Drepturi salariale (banesti). Decizia 1209/2009. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1209
Ședința publică din data de 15 Octombrie 2009
PREȘEDINTE: Maierean Ana
JUDECĂTOR 2: Ciută Oana
JUDECĂTOR 3: Sas Laura
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului formulat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale S - Secția Centrului Cultural -, județul S, împotriva sentinței nr. 1361 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți, reclamanții intimați, -, G, și pârâtul intimat Centrul Județean Pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale S din cadrul Centrului Cultural
Procedura este completă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care instanța, constatând recursul în stare de judecată a rămas în pronunțare cu privire la acesta.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
CURTEA
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea adresată Tribunalului Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ, înregistrată sub nr- din data de 26.02.2009, reclamanții, -, G, G toți de la Centrul pentru Conservarea și promovarea Culturii S în contradictoriu cu pârâta Secția Județeană Pentru Conservarea Și Promovarea Culturii Tradiționale S din cadrul Centrului Cultural "" S au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța aceasta să fie obligată la acordarea și plata suplimentului corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază și a suplimentului postului, în procent de 25% din salariul de bază datorat începând cu 2005 și până la data pronunțării hotărârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că drepturile salariale pe care le solicită sunt prevăzute în art.31 alin.1 lit."c" și "d" din Legea 188/1999, coroborate cu prevederile OUG nr.2/2006, nr.OG6/2007 precum și cu actele normative speciale care reglementează salarizarea și alte drepturi pentru personalul bugetar.
Consideră reclamanții că sunt îndreptățiți să primească cele două sporuri întrucât acestea au fost dobândite și de alte comunități profesionale.
Susțin reclamanții că dacă s-ar proceda de o altă manieră s-ar încălca dispozițiile art.16, 41 alin.2 și 53 din Constituția României, coroborate cu dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul Adițional la Convenție și cu cele ale OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Pârâta, legal citată, nu a depus întâmpinare.
Prin încheierea din 14 mai 2009 Tribunalul Suceava - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență funcțională și a trimis cauza spre soluționare secției civile din cadrul aceluiași tribunal.
Prin sentința civilă nr.1361din 15 iunie 2009 Tribunalul Suceava - secția civilă, a respins acțiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a constatat că, potrivit art.31 alin.1 din Legea 188/1999, pentru activitatea desfășurată, funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru vechime în muncă, suplimentul postului și suplimentul corespunzător treptei de salarizare.
Prin prezenta acțiune reclamanții, care nu au calitatea de funcționari publici, solicită să li se acorde sporurile prevăzute la art.31 lit."c" și "d" din Legea 188/1999 pentru această categorie profesională, invocând că sunt discriminați.
În conformitate cu art.2 alin.1 din nr.OG137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe baza de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condițiile de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art.1 alin.3 din OG137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile.
Situația reclamanților nu poate fi comparabilă cu cea a funcționarilor publici întrucât statutul acestora din urmă, drepturile și obligațiile sunt diferite și reglementate prin acte normative diferite, respectiv Legea nr.188/1999, OG2/2006 și OG6/2007.
Legea nr.188/1999 a instituit suplimentul corespunzător treptei de salarizare și suplimentul postului pentru funcționarii publici și acest act nu se referă la alte categorii din sistemul bugetar.
Dacă se adaugă și deosebirile privind atribuțiile de serviciu, ocuparea funcției, cariera profesională astfel cum sunt reglementate prin lege pentru reclamanți și funcționarii publici, se poate concluziona că aceste categorii profesionale nu sunt "comparabile" în sensul OG137/2000, astfel încât nu se pune problema unei discriminări.
În sprijinul acestei argumentări vine și decizia nr.239 din 5.06.2003 a Curții Constituționale care menționează, că în considerarea condițiilor specifice de muncă, funcționare și eliberare din funcție dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea și complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art.16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Pe de altă parte, prin decizia nr.820 din 3.07.2008 a Curții Constituționale s-a admis excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că prevederile art.1 art.2 alin.(3) și art.27 alin.(1) din nr.OG137/2000, sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții, și solicitând, fie rejudecarea cauzei pentru a demonstra și a li se recunoaște statutul de funcționari publici de execuție clasa a-III-a, conform art. 13, pct. 3 al Legii 188/1999, fie să se dispună acordarea sporurilor solicitate.
În drept au invocat prevederile art. 34 din Legea 292/2003, art.104 din Legea 215/2001, Legea 143/2007, Legea 154/1998, Hotărârile Consiliului Județean S nr.58/2009 și nr. 42/2004, Statutul funcționarilor publici.
Analizând recursul sub aspectul motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele: Prin acțiunea promovată, însăși reclamanții au arătat că solicită sporurile de supliment al postului și supliment corespunzător treptei de salarizare prevăzute de art.31 alin.1 lit.c și d din Legea 188/1999, în calitate de "personal bugetar, salariați ai unei instituții de cultură cu personalitate juridică proprie aparținând Centrului Cultural ", motivat de faptul că și alți salariați bugetari din județ și-au recuperat astfel de drepturi în instanță, impunându-se aplicarea unui tratament egal.
La termenul de judecată din 9 aprilie 2009, dată la care prezenta cauză se afla pe rolul Secției comerciale, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, întrebat fiind, reclamantul a declarat că el și ceilalți reclamanți au calitatea de personal contractual, aspect confirmat și de adresa pârâtei, nr.209 din 11 mai 2009 (85 dosar), fapt care a și determinat trimiterea dosarului de la Secția comercială, contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Suceava, la Secția civilă a aceleiași instanțe.
În aceste condiții, cererea reclamanților de a se constata că sunt funcționari publici reprezintă o cerere nouă, formulată pentru prima dată în calea de atac, nesupusă analizei instanței de fond, fiind inadmisibilă potrivit dispozițiilor art. 316 raportat la art. 294 Cod procedură civilă.
Privitor la celălalt motiv de recurs, se constată că, așa cum întemeiat a reținut și argumentat prima instanță în considerentele hotărârii atacate, reclamanții, care sunt salarizați în temeiul Legii 154/1998, nu pot beneficia de sporurile prevăzute în Legea 188/1999, care reglementează salarizarea unei alte categorii de personal și anume cea funcționarilor publici.
Situațiile deosebite în care se regăsesc diferite categorii de salariați determină reglementări deosebite ale legiuitorului în ce privește salarizarea acestora, fără ca prin aceste soluții să se încalce principiul egalității, nefiind vorba de un tratament diferențiat discriminatoriu, în raport de dispozițiile art.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Așadar, reclamanții nu pot beneficia de drepturile salariale prevăzute în alte legi decât cele care privesc categoriile de salariați din care fac parte.
Pentru aceste motive, Curtea, constatând criticile aduse sentinței nefondate, va respinge recursul ca atare, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales la Centrul pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale S - Secția Centrului Cultural -, județul S, împotriva sentinței nr. 1361 din 15 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Suceava în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 15 octombrie 2009.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Jud.fond: -
Tehnored.
ex.2/13.11.2009
Președinte:Maierean AnaJudecători:Maierean Ana, Ciută Oana, Sas Laura
