Drepturi salariale (banesti). Decizia 1428/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1428/ Dosar nr-
Ședința publică din 13 noiembrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniel Marius Cosma
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta
Grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate depârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Tribunalul Brașov,împotriva sentinței civile nr.1300 din 1 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 9.11.2009, când părțile au lipsit, cele constatate fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 13.11.2009.
CURTEA:
Asupra recursurilor de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1300/2009 a Tribunalului Brașov, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției; Curtea de APEL BRAȘOV; Tribunalul Brașov; Ministerul Finanțelor Publice.
Au fost obligați pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare bruta lunara începând cu data de 03.12.2007 și în continuare, sume reactualizate conform indicelui de inflație și cu aplicarea dobânzii legale începând cu la data când trebuiau acordate și până la plata efectivă.
A fost obligat paratul Ministerul Finanțelor Publice să vireze fondurile de bani necesare achitării diferențelor de drepturi de natura salariala, reactualizate, menționate anterior.
A fost obligată parata Curtea de APEL BRAȘOV să facă cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei privind acordarea acestor drepturi.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Reclamanta are calitatea de grefier la Tribunalul d e Minori începând cu data de 03.12.2007.
Prin acțiune se solicită obligarea pârâților la plata unor diferențe salariale constând în sporul de confidențialitate în procent de 15% începând cu data de 01.12.2007 și pentru viitor.
Asupra acestei chestiuni Înalta Curte de Justiție și Casație s-a pronunțat în soluționarea unui recurs în interesul legii declarat de procurorul general al României.
Astfel, prin decizia nr. 46 pronunțată la data de 15.12.2008 s-a admis recursul în interesul legii, stabilindu-se următoarele,în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 99 alin. 1 lit. d din Legea nr. 303/2004, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 16 alin. 1, 2 din Codul d eontologic al magistraților și a art. 78 alin. 1 din Legea nr. 567/2004, privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, modificată și completată, raportat la art. 9 din Codul d eontologic al acestora,constată că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază lunar".
Având în vedere cele reținute de Înalta Curte în decizia menționată și raportat la dispozițiile art.329 alin 3 din Codul d e procedură civilă conform cărora dezlegarea dată problemelor de drept judecate în soluționarea unui recurs în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, rezultă temeinicia pretențiilor reclamantei cu privire la plata sporului de 15%, astfel că instanța de fond a dispus în consecință.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, tribunalul a obligat pârâții Tribunalul Brașov, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției să calculeze și să plătească reclamantei diferențele de natură salarială, echivalente cu sporul de confidențialitate de 15% din indemnizația de încadrare bruta lunara, începând cu data angajării - 3.12.2007.
Cât privește actualizarea creanței, instanța de fond a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație.
S-a dispus obligarea pârâtei Curtea de APEL BRAȘOV, în temeiul Decretului -Lege nr. 92/1976 să efectueze cuvenitele mențiuni în carnetul de muncă al reclamatei privind acordarea acestor drepturi.
În conformitate cu art. 3 alin.1 pct.2 din HG nr. 208/2005, Ministerul Finanțelor Publice elaborează proiectul bugetului de stat, al legii anuale bugetare și raportul asupra proiectului bugetului de stat precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare.
Ca urmare, este necesar ca acest minister să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare achitării drepturilor salariale restante.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursul declarat de recurentul Tribunalul Brașov, sentința este criticată pentru modul de soluționare al excepției lipsei calității procesual pasive a acestei părți, având numai calitatea de ordonator terțiar de fonduri. Au fost invocate în acest sens deciziile Curții Constituționale din 3 iulie 2008 care analizează constituționalitatea dispozițiilor art. 2 din G 137/2000, arătându-se totodată faptul că temeiul de drept al acțiunii îl constituie tocmai acest temei de drept. Sentința mai este criticată și pentru modul de soluționare a fondului cauzei, arătându-se totodată că printr-o decizie a Curții constituționale s-a constatat existența unui conflict juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească și Parlamentul și Guvernul României.
În recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B, sentința este criticată pentru modul cum a fost rezolvată excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului MFP, dar și cu privire la fondul cauzei, făcându-se trimitere la o serie de acte normative, care nu sunt aplicabile categoriei profesionale din care face parte reclamanta.
