Drepturi salariale (banesti). Decizia 140/2008. Curtea de Apel Suceava
| Comentarii |
|
Dosar nr- - drepturi bănești -
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL SUCEAVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.140
Ședința publică din data de 12 februarie 2008
PREȘEDINTE: Andrianu Virgil
JUDECĂTOR 2: Apetroaie Eufrosina
JUDECĂTOR 3: Gheorghiu Neculai
Grefier: - -
Pe rol judecarea recursului declarat de reclamanții, și din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și justiție B - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, cu domiciliul ales în S,-, împotriva sentinței nr. 1405 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă în dosarul nr-.
La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Ministerul Economiei și Finanțelor, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și Ministerul Economiei și Finanțelor - prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, instanța constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunțare.
După deliberare,
C U RT E
Asupra recursului de față, constată:
Prin cererea introductivă de instanță, înregistrată sub nr. 5850/86/24.09.2007, reclamanții, au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor Publice și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, solicitând obligarea pârâților la plata sporului de confidențialitate de 15%, începând cu anul 2004 până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii și în continuare, drepturi reactualizate în raport cu rata inflației, la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu obligarea Ministerului Finanțelor Publice să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că judecătorii, funcționarii publici și personalul auxiliar de specialitate care lucrează cu documente clasificate nu beneficiază de spor de confidențialitate, în timp ce alte persoane, de exemplu cei din Ministerul Apărării Naționale, Ordine Publică și Siguranță Națională, aparatul de lucru al Guvernului din cadrul Administrației Președințiale, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ beneficiază de acest spor.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. 3 din nr.OG 137/2000, art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 și art. 3 din OG19/2006.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a instanței și, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii.
Cu privire la excepție, pârâtul a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 persoana discriminată poate formula în fața instanței cerere de despăgubiri însă, potrivit dreptului comun și cu achitarea taxei de timbru corespunzătoare.
Pe fond, pârâtul a arătat că discriminarea invocată de reclamanți în raport cu alte categorii de personal este utilizată printr-un raționament juridic speculativ, neputând exista nici un fel de discriminare decât în condițiile în care, în sfera acelorași dispoziții imperative ale unui act normativ, două persoane aflate în aceeași situație și în aceleași circumstanțe, primesc un tratament juridic diferit, iar diferența nu poate fi susținută de argumente obiective.
Totodată, pârâtul Ministerul Publica chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, pentru ca în cazul în care se va admite cererea reclamanților acesta să fie obligat să adopte un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă sumele ce reprezintă pretențiile reclamanților, în caz contrar pârâtul fiind lipsit de fonduri bugetare pentru plata diferențelor bănești solicitate.
Prin sentința civilă nr. 1405/22 noiembrie 2007, Tribunalul Suceavaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, a respins ca nefondată, cererea reclamanților și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, ca nefondată
Cu privire la necompetența materială, prima instanță a reținut că în conformitate cu dispozițiile art. 67 și 68 din Legea nr. 168/1999, litigiul este un conflict de muncă, astfel încât, în conformitate cu art. 2 lit. c, competența de soluționare aparține tribunalului.
Cu privire la fondul cauzei, prima instanță a reținut că, în conformitate cu art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prin discriminare se înțelege "orice deosebire, excludere sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate - precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".
Potrivit art. 1 alin. 3 din nr.OG 137/2000, exercitarea drepturilor enunțate în cuprinsul prezentului articol privește persoane aflate în situații comparabile.
Pentru a aprecia dacă situația magistraților procurori din cadrul parchetelor judecătorești este comparabilă cu cea a funcționarilor publici, demnitarilor și a unor salariați care beneficiază de sporul de confidențialitate sunt relevante în cauză dispozițiile Legii nr. 303/2004 privind Statutul magistraților, ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, ale Legii nr. 444/2006, ale OG137/2000, OG6/2007 și ale Legii nr. 656/2002.
Din examinarea acestor acte normative se desprinde concluzia că există deosebiri atât în ceea ce privește atribuțiile de serviciu, ocuparea funcției, carierea profesională, astfel încât nu putem vorbi de persoane aflate în situații "comparabile".
În acest sens s-a pronunțat și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 232 din 29.08.2007, potrivit căreia nu există un tratament discriminatoriu între situația magistraților și celelalte categorii de personal care gestionează informații clasificate în privința acordării sporului de confidențialitate.
Drept consecință, nefiind vorba de situații comparabile și nici de discriminare acțiunea reclamanților, întemeiată pe dispozițiile art. 1 din nr.OG 137/2000, a fost considerată ca nefondată.
Relevantă din acest punct de vedere este și decizia nr. 239/5.06.2003 a Curții Constituționale a României, care statuează că; în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate, de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității, reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
În atare condiții și în circumstanțele arătate, acțiunea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții,invocând dispozițiile art. 299 și 3042)alin. 9 din pr.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanții au arătat că, potrivit art. 3 din Legea 444/2006, pentru aprobarea nr.OG 19/2006 privind creșterile salariale ce s-au acordat personalului militar și funcționarilor publici cu statut special, din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională "pentru păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul-avizul de securitate deținut, cadrele militare în activitate, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională" beneficiază de un spor lunar de până la 15% din solda lunară, respectiv din salariul de bază.
