Drepturi salariale (banesti). Decizia 138/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 138/ Dosar nr-
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Compania Națională de Ferate CFR SA B, împotriva sentinței civile nr. 1155 din data de 19 noiembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Covasna în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 8.02.2010, când părțile au când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi 15.02.2010.
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1155/2009 a Tribunalului Covasna, a fost admisă acțiunea formulată de Federația Națională Feroviară Comercial, în numele și pentru membri de sindicat cuprinși în tabelul de la filele 5-10 din dosarul cauzei, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate și, pe cale de consecință:
A fost obligată pârâtă să plătească fiecărui membru de sindicat ajutorul material aferent Zilei pentru anii 2005, 2006, 2007 și 2008, respectiv un salariu de bază pentru fiecare an susmenționat, în conformitate cu prevederile Contractelor Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2006 și 2007-2008, sume actualizate cu rata inflației la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
La termenul din 22.10.2009, a fost pusă în discuție excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe care instanța a respins-o considerând-o neîntemeiată, întrucât, față de prevederile art. 283 alin. 1 din Codul muncii, data înregistrării cererii, 29.09.2008 și obiectul cauzei care vizează ajutoare materiale pentru Ziua feroviarului, acțiunea reclamantului a fost introdusă înăuntrul termenului de 3 ani.
Pe fond, reclamanta Federația Națională Feroviară Comercial, prin acțiunea formulată a solicitat obligarea pârâtei la aplicarea parțială a clauzei prevăzute la art. 64 din încheiat pe anii 2005-2006, și art.65 din încheiat pe anii 2007-2008, respectiv acordarea ajutorului material aferent anilor susmenționați.
În conformitate cu articolele din aceste Contracte Colective de Muncă,În afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariații vor mai beneficia de următoarele: -cu ocazia sărbătorilor de Paști, de C și de Ziua feroviarilor, se va acorda salariaților un ajutor material al cărui cuantum va fi de cel puțin un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare"
Potrivit art. 236 alin. 1 din Codul muncii, Contractul Colectiv de Muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală de o parte și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă întinzându-se, astfel cum prevede art. 241 din Codul muncii, pentru toți salariații angajatorului, pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 40, alin. 2 lit. c din Legea nr.53/2003, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din Contractul Colectiv de Muncă aplicabil, și din contractele individuale de muncă.
Executarea Contractului Colectiv de Muncă este obligatorie pentru părți, astfel cum prevede art. 243 din același cod, neîndeplinirea obligațiilor asumate atrăgând răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta.
Existența sau inexistența resurselor financiare ale pârâtei, nu pot influența stabilirea sau recunoașterea unor drepturi salariale prevăzute în Contracte Colective de Muncă. Este vorba de drepturi care au fost stabilite de comun acord, astfel încât acest acord a devenit Legea părților, motiv pentru care acțiunea reclamantei a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta Compania Națională de Ferate B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs sentința este criticată pentru faptul că hotărârea primei instanțe s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe, iar în speța de față competența de judecată revenea Tribunalului București. A fost invocată din nou excepția lipsei competenței materiale a Tribunalului Covasna, față de faptul că, reclamanta, Federația Națională Feroviară Comercial, are sediul în
Sentința mai este criticată pentru modul cum a fost soluționată excepția prescripției dreptului material la acțiune, pentru pretențiile aferente anului 2005, întrucât chiar reclamanta a renunțat la pretențiile aferente anului 2005, solicitând cu ocazia acordării cuvântului pe fond, numai drepturile bănești aferente numai anilor 2006-2007-2008.
O altă critică vizează faptul că fondul limitat de salarii, a pus în imposibilitate de a acorda ajutoare, altele decât cele sus menționate și care au fost efectiv plătite salariaților.
De asemenea pe fondul cauzei se mai arată că obligația contractuală asumată de angajator nu mai este susceptibilă de executare, întrucât împrejurările în care trebuia executată o fac radical diferită de cea asumată de angajator la data semnării contractului, când circumstanțele economico-financiare erau diferite. Se mai arată că obligația angajatorului de a achita contravaloarea sumelor pretinse de reclamant apare ca o obligație imposibil de executat, sub acest aspect fiind incidente în cauză și dispozițiile art. 1156 alin ultim din codul civil, care statuează că obligația se stinge totdeauna când printr-un eveniment oarecare, ce nu se poate imputa debitorului, se face imposibilă îndeplinirea lui.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul este întemeiat numai sub aspectul criticilor privind excepția prescripției dreptului material la acțiune și în consecință va fi admis în baza dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește excepția necompetenței materiale a Tribunalului Covasna, instanțele în mod corect au arătat că Federația Națională Feroviară Comercial, care are sediul în B, are calitatea de reprezentant legal, în baza mandatului dat de lege, în reprezentarea reclamanților, iar competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de domiciliul reclamanților, și nu al reprezentantului acestora.
De altfel acest aspect a fost soluționat în mod definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 2414/2009 a Tribunalului București, împotriva căreia reclamanta nu a exercitat nici o cale de atac.
Prin urmare această critică nu poate fi primită și în consecință urmează să fie respinsă.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, trebuie observat că cererea de chemare în judecată a fost introdusă la instanța de fond în data de 29.09.2008, iar Ziua pentru anul 2005, fost în data de 23.04.2005, care de altfel era și data scadenței drepturilor solicitate. Pretențiile reclamanților aferente anului 2005 sunt prescrise, în baza dispozițiilor art. 166 Codul muncii, întrucât față de data introducerii acțiunii, aceștia puteau solicita drepturi financiare, numai până în data de 29.09.2005, ori ziua feroviarului așa cum am arătat mai sus, a fost în data de 23.04.2005. Instanța nu putea să ia, act de faptul că reclamanții au renunțat la pretențiile aferente anului 2005, întrucât aceștia nu au fost prezenți în sală, fiind reprezentați prin Federație, iar renunțarea la drept poate fi făcută numai personal în ședință sau prin înscris autentic, potrivit dispozițiilor art. 247 alin. 3 din codul d e procedură civilă.
Prin urmare această critică este întemeiată și în consecință va fi admisă, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune.
Referitor la plata parțială a acestor drepturi, în măsura în care reclamanții recunosc acest aspect, urmează ca executarea să fie îndreptată numai împotriva sumelor neexecutate, întrucât instanța nu poate lua act de acest aspect, deoarece, în cauză nu au fost depuse dovezi din care să rezulte plățile efectuate.
Cu privire la cea de-a treia critică, în care este vizată imposibilitatea plății determinată de lipsa fondurilor financiare, nici aceasta nu poate fi primită.
Drepturile reclamanților, au fost negociate prin contractul colectiv de muncă, iar la momentul negocierii, patronatul avea posibilitatea să cunoască sau să prevadă evoluția financiară a unității pe care o administrează, astfel încât să își asume obligațiile stabilite prin contractul colectiv de muncă, devenit obligatoriu pentru părți de la data înregistrării lui.
Pentru toate aceste considerente instanța apreciază că recursul este întemeiat numai în parte, urmând ca sentința atacată să fie modificată numai în parte, în sensul celor menționate.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta Compania Națională de Ferate "CFR" SA, împotriva sentinței civile nr. 1155/2009 a Tribunalului Covasna pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de Federația Națională Feroviară Comercial, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Ferate CFR S
Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente anului 2005 și în consecință respinge acțiunea promovată de reclamantă privind drepturile bănești aferente anului 2005.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.02.2010
Tehnoredact./26.02.2010/ 5 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
