Drepturi salariale (banesti). Decizia 1375/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr.1375
Ședința publică din data de 12 iunie 2009
PREȘEDINTE: Vera Andrea Popescu
JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta () -, domiciliată în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.547 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, sector 5, Ministerul Justiției B, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării B, cu sediul în B,--3, sector 1 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 10 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 12 iunie 2009, dând următoarea decizie.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr.l -, reclamanta (fostă ) a chemat în judecată pe pârâții Statul Român - reprezentat de, Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, pârâții să fie obligați, în solidar, la înlăturarea discriminării în raport cu funcționarii publici, care, desfașurându-și activitatea în condiții de risc profesional și stres neuropsihic, au continuat și continuă să primească sporuri salariate pentru acestea.
A mai solicitat reclamanta achitarea sumelor corespunzătoare sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, de 50% lunar, calculat la salariul brut, pentru perioada 15.07.2005-30.11.2005, în care a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Ploiești, actualizarea sumelor cu rata inflației și plata dobânzilor legale pentru sumele restante calculate conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în perioada sus-menționată și-a desfășurat activitatea în cadrul Curții de Apel Ploiești, îndeplinind funcția de
2
personal auxiliar de specialitate învederând că există discriminare în raport cu alți salariați ai statului, funcționari publici și demnitari, care, ca și aceasta, își desfășoară activitatea în condiții de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, pentru care primesc însă sporuri substanțiale.
Reclamanta a indicat categoriile profesionale care beneficiază de acest spor, precum și temeiul legal în baza căruia acestea îl încasează, arătând că prin neachitarea sporului de risc și suprasolicitare neoropsihică au fost încălcate disp.art. 1 alin.2 lit.e pct.I din OG nr. 137/2000, ale art.5 alin.l din Codul Muncii, art.41 alin.2 din Constituție și art.7 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, susținând că există discriminare în raport de prevederile OG 137/2000 și art.l din Protocolul 12 la Convenția Eoropeană a Drepturilor Omului
S-a mai arătat că sporul de risc și suprasolicitare neoropsihică, de 50 % din salariul de bază brut lunar, a fost prevăzut de art.47 din Legea nr.50/1996 și deși acest articol a fost abrogat de art.l pct.41 din OG nr.83/2000, s-au încălcat disp.art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Eoropeană a Drepturilor Omului, la al căror conținut s-a făcut trimitere, invocându-se și decizia nr.21 din 10.03.2008 dată în interesul legii de Secțiile Unite ale ÎCCJ.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei instituții în raport de calitatea reclamantei, respectiv de personal auxiliar în cadrul DIICOT și în raport de solicitările precizate în acțiune, întrucât nu există un raport juridic între părți.
De asemenea, și Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât această instituție coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar prin pregătirea proiectelor legilor anuale, ale legilor de rectificare, răspunzând de elaborarea proiectului bugetului de stat, numai pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite, cum este și Ministerul Justiției, MFP neputând fi obligat să plătească drepturile bănești solicitate de angajații altor instituții publice.
Și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive, întrucât, potrivit art.l6-20 din OG nr. 137/2000, această instituție este abilitată și învestită prin lege să aplice dispozițiile legislației în materie de nediscriminare pe teritoriul României, să constate și să sancționeze contravențiile, iar potrivit art.27 din aceeași lege, Consiliul nu poate fi citat în calitate de pârât, ci doar în calitate de expert în domeniul discriminării, pentru a-și preciza poziția cu privire la o posibilă încălcare a legislației.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința civilă nr.547/28.05.2008, Tribunalul Buzăua respins excepția invocată de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a admis excepțiile invocate de Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor Publice privind lipsa calității procesuale pasive respingând acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor instituții fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că excepția invocată de MFP, prin DGFP B, privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor Publice este întemeiată întrucât această instituție nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective, sarcina acestui minister fiind aceea de
întocmi, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite, toate proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor pe care le depune la Guvern, considerente pentru care instanța a admis excepția invocată, neexistând niciun raport juridic între reclamantă și această instituție.
în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de CNCD, instanța a apreciat că aceasta este neîntemeiată, în raport de prevederile art. 27 din OG nr. 137/2000, întrucât reclamanta a invocat în cuprinsul acțiunii existența discriminării, situație în care judecarea cauzei presupune citarea obligatorie a acestei instituții, care a fost introdusă în cauză doar în calitate de expert, aceasta neputând fi obligată la "a face" ceva în favoarea reclamantei, întrucât nu există raporturi juridice între părți.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției a fost apreciată ca întemeiată reținându-se că reclamanta este personal auxiliar în cadrul DIICOT, atâta timp cât nu se recunoaște și nici nu s-a făcut dovada existenței unor raporturi juridice cu acest minister, în calitate de grefier, pe perioada solicitată.
S-a arătat că potrivit art.20 pct.l din Legea nr.500/2002, "ordonatorii principali de credite sunt miniștrii, conducătorii celorlalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, conducătorii altor autorități publice și conducătorii instituțiilor publice autonome", iar conform art.70 din Legea nr. 304/2004, Parchetul de pe lângă ICCJ are personalitate juridică și gestionează bugetul Ministerului Public, fiind condus de procurorul general, care este și ordonator principal de credite.
