Drepturi salariale (banesti). Decizia 1367/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ nr. 1367/2009-
Ședința publică din 28 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Galeș Maria | - - | - JUDECĂTOR 2: Popa Aurora |
- - | - JUDECĂTOR 3: Toader Felicia | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat derecurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O- județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M și cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,împotriva sentinței civile nr. 30/D din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, având ca obiect: drepturi bănești,
Se constată că fondul cauzei a fost dezbătut în ședința publică din data de 19 octombrie 2009, dată la care părțile prezente au pus concluzii în recurs, concluzii ce au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 26 octombrie 2009 și 28 octombrie, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 30/D din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA în dosar nr-, a fost admisăacțiunea reclamanților -, -, G, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, în sensul că:
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE, să plătească reclamanților diferența de 50 % din salariul de bază brut lunar reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică, începând cu luna februarie 2007 la zi și în continuare lunar actualizat cu indicele de inflației la data plății efective pentru sumele restante.
Au fost obligați pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE să efectueze mențiunile în carnetele de muncă ale reclamanților.
A fost admisă acțiunea precum și cererea de chemare în garanție față de pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, care a fost obligat să asigure fondurile necesare plății sumelor în cauză prin includerea lor în bugetul rectificat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond areținut, analizând actele și lucrările dosarului, următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, "Pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50 % din salariul de bază brut".
În practica instanțelor judecătorești, constatându-se că nu există un punct de vedere unitar cu privire la aplicarea textului de lege mai sus evocat, în raport de prevederile de abrogare a acestor dispoziții prin art. I pct. 42 din nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996, aprobată prin Legea nr. 334/2001, referitor la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar, pentru judecători, procurori și personalul auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și parchetelor, Înalta Curte de Casație și Justiție a fost sesizată de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu soluționarea recursului în interesul legii, cu privire la interpretarea și aplicarea textelor de lege mai sus citate.
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, se constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Potrivit art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate cu ocazia recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe, în măsura în care acestea sunt confruntate cu astfel de probleme, cum este și cazul de față.
Așa fiind, în temeiul art. 47 din Legea nr. 50/1996, republicată, raportat la art. 329 alin. (3) Cod procedură civilă și art. 1084 Cod civil, instanța a admis acțiunea în sensul că a obligat pârâții MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL SATU MARE să plătească reclamanților sporul de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară de încadrare, începând cu luna februarie până la zi și în continuare cu rata inflației de la data plății și i-a obligat la efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a reclamanților
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor s-a reținut că, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea nr. 304/2004.
Pe de altă parte, drepturile salariale solicitate de către reclamanți nu pot fi plătite decât în măsura în care pârâtul va aloca sumele necesare plății acestora.
Așadar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat să aloce fondurile necesare plății sumelor acordate reclamanților, nu în virtutea unor raporturi de muncă între pârât și reclamant ci, avându-se în vedere că, acest pârât, prin atribuțiile ce-i revin, este cel care trebuie să asigure fondurile necesare plății sumelor la care au fost obligați pârâții, Ministerul Justiției dispune de fonduri salariale numai în limitele sumelor prevăzute în bugetul de stat întocmit la propunerea Ministerului Economiei și Finanțelor, sume ce pot fi majorate, evident tot la propunerea acestuia, sens în care va fi admisă și cererea în garanție formulată de MINISTERUL PUBLIC.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, admiterea excepțiilor invocate și respingerea acțiunii.
În motivarea recursului, recurenții susțin că sentința este nelegală, acțiunea fiind inadmisibilă, iar instanța de fond prin soluția pronunțată a depășit atribuțiile puterii judecătorești prin adăugare la legea de salarizare a funcționarilor publici, întrucât reclamanții au calitatea de funcționari publici, fiind salariați conform OG nr. 6/2007, act normativ care nu prevede nicăieri în cuprinsul său vreo dispoziție referitoare la acordarea sporului de 50 % pentru stres și suprasolicitare neuropsihică.
Conform articolului 47 din Legea nr. 50/1996 și Deciziei nr. 21/10.03.2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, sporul sus menționat este expres prevăzut numai pentru judecători, procurori, magistrați-asistenți și personal auxiliar de specialitate.
În atare situație, solicită admiterea excepției de inadmisibilitate invocată și respingerea ca inadmisibilă a acțiunii formulată de reclamanți.
În ceea ce privește fondul și temeiul subsidiar al acțiunii reclamanților, respectiv OG nr. 137/2000, arată că aceștia nu sunt discriminați în sensul prevăzut de articolul 2 aliniatul 1 și articolul 11 din Deciziile nr. 821/03.07.29008 și 537/16.07.2008, Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile articolului 2 aliniatele 1, 11, precum și articolului 27 din OG nr. 137/2000 sunt neconstituționale, aceste decizii fiind obligatorii, așa încât se impune respingerea ca nefondată și inadmisibilă a acțiunii, atât în ce privește sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică pentru trecut cât și pentru viitor.