În recursul declarat de, sentința este criticată pentru ignorarea deciziei nr. 838/2009 a Curții Constituționale, prin care s-a constatat existența unui conflict juridic între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlamentul României și Guvernul României pe de altă parte. Se mai arată că au fost încălcate astfel, limitele puterii judecătorești, adăugându-se la lege precum și acordându-se drepturi care nu sunt prevăzute în legislația specifică de salarizare a categoriei profesionale din care face parte reclamanta.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursurile pârâților sunt nefondate pentru următoarele considerente.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești curtea reține că acesta este nefondat întrucât cu privire la drepturile salariale supuse judecății s-a pronunțat ICCJ în cadrul recursului în interesul legii, nr. 46din 15.12.2008.
Prin urmare, admițând acțiunea privind acordarea sporului de confidențialitate de 15%, instanța de judecată de drept comun nu iese din sfera atribuțiilor sale constituționale, nu încalcă atribuțiile unei alte puteri constituționale, ci asigură respectarea prevederilor legale, de procedură civilă, care în prezent guvernează regimul juridic al deciziilor date în recursurile în interesul legii, anume instituirea caracterului obligatoriu al deciziilor de acest fel pronunțate de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțate în Monitorul Oficial potrivit cerinței imperative din art.329 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la regimul juridic și efectele deciziilor pronunțate de Curtea Constituțională în privința conflictelor juridice de natură constituțională, în concret Decizia nr.838/27 mai 2009 referitoare la conflictul dintre Puterea Judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale pe de altă parte, atât doctrina, cât și jurisprudența constituțională sunt unanime în sensul că, potrivit art.147 alin.ultim din Constituție, efectele se produc numai pentru viitor, iar întinderea efectelor acoperă exclusiv comportamentul criticat de Curtea Constituțională prin decizia respectivă, interpretarea neputând fi extinsă la alte categorii de atribuții ale autorității publice găsită în culpă.
Efectele deciziei de constatare a conflictului între puteri (în sensul art.146 lit.e din Constituție) nu pot retroactiva cu privire la deciziile pronunțate în recurs în interesul legii care au născut conflictul în autorități, ci dispozitivul deciziei instanței constituționale impune ÎCCJ- Secțiile Unite să își reconsidere jurisprudența constituită în deciziile de unificare a practicii judiciare în așa fel încât deciziile în recurs în interesul legii să nu mai conducă la încălcarea atribuțiilor exclusive ale altei puteri constituționale și anume la încălcarea atribuțiilor exclusive ale Parlamentului în cazul concret.
Cu atât mai mult, astfel de decizii ale Curții Constituționale nu pot determina prin ele însele modificarea directă a practicii instanțelor de judecată în cauzele obișnuite, în absența unei noi decizii în recurs în interesul legii pe care să o fi pronunțat între timp ÎCCJ - Secțiile Unite, adică după publicarea Deciziei nr.838/2009 în Monitorul Oficial. Dimpotrivă, instanțele ordinare, cum este și cazul Tribunalului Brașov în litigiul de față, au obligația legală de a respecta dispozițiile cuprinse în deciziile pronunțate de ÎCCJ- secțiile Unite în recurs în interesul legii, așa cum impune art.329 alin.3 teza ultimă din Codul d e procedură civilă.
Chiar dacă prin decizie, Curtea Constituțională, în ședința din 27 mai 2009 s- pronunțat asupra conflictului juridic de natură constituțională dintre autoritatea judecătorească reprezentată de Înalta Curte de Casație și Justiție - pe de o parte - și puterea legislativă prin Parlamentul României, Guvernul României, în sensul că Înalta Curte de Casație și Justiție nu poate să instituie, să modifice sau să abroge norme juridice cu putere de lege ori să efectueze controlul de constituționalitate al acestora, se constată că judecătorul cauzei este ținut în temeiul art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă de dezlegarea dată problemelor de drept judecate, fiind obligat să aplice deciziile de recurs în interesul legii.
Doar instanța supremă care a pronunțat Recursul în Interesul Legii în cauză și a fost parte în litigiul derulat la Curtea Constituțională, care privea conflictul dintre autoritatea judecătorească și puterea legislativă, poate reveni asupra acestei decizii și până la înlăturarea expresă a efectelor ei, acestea nu poate fi privată de consecințele juridice produse conform art. 329 alin. 3 Cod pr. civilă.
Astfel, prin dispozițiile deciziei nr. 46, pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii la data de 15.12.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15 % calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
În conformitate cu dispozițiile art. 329 al 3 teza finală din Codul d e Procedură Civilă dezlegarea dată problemelor de drept judecate în cadrul unui recurs în interesul legii "este obligatorie pentru instanțe". Ori,problema de drept ce stă la baza pretențiilor din acțiune a fost dezlegată în sensul celor arătate mai sus prin decizia nr.46/2008 a,astfel încât în mod corect a fost admisă acțiunea reclamanților.