Având în vedere că între reclamantă - în calitatea sa de personal auxiliar de specialitate în cadrul DIICOT și Ministerul Justiției nu există niciun raport juridic, instanța, admițând excepția invocată, a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă împotriva unei instituții fără calitate procesuală pasivă.
împotriva sentinței primei instanțe, reclamanta a declarat în termen legal recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Susține recurenta că în mod greșit tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției invocând lipsa unui raport juridic între recurentă și acest minister în condițiile în care, în perioada 15.07.2005- 30.11.2005 recurenta a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Ploiești.
Astfel, se arată de către recurentă că în luna iulie 2005, ca urmare a absolvirii Școlii Naționale de Grefieri și a repartiției obținute, a fost încadrată în funcția de grefier la Curtea de Apel Ploiești, unde și-a desfășurat activitatea până la data de 30.11.2005, când i s-a aprobat transferul în funcția de grefier la o altă instanță din municipiul B și deși în prezent recurenta îndeplinește funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Ministerului Public - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Buzău, în perioada 15.07.2005-30.11.2005, aceasta a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de Apel Ploiești, sens în care a atașat la dosar copia cărții de muncă, susținând că a atașat-o și la instanța de fond, dar din greșeală nu a ajuns la dosar, act din care rezultă că a îndeplinit funcția de grefier în cadrul acestei instanțe.
Se concluzionează că între recurenta-reclamantă și pârâtul Ministerul Justiției a existat raport juridic în perioada 15.07.2005 - 30.11.2005 - perioadă pentru care aceasta a solicitat plata cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică a unui cuantum de 50% din indemnizația de bază brută lunară, actualizată în raport cu
4
indicele de inflație, motiv pentru care s-a solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerului Justiției.
O altă critică se referă la nelegala admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice susținându-se că pârâtul Ministerul Finanțelor Publice nu este obligat la plata către reclamantă a drepturilor salariale, ci de a pune la dispoziția Curții de Apel Ploiești, respectiv a Ministerului Justiției, fondurile necesare pentru plata drepturilor salariale.
Arată recurenta că Ministerul Justiției, în calitate de ordonator principal de credite, nu a acordat indemnizațiile cuvenite reclamantei, iar acest lucru nu poate conduce la obligarea Ministerului Finanțelor Publice la plata unor sume de bani aferente unor raporturi de muncă, acesta fiind răspunzător de realizarea prevederilor bugetare și repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat, conform destinațiilor bugetare, însă se impune constatarea opozabilității față de Ministerul Finanțelor Publice, deoarece drepturile salariale pretinse au o realizare succesivă care impune asigurarea fondurilor necesare prin suplimentarea bugetului Curții de Apel Ploiești de către ordonatorul principal de credite -Ministerul Justiției, care la rândul său trebuie să obțină aprobarea Ministerului Finanțelor Publice.
La pronunțarea soluției în recurs, s-a cerut a se avea în vedere și și faptul că potrivit art. 47 din Legea nr.50/1996 republicată " pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar" susținându-se că măsura eliminării sporului de risc și suprasolicitare nervoasă pentru magistrați și personalul auxiliar de specialitate nu se justifică, o asemenea limitare a drepturilor invocate nefiind posibilă decât dacă ea nu era "necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor și libertăților altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea națională, sănătatea publică sau bunurile moravuri ", situații ce nu pot fi reținute în speță.
Se concluzionează că prin abrogarea art. 47 din Legea nr. 50/1996, printr-un act normativ ce nu are forța unei legi, a fost încălcat dreptul reclamantei la un bun materializat în contravaloarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică, consfințit printr-un act normativ internațional ratificat de România și care este mai favorabil decât legislația internă în domeniu având prioritate de aplicare în baza art. 20 alin. 2 din Constituția României.
Se mai arată că prin decizia nr. 21/10.03.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General și s-a statuat că Judecătorii, procurorii, magistrații - asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr. 83/2000 aprobată prin Legea nr. 334/2001", iar potrivit art. 329 alin. 3 din Codul d e procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept de către instanța supremă are caracter obligatoriu pentru toate instanțele în ce privește pricinile de aceeași natură asupra cărora s-a pronunțat decizia de recurs în interesul legii.
S-a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâților Statul Român -reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești la plata către recurentă a sumelor de bani cuvenite cu titlu de spor de risc și suprasolicitare neuropsihică pe perioada 15.07.2005 - 30.11.2005, timp în care aceasta a îndeplinit funcția de personal auxiliar de specialitate în cadrul Curții de
Apel Ploiești, indexate în raport cu indicele de inflație și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților Ministerului Justiției și Ministerul Finanțelor Publice, precum și judecarea cauzei în lipsă.
Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Deși legal citați cu această mențiune, ceilalți intimați-pârâți nu au formulat întâmpinare cu privire la recursul reclamantei.
