator.
Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție prin întâmpinare solicită respingerea acțiunii ca fiind prescrisă motivat de faptul că potrivit disp. art. 1 al. 1 din Decretul nr. 167/1958 coroborate cu disp. art. 3 al. 1 din același act normativ dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege respectiv de 3 ani.
S-a invocat și excepția de necompetență materială în raport de prevederile art. 36 al. 2 din nr.OUG 27/29.03.2006 care prevăd că respectivele cereri ale judecătorilor, procurorilor și personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor sunt de competența Curții de Apel București.
S-a solicitat totodată prin aceeași întâmpinare și chemarea în garanție a Ministerului Finanțelor Publice potrivit disp. art. 60-63 Cod procedură civilă.
Pârâta Direcția Națională Anticorupție a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, fiind aplicabile disp. Decretului nr. 167/1958.
De asemenea, a chemat în garanție a Ministerului Finanțelor Publice potrivit disp. art. 60-63 Cod procedură civilă.
Prin încheierea din 24.06.2008 TRIBUNALUL GALAȚIa declinat în baza disp. art. II din nr.OUG 75/2008 competența de soluționare în favoarea Curții de APEL GALAȚI.
Cauza a fost înregistrată la Curtea de APEL GALAȚI - Secția pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În acest dosar Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare prin care invocă excepția lipsei calității procesuale pasive.
De asemenea, pârâta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.
În cauză, a formulat cerere de intervenție intervienentul, solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții.
De asemenea, s-a conexat dosarul nr- având ca reclamantă pe, întrucât au fost solicitate aceleași drepturi.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată următoarele:
Potrivit disp. art. 137 alin. 1.pr.civilă, instanța se pronunță cu prioritate asupra excepțiilor:
Excepția de necompetență invocată de Parchetul de pe lângă Curtea de Casație și Justiție nu este fondată având în vedere disp. art. I din nr.OUG 75/2008 care prevăd că cererile având ca obiect acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul salarizat potrivit nr.OUG 27/2006 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 45/2007 precum și potrivit Ordonanței Guvernului nr. 8/2007 aprobată cu modificări prin Legea nr. 247/2007 sunt soluționate în primă instanță de curțile de apel.
Dispozițiile se aplică și proceselor în curs de judecată având ca obiect soluționarea cererilor privind acordarea unor drepturi salariale formulate de personalul din sistemul justiției începute sub legea anterioară.
În consecință, se va respinge această excepție ca nefondată.
În ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor, Casa de Asigurări de Sănătate G și se apreciază ca sunt fondate.
Astfel, obiectul acțiunii îl constituie plata unor drepturi de natură salarială ca urmare a muncii prestate de reclamanți într-o instituție aflată în subordinea pârâtei Ministerul Public. Ministerul Economiei și Finanțelor, Casa de Asigurări de Sănătate G și J nu au raporturi juridice de muncă directe cu reclamanții și nu au calitatea de angajatori ai acestora pentru a putea fi obligați la plata unor drepturi salariale.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului juridic de drept material. Între reclamanți și pârâtele respective nu există nici un raport direct de muncă astfel că nu pot fi obligate să plătească sporuri de natură salarială, neavând nici o importanță faptul că unii reclamanți s-au aflat în concedii medicale) în această perioadă se plătesc indemnizații și nu drepturi salariale).
În consecință, urmează, în baza disp. art. 137 alin. 1.pr.civilă, se va respinge acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtele Ministerul Economiei și Finanțelor, Casa de Asigurări de Sănătate G și J pentru lipsa calității procesuale pasive.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiunea aceasta este fondată pentru următoarele considerente:
Potrivit disp. art. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege.
Potrivit disp. art. 3 din același act normativ termenul prescripției este de 3 ani.
Nu se poate reține susținerea reclamanților că dreptul la acțiune s-a născut de la data publicării în Monitorul Oficial a deciziei XXXVI din 7.05.2007 a Înaltei Curți de casație și Justiție.
Decizia la care fac referire reclamanții a fost pronunțată ca urmare a unui recurs în interesul legii formulat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Casație și Justiție pentru a se asigura interpretarea și aplicarea unitară a legii asupra tuturor cauzelor având acest obiect.
Prin urmare nu în raport de dispozitivul acestei decizii s-a născut dreptul material la acțiune al reclamanților.
Publicarea unei decizii în interesul legii nu face parte din cazurile expres prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958, nefiind vorba de nici un fel de recunoaștere a dreptului a cărei acțiune s-a prescris. Nimic nu împiedica pe reclamanți să formuleze acțiune în justiție în termenul de prescripție, cu atât mai mult cu cât o decizie pronunțată ca urmarea a promovării unui recurs în interesul legii se emite ca urmare a pronunțării, până la acel moment, a unor hotărâri irevocabile cu soluții diferite. Deci, rezultă că au fost reclamanți care nu au stat în pasivitate și au acționat în justiție cu respectarea termenului de prescripție, fără nici un impediment întrucât liberul acces la justiție este neîngrădit. În speță nu s-au efectuat nici un fel de acte de recunoaștere benevolă a dreptului la sporul de vechime în muncă pe perioada solicitată, plățile fiind făcute ca urmare a executării unor titluri executorii.
Având în vedere că reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata drepturilor salariale reprezentând sporul de vechime pentru perioada 01.11.2000 -01.01.2004 iar acțiunea a fost înregistrată la 23.05.2008 termenul general de prescripție fiind de 3 ani acțiunea este prescrisă în raport de prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor aceasta urmează a fi respinsă ca rămasă fără obiect având în vedere că nu s-a soluționat cauza pe fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
RESPINGE excepția necompetenței invocată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC ca nefondată.
RESPINGE acțiunea formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, Casa de Asigurări de Sănătate G, Casa pentru lipsa calității procesuale pasive a acestora.
RESPINGE acțiunea formulată de reclamanții, A, G, -, C, -, -, reprezentant legal, reclamanta - și cererea de intervenție formulată de intervenientul în nume propriu în contradictoriu cu pârâții PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL GALAȚI, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTIȚIE - DIRECȚIA NAȚIONALĂ ANTICORUPȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL BRĂILA, ca fiind prescris dreptul material la acțiune.
RESPINGE cererile de chemare în garanție ca fiind rămase fără obiect.
Cu recurs în 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 14.01.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
Asistenți judiciari
Grefier
Red.
Dact.
32 ex/
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu Constantin Iancu