Tocmai această decizie a ICCJ a fost avută în vedere de prima instanță la admiterea acțiunii iar constatarea ulterioară a existenței unui conflict între puterile statului nu poate avea efecte directe, asupra deciziilor pronunțate în cadrul acestei căi de atac extraordinare, putând constitui cel mult un reper ce urmează a fi avut în vedere de instanța supremă în pronunțarea pe viitor a unor soluții de unificare a practicii judiciare.
Referitor la plata drepturilor salariale solicitate prin acțiunea dedusă judecății și " pentru viitor", curtea reține că aceasta cerere este întemeiata deoarece drepturile salariale constituie prin excelență " prestări periodice" în înțelesul art. 110 alin. 2 Cod procedură civilă, astfel încât pot fi solicitate și acordate "înainte de termen".
Excepțiile prevăzute de art. 110 Cod procedură civilă, fără a crea un dezavantaj debitorului deoarece acesta nu pierde termenul executării obligației sale, creează un avantaj procesual creditorului care se găsește deja pregătit pentru data împlinirii fiecărui termen al prescripției periodice cu o hotărâre pe care o va putea pune în executare dacă debitorul nu-și îndeplinește de bună voie obligațiile ce-i revin, prevenindu-se astfel o serie inutilă de procese distincte pentru fiecare " " scadentă., această excepție procesuală are menirea de a preîntâmpina păgubirea creditorului prin așteptarea îndeplinirii fiecărui termen al prestației periodice iar hotărârea obținută poate fi executată doar în perioada în care temeiul pretențiilor ( contractul sau legea ) este în vigoare iar debitorul este ținut de acesta
Actualizarea sumelor acordate conform indicelui de inflație și a dobânzii legale va fi acordată de către instanță în baza dispozițiilor art. 1082 și art. 1073 Cod Civil deoarece prin neplata diferențelor de drepturi de natură salarială s-a creat părții reclamante un prejudiciu constând în diferența de valoare ca urmare a inflației precum și în lipsa de folosință a banilor.
Actualizarea debitului si plata dobânzii legale constituie doua drepturi distincte care se cuvin de la data nașterii dreptului principal iar restricția prevăzuta de art. 1088 Cod Civil nu se aplica obligațiilor rezultând din fapte juridice si din lege, cum este cazul in speță.
În ceea ce privește înscrierea drepturilor câștigate in carnetul de munca, instanța constata ca dispoziția din sentință este corecta. In speța drepturile câștigate reprezintă un spor la indemnizația bruta lunara si poate fi înscris in cartea de munca.
Față de aceste considerente, în baza art. 312 cod procedură civilă, curtea va admite în parte recursurile reclamanților conform dispozitivului prezentei.
Pentru aceste motive,
În numele legii,
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Tribunalului Brașov.
Respinge recursurile formulate de recurenții Tribunalul Brașov, Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B și Ministerul Justiției și Libertăților, împotriva sentinței civile nr.1300/2009 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.11.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Opinie separată,
În sensul admiterii recursurilor și respingerii acțiunii reclamantei.
Judecător,
- -
GREFIER,
OPINIE SEPARATĂ
În opoziție cu restul membrilor completului apreciez că acțiunea reclamantei se impunea a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Acțiunea introductivă are ca obiect plata drepturilor salariale reprezentând sporul de confidențialitate de 15% prevăzut de art. 3 din legea 444/2006 pentru cadrele militare, funcționarii publici cu statut special, militarii angajați pe bază de contract și personalul civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, drepturi salariale solicitate de alte categorii profesionale decât de textul legal menționat, respectiv magistrați și personal auxiliar.
Cererea de acordare a unor drepturi salariale din acte normative care reglementează salarizarea altor categorii profesionale decât cea din care face parte reclamanta, a fost întemeiată pe noțiunea de discriminare astfel cum această este reglementată de OG nr. 137/2000 motivat de împrejurarea că și reclamanta în calitate de personal auxiliar este obligată să păstreze secretul profesional, confidențialitatea în legătură cu faptele și informațiile despre care ia cunoștință în exercitarea funcției cu privire la procesele aflate în curs de desfășurare sau asupra unor cauze cu care a fost sesizat parchetul.
