Drepturi salariale (banesti). Decizia 140/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 140/ Dosar nr-
Ședința publică din 15 februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 3: Maria
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul, împotriva sentinței civile nr. 1437 din data de 23 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 8.02.2010, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 15.02.2010.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 1437/M/23.10.2009, Tribunalul Brașova respins acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamantul a fost salariat al pârâtei SC SRL G in baza contractului de muncă nr.28616/31 iulie 2008.
Raporturile de muncă dintre cele două părții au încetat la data de 23.06.2009 în temeiul art.65,73,74,75 din Codul muncii conform mențiunilor din Decizia de concediere nr.1759/25.05.2009.
Prin cererea de chemare în judecată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata plăților compensatorii in baza încheiat la nivel național.
Din materialul probator administrat in cauză instanța a constatat că la nivelul societății pârâte este încheiat CCM înregistrat la Direcția de Muncă a jud. G sub nr.5762/2007.
Analizând clauzele contractului colectiv la nivel de angajator instanța a constatat că in caz de concediere individuală nu există clauză prin care se prevede acordarea de plății compensatorii.
Reclamantul în cauză a solicitat acordarea acestor plății în baza CCM la nivel național.
Clauzele CCM la nivel național sunt aplicabile tuturor salariaților încadrați la toți angajatorii din țară in cazul in care nu există CCM încheiat la nivel de angajator conform art.11 lit.a din Legea nr.130/1996 și art.241 lit.a din Codul muncii.
Acordarea de plații compensatorii este o clauză facultativă, ea se negociază intre partenerii sociali. Dacă aceste drepturi salariale nu sunt menționate în CCM la nivel de angajator nu înseamnă că sunt aplicabile prevederile CCM la nivel național. Nu există text de lege care să prevadă imperativ acordarea acestor drepturi la încetarea reporturilor de muncă dintre salariați și angajatori.
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamantul, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acțiunii introductive.
În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că în mod greșit prima instanță nu a recunoscut drepturile solicitate de reclamant, făcând o greșită aplicare a prevederilor art. 238 Codul muncii, dispoziție în raport de care clauzele CCM la nivel de unitate nu pot fi contrare celor instituite prin CCM la nivel național.
Verificând hotărârea atacată în limitele motivelor de nelegalitate invocate, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat.
La nivelul unității pârâte a fost încheiat CCM la data de 08.05.2007, valabil pe o perioadă de patru ani - sub efectele căruia s-a încheiat și contractul individual de muncă al reclamantului; contractul colectiv la nivel de unitate nu cuprinde nicio dispoziție privind acordarea salariului compensatoriu la desfacerea contractului de muncă al angajatului pentru motive neimputabile acestuia.
În schimb, art. 78 alin. 1 al CCM la nivel național pentru anii 2007 - 2010, stabilește că, la încetarea contractului de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorii vor acorda acestuia o compensație de cel puțin un salariu lunar, în afara drepturilor cuvenite la zi.
Raportul dintre contractele colective de muncă încheiate la diferite nivele, este reglementat de art. 238 Codul muncii, dispoziție potrivit căreia un contract colectiv de muncă nu poate să conțină clauze care să stabilească drepturi inferioare celor recunoscute prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior, art. 241 lit. d Codul muncii recunoscând aplicabilitatea CCM la nivel național pentru toți salariații încadrați, indiferent de angajator.
Prevederile citate au fost nesocotite de instanța de fond, astfel încât unitatea pârâtă nu putea să negocieze în CCM clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor statuate în CCM la nivel național.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, urmează a admite recursul a modifica în tot sentința tribunalului și a obliga pârâta să plătească reclamantului compensația egală cu un salariu lunar la momentul concedierii.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.1437/M/23.10.2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în tot, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâta
Obligă pe pârâtă să plătească reclamantului compensația egală cu un salariu lunar la momentul concedierii, respectiv 23.06.2009.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red./23.02.2010
Tehnoredact./26.02.2010/ 5 ex.
Jud. fond,
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Daniel Marius Cosma, Maria