De asemenea, arată recurenții, prin dispozițiile art. 15 alin. 1 din nr.OUG 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a dispozițiilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici, s-a prevăzut că sporul de confidențialitate în cuantum de până la 15%, se acordă nu numai categoriilor de funcționari publici prevăzuți în Legea nr. 444/2006, ci și altor categorii de funcționari publici, respectiv celor din aparatul de lucru al Guvernului, din cadrul Administrației Prezidențiale, Afacerilor Externe, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Economiei și Comerțului, Consiliul Legislativ.
Același sens îl are și art. 20 alin. 3 din Legea nr. 656/2002 privind prevenirea și sancționarea spălării banilor, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 405/2002, prin care s-a acordat acest spor de fidelitate de până la 15% și membrilor plenului, precum și unor categorii de personal din cadrul Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Este evident, în opinia recurenților că în raport de dispozițiile nr.OG 19/2006, reiese voința legiuitorului de a acorda acest spor de confidențialitate tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice, care gestionează și manipulează informații clasificate și nu doar celor prevăzute în Legea nr. 444/2006, adică celor din sistemul apărării naționale, ordine publică și siguranță națională.
În nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prevede în art. 30 alin. 3 acordarea sporului de confidențialitate de până la 15% personalului din aparatul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, tocmai în ideea unui tratament echitabil și similar a tuturor categoriilor de persoane din cadrul instituțiilor publice ce gestionează informații clasificate.
Potrivit art. 28 din Legea nr. 182/2002, deține certificate ORNIS, personalul auxiliar de specialitate, care are atribuții de gestionare a informațiilor clasificate.
O bună parte din funcționarii publici cu statut special din sistemul de ordine publică și siguranță națională, gestionează informații clasificate obținute sub supravegherea procurorilor.
Cu atât mai mult sunt îndrituiți a solicita plata sporului de confidențialitate, procurorii care la rândul lor supraveghează activitatea acestor categorii de funcționari.
În atare condiții, se justifică admiterea recursului, modificarea sentinței și, pe fond, admiterea acțiunii.
Verificând actele și lucrările dosarului, în raport cu motivele de recurs și prevederile legale în materie, curtea constată că recursul nu este întemeiat.
Astfel, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, prin Hotărârea nr. 437/5 noiembrie 2007, pronunțându-se în cauza ce a avut ca obiect acordarea sporului de confidențialitate a sporului de 15% pentru personalul din autoritatea judecătorească a arătat că nu au fost reținute aspecte care intră sub incidența art. 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000.
Este adevărat că prin art. 3 din Legea nr. 444/2006 pentru aprobarea Ordonanței de Guvern nr. 19/2006, privind creșterile salariale ce se vor acorda personalului unităților și funcționarilor publici cu statut special din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională începând cu anul 2004 s-a acordat spor de confidențialitate acestor categorii de persoane, însă criteriul avut în vedere a fost păstrarea confidențialității în legătură cu informațiile clasificate în funcție de certificatul/avizul de securitate deținut.
Funcționarul public cu statut special reprezintă o categorie profesională creată în baza dispozițiilor Legii nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, care la art. 1 prevede că: funcționar public, civil, cu statut special înarmat, ce poartă de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege ca instituție specializată a statutului este polițistul, exercitarea profesiei de polițist implicând, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite, iar statutul special fiind conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute de lege.
- În ceea ce privește conținutul art. 16 din Constituție, principiul egalității în fața legii nu înseamnă o uniformitate, așa încât, la situații egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situații diferite, tratamentul nu poate fi altfel decât diferit.
Dacă se are în vedere și Decizia nr. 239/5.06.2003 a Curții Constituționale a României, care menționează că "în considerarea condițiilor specifice de numire, funcționare și eliberare din funcție, dar mai ales a atribuțiilor profund diferite pe care le au anumite categorii de persoane, legiuitorul poate stabili drepturi diferite, drepturi care sunt indisolubil legate de rolul, răspunderea, complexitatea și privațiunile inerente fiecărei funcții în parte și fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere principiului egalității reglementat de art. 16 din Constituție și de reglementările internaționale.
Având în vedere motivele expuse, curtea constată că soluția primei instanțe este legală și temeinică, încât, în baza art. 312. pr. civ. recursul urmează a fi respins ca nefondat.
Pentru aceste motive,
În numele Legii,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții, și împotriva sentinței nr. 1405 din 22 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă (dosar nr-).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 februarie 2008.
Președinte, Judecători, Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2
Jud.fond:;
12.03.2008
Președinte:Andrianu VirgilJudecători:Andrianu Virgil, Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Neculai