Chestiunea de drept supusă judecății astfel cum aceasta a fost expusă succint mai sus, întrucât a făcut obiectul a numeroase acțiuni pe teritoriul țării, a ridicat două probleme:
1) una de natură constituțională rezolvată inițial prin decizia nr. 819/3.07.2008 de Curtea Constituțională, prin care s-a constatat că " prevederile art. 1, art. 2 al. 3 și art. 27 al. 1 din OG nr. 137/2000 privind și combaterea discriminării sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative "
2) alta determinată de practica neunitară a dispozițiilor legale aplicabile acestui gen de acțiuni pe întreg teritoriul României și care a fost dezlegată ulterior deciziei prin decizia nr. 46 /15.XI 2008 pronunțată de ÎCCJ în cadrul recursului în interesul legii, potrivit căreia magistrații și personalul auxiliar " au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%" întrucât altfel " s-ar ajunge la o situație discriminatorie în sensul dispozițiilor art. 16 al. 1 din Constituție, ale art. 1-2 din OG nr. 137/2000 și ale art. 1 din Protocolul 12 adițional la CEDO"
Potrivit art. 31 al. 1 din Legea 47/1992 privitor la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, deciziile prin care se constată neconstituționalitatea unui act normativ sunt definitive și obligatorii.
Însă, tot la fel de obligatorii sunt și dezlegările date problemelor de drept judecate în cadrul recursurilor în interesul legii conform art. 329 al. 3 Cod procedură civilă.
Iată deci că, într-un mod inedit, instanțele de drept comun sunt puse în fața unei decizii de neconstituționalitate și a unei decizii în interesul legii pronunțate de cele mai importante instanțe ale țării, Curtea Constituțională și ÎCCJ, asupra aceleiași chestiuni de drept ce face obiectul și prezentului proces, respectiv acordarea sau nu a sporului de confidențialitate de 15% magistraților și personalului auxiliar în temeiul unei pretinse discriminări create prin acte normative de salarizare ale acestora în opoziție cu normele de salarizare ale altor categorii profesionale.
În rezolvarea acestei dileme trebuie pornit de la scopul urmărit de legiuitor prin cele două categorii de decizii obligatorii, scop ce se reflectă în importanța interesului ocrotit prin acestea.
Astfel, deciziile pronunțate în soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate constituie instrumentul juridic cel mai important prin care se garantează respectarea Constituției țării în timp ce recursul în interesul legii urmărește aplicarea unei practici unitare pe teritoriul aceleiași țări.
Deciziile pronunțate în controlul constituționalității sunt obligatorii nu numai pentru instanțele ordinare, ci și pentru ÎCCJ, în timp ce soluțiile din cadrul recursurilor în interesul legii nu leagă Curtea Constituțională dacă se constată că la baza acestora au stat norme de drept contrare ordinii constituționale.
Tocmai datorită supremației Constituției și a necesității garantării ideii de legalitate, observându-se contrarietatea soluțiilor pronunțate asupra aceleiași chestiuni de drept prin deciziile mai sus analizate, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 838/27 mai 2009, a constatat existența unui conflict între puterea judecătorească pe de o parte și celelalte puteri constituționale, pe de altă parte.
Această din urmă decizie nu va fi analizată în amănunt întrucât prin ea se critică comportamentul ÎCCJ, iar efectele se răsfrâng doar asupra acestei instanțe, pentru instanțele ordinare însă au rămas în vigoare și fac în continuare obiectul al interpretării ambele decizii cu valoare obligatorie, astfel cum acestea au fost detaliate mai sus.
În consecință, apreciez că în dezlegarea problemei de drept ce stă la baza acțiunii este necesar a se da prioritate deciziei Curții Constituționale nr. 818/2008 întrucât această decizie prin care se statuează cu putere constituțională că orice înțeles al noțiunii de discriminare potrivit căreia instanța judecătorească ( inclusiv ÎCCJ) au competențe de a ignora legi și a crea acte normative " judiciare" încalcă principiul separației puterilor în stat și în consecință, este neconstituțional.
Consider că instanțele ordinare au menirea de a garanta supremația legii și a Constituției și au obligația universală de a-și fundamenta soluțiile pe ideea de legalitate chiar dacă pentru această finalitate este necesară ignorarea unei decizii în interesul legii, decizie care consacră o interpretare neconstituțională a noțiunii de discriminare.
JUDECĂTOR,
- -
Red../03.12.2009
Red. opinie separată /10.12.2009
Tehnoredact. /10.12.2009/ 8 ex.
Jud. fond,
Președinte:Daniel Marius CosmaJudecători:Daniel Marius Cosma, Cristina Ștefăniță, Nicoleta