La cererea recurentei, în raport de motivele de recurs formulate și pentru justa soluționare a cauzei, instanța de recurs a solicitat intimatei-pârâte Curtea de Apel Ploiești relații cu privire la perioada în care recurenta-reclamantă a fost salariata acestei instituții și în ce funcție, fiind înaintată în acest sens adresa nr. 162/20.05.2009 de către Curtea de Apel Ploiești.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
Din cuprinsul carnetului de muncă al recurentei-reclamante depus în copie la dosar în recurs, rezultă că în perioada 15.07.2005 - 30.11.2005 aceasta a fost încadrată în funcția de grefier în cadrul Curții de Apel Ploiești, aceeași situație reieșind și din conținutul adresei nr. 162/20.05.2009 comunicată instanței de către Curtea de Apel Ploiești.
De vreme ce recurenta-reclamantă a fost angajată în perioada sus-menționată în funcția de grefier la Curtea de Apel Ploiești, fiind, deci, personal auxiliar de specialitate al unei instanțe judecătorești, iar Ministrul Justiției este, potrivit art.131 din Legea nr.304/2004 privind organizarea judiciară, cu modificările și completările ulterioare, ordonator principal de credite, rezultă că în mod greșit prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Justiției în cauza de față, reclamanta justificând prin acțiunea promovată calitatea procesuală pasivă a acestui minister, care presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.
Prin decizia nr.21/10 martie 2008 pronunțată de Secțiile Unite ale înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.444 din 13.06.2008, s-a admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, statuându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000,_aprobată prin Legea nr. 334/2001.
S-a reținut în considerentele sus-menționatei decizii, pentru argumentele pe larg expuse în cuprinsul acesteia, că normele care reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, consacrate de art.47 din legea nr.50/1996 republicată, au supraviețuit dispozițiilor de abrogare, la care s-a făcut trimitere, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice, iar acest lucru presupune că nici în prezent dispozițiile respective nu și-au încetat
6
aplicabilitatea.
Decizia nr.21/10.03.2008 a Secțiilor Unite ale ÎCCJ, pronunțată în interesul legii, este obligatorie pentru instanțe,conform art.329 alin.3 Cod pr.civilă, astfel încât cererea reclamantei, de acordare a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% calculat la salariul de bază brut lunar pe perioada 15.07.2005 - 30.11.2005, actualizat cu indicele de inflație, apare ca întemeiată.
Critica privitoare la greșita respingere de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Finanțelor Publice este însă neîntemeiată.
Astfel, se reține că raporturile juridice deduse judecății sunt raporturi specifice dreptului muncii, reclamanta învestind instanța cu soluționarea unui conflict de muncă, așa cum este definit de art.248 Codul Muncii, Ministerul Finanțelor Publice neavând calitatea de angajator, astfel încât nu poate fi obligat la plata unor sume de bani pentru salariații altor instituții publice.
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții directe legate de plata drepturilor respective către reclamantă, care nu îi este salariată, iar cele privind elaborarea proiectului bugetului de stat sunt determinate de propunerile pe care trebuie să le facă ordonatorii principali de credite ai bugetului de stat.
Prin urmare, nu există identitate între persoana Ministerului Finanțelor Publice și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, astfel că în mod corect prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acest minister.
Concluzionând, pentru considerentele ce preced, Curtea privește recursul reclamantei ca fondat, astfel încât în baza art.312 alin.l Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art.312 alin.2 și 3 Cod pr.civilă, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției și va admite în parte acțiunea, obligând pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat lunar, la salariul de bază brut lunar, pe perioada 15.07.2005-30.11.2005, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia, la data plății efective.
Actualizarea sumei datorate cu rata inflației se impune întrucât creanța este pecuniară și în condițiile în care aceasta nu a fost achitată la scadență, reclamanta a fost în mod evident prejudiciată, actualizarea exprimând acoperirea prejudiciului produs prin erodarea creanței, ca efect al inflației
Urmează a fi respinsă cererea reclamantei privind plata dobânzilor legale, în condițiile în care acesteia i-a fost acoperit prejudiciul rezultând din neachitarea sumelor datorate la scadență, prin actualizarea sumelor cu indicele de inflație, în sensul celor mai sus-arătate.
De asemenea, se vor menține restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
In numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta () -, cu domiciliul ales în B,-, județ B, împotriva sentinței civile nr.547 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimații-pârâți Statul Român - prin Ministerul Finanțelor Publice B, cu sediul
7
în B,-, sector 5 și Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice B, cu sediul în B,-, jud.B,Ministerul Justiției, cu sediul în B,-, sector 5, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, cu sediul în B,--3, sector 1 și Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județ P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Justiției.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta () - și obligă pârâții Ministerul Justiției și Curtea de Apel Ploiești să plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50 % calculat lunar, la salariul de bază brut lunar, pe perioada 15.07.2005-30.11.2005, corespunzător perioadei efectiv lucrate în funcție, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței fiecăreia, la data plății efective.
Respinge ca neîntemeiată cererea privind plata dobânzilor legale.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
3 ex.
2009-06-15
/FA
Trib.B nr.l -
,
Președinte:Vera Andrea PopescuJudecători:Vera Andrea Popescu, Violeta Dumitru Cristina