Consideră că reclamanții au fost și de rea credință, întrucât nu au făcut cunoscut instanței faptul că sunt funcționari publici și le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999, care sunt diferite de legile de salarizare ale magistraților și personalului auxiliar de specialitate al instanțelor.
Prin notele scrise depuse la dosar, intimații au solicitat respingerea recursului ca nefondat, invocând în acest sens dispozițiile Legii nr. 567/2004, respectiv articolul 60 aliniatele 4, 5 și dispozițiile OG nr. 6/2007, în care se face vorbire și de salarizarea funcționarilor publici din cadrul instanțelor și parchetelor prin lege specială, iar articolul 41 din OG nr. 6/2007 - aprobată prin Legea nr. 232/2007, - stabilește că "funcționarii publici beneficiază și de sporurile sau alte drepturi salariale prevăzute de legislația specifică autorității sau instituției publice în care își desfășoară activitatea.
Verificând sentința recurată prin prisma motivelor invocate de recurenți, cât și din oficiu conform articolului 3041Cod de procedură civilă, instanța reține că recursul este întemeiat și urmează să-l admită și să caseze hotărârea, pentru următoarele considerente:
Acțiunea reclamanților pentru drepturi salariale reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică a fost întemeiată în drept pe dispozițiile articolului 47 din Legea nr. 50/1996, care se refereau la salarizarea judecătorilor, procurorilor și personalului auxiliar de specialitate din cadrul instanțelor și pe dispozițiile OG nr. 137/2000
Prin decizia nr. 21 din 10 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 444/13.06.2008, admițând recursul în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit următoarele: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, se constată că judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate, au dreptul la un spor de 50 % pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, aprobată prin Legea nr. 334/2001".
Din tabelul depus în recurs și deciziile de numire în funcție, rezultă că reclamanții -, -, sunt funcționari publici, iar, G, sunt personal contractual, aceste categorii de salariați neregăsindu-se printre cele enumerate în cuprinsul Deciziei nr. 21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, nefiindu-le aplicabile nici una din dispozițiile de salarizare invocate în acțiunea acestora, respectiv din Legea nr. 50/1996 sau Legea nr. 567/2004.
Personalul contractual din cadrul instanțelor nu beneficiază de drepturile prevăzute de legile speciale de salarizare ale personalului auxiliar de specialitate, în acest sens fiind și decizia dată în recursul în interesul legii, care, așa cum s-a reținut, nu se referă decât la judecători, procurori, magistrați-asistenți și personalul auxiliar de specialitate.
Așadar, acțiunea formulată de reclamanțiiG, și,privind plata sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică este nefondată. În atare situație, se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în baza articolului 304 punctul 9 Cod de procedură civilă, în sensul respingerii acțiunii formulată de acești reclamanți.
Funcționarilor publici le sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcționarilor publici, modificată și actualizată, care la articolul 109 prevede "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilita expres prin lege competenta altor instanțe".
Ori, față de aceste dispoziții, cum acțiunea formulată de reclamanții funcționari publici -, -, a fost soluționată în fond de instanța civilă, se impune admiterea recursului în baza articolului 312 coroborat cu articolul 304 punctul 3 Cod de procedură civilă, casarea sentinței și trimiterea cauzei cu privire la acești reclamanți spre soluționare în primă instanță la Tribunalul Satu Mare - Secția contencios administrativ.
Față de cele reținute, făcând aplicarea dispozițiilor articolului 312 aliniatul 3 Cod de procedură civilă, instanța de recurs va casa în întregime sentința și, rejudecând cauza în ce privește personalul contractual, va respinge ca nefondată acțiunea reclamanților - personal contractualG, iar cu privire la funcționarii publici cauza va fi trimisă pentru rejudecare la Tribunalul Satu Mare - Secția contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
În baza articolului 312 aliniat 3, combinat cu articolele 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civilintrodus de recurenții pârâți MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, cu sediul în O- județul B, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, în contradictoriu cu intimații reclamanți, G, toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M și cu intimatul pârât MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-,împotriva sentinței civile nr. 30/ din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA, pe care o casează în totalitate și rejudecând în fond:
RESPINGE acțiuneaformulată de reclamanții G, și, în contradictoriu cu pârâțiiMINISTERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA, PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
TRIMITE cauza la Tribunalul Satu Mare - Secția Contencios,pentru rejudecarea acțiunii formulată de reclamanții - funcționari publici-, -,în contradictoriu cu pârâții de mai sus.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi, 28 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
decizie: GM/06.11.2009
Complet fond:, -
în 2 ex.: /10.11.2009.
11 comunicări:
MINI STERUL PUBLIC - Parchetulde pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B, sector 5 bld. nr. 12-14,PARCHETUL de pe lângă Curtea de APEL ORADEA,cu sediul în O- județul B,PARCHETUL de pe lângă Tribunalul Satu Mare, cu sediul în S M- județul S M, G,10. ,toți cu domiciliul procedural ales în S M- județul S M
11. MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, împotriva sentinței civile nr. 30/D din 29 septembrie 2008 pronunțată de Curtea de APEL ORADEA,
Președinte:Galeș MariaJudecători:Galeș Maria, Popa Aurora, Toader Felicia
