Drepturi salariale (banesti). Sentința 144/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- SENTINȚA NR. 144/F-CM
Ședința publică din 29 octombrie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Mariana Stan judecător
JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
Asistent judiciar - -
Asistent judiciar
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, în primă instanță, acțiunea formulată de reclamanții:, R, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și cererea de intervenție în nume propriu formulată de, în contradictoriu cu pârâții: ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
Acțiunea și cererea de intervenție sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care, Curtea, în baza art.52 și urm. Cod procedură civilă, admite în principiu cererea de intervenție în interes propriu.
Având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă, curtea, constată cauza în stare de judecată și trece la soluționarea ei.
CURTEA
Constată că prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului București, reclamanții, R, -, au chemat în judecată pe pârâții Înalta Curte de Casație și Justiție și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pe pârâți în solidar să îi plătească drepturile salariale, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, începând cu 16 iulie 2007 la zi, precum și în viitor, drepturi actualizate la data plății efective, să fie obligați pârâții să facă mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților și să fie obligat Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor neîncasate.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că în calitate de personal auxiliar în cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sunt îndreptățiți să obțină indemnizația lunară de 10% din salariul brut, prevăzută de art.19 pct.3 din Legea nr.50/1996, republicată și respectiv de nr.OG83/2000.
Mai arată reclamanții că, neprimind această indemnizație lunară, sunt discriminați față de restul personalului auxiliar de specialitate din cadrul aceleiași instituții, cu excepția celor de la executări penale, în acest fel încălcându-se dispozițiile Codului muncii, ale nr.OG137/2000, ale Constituției României și ale Declarației Universale a Drepturilor Omului.
Prin încheierea nr.879 din data de 12.02.2008, cauza a fost strămutată la Tribunalul Argeș și înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 11.04.2008.
La data de 20 mai 2008 reclamanții au completat acțiunea, în sensul obligării pârâților la plata unor drepturi salariale constând în sporul de lucru la calculator, respectiv 15% din salariul de bază brut pe perioada 16 iulie 2007 și în continuare, sume actualizate în raport de rata inflației la data plății efective a acestora și obligarea pârâtei la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Totodată, s-a solicitat acordarea a trei zile în plus la concediul de odihnă, începând cu data introducerii acțiunii și plata acestor drepturi actualizate începând cu data nașterii drepturilor până la data plății efective, cu efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă.
Se motivează cererea în sensul că o parte din personalul auxiliar de specialitate, conform unui ordin intern, încasează acest spor, iar reclamanții, deși lucrează în aceleași condiții grele nu beneficiază de acesta, pârâta având obligația să acorde toate drepturile ce decurg din lege.
La data de 23 mai 2008 au formulat cerere de intervenție în nume propriu, și, în contradictoriu cu aceiași pârâți, solicitând aceleași drepturi ca și reclamanții.
Prin încheierea din 11.07.2008, în baza art.2 alin.2 din nr.OUG75/2008, cauza a fost scoasă de pe rol și a fost înaintată Curții de APEL PITEȘTI, instanță pe rolul căreia a fost înregistrată la data de 18.07.2008.
Prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea acțiunii așa cum a fost completată, precum și a cererii de intervenție în interes propriu, cu motivarea că prin decizia nr.24/12.05.2008 dată în recurs în interesul legii, Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție au statuat că indemnizația lunară de 10% din salariul de bază nu se cuvine decât categoriile de grefieri expres și limitativ prevăzute în Legea nr.50/1996 și nr.OG8/2007.
Totodată, se susține că solicitarea reclamanților și intervenienților privind încasarea sporului de calculator este neîntemeiată, întrucât aceștia au beneficiat și beneficiază în continuare de un spor de 15% din salariul de bază brut lunar, proporțional cu timpul efectiv lucrat în condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
În ceea ce privește acordarea celor 3 zile în plus la concediul de odihnă, se susține că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.142 din Codul muncii, potrivit cărora "salariații care lucrează în condiții grele, periculoase sau vătămătoare, nevăzătorii, alte persoane cu handicap și tinerii în vârstă de până la 18 ani beneficiază de un concediu suplimentar de cel puțin 3 zile lucrătoare".
Reclamanții și intervenienții beneficiază de un concediu de odihnă de 30 zile lucrătoare conform Legii nr.567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea și Regulamentului privind concediile personalului auxiliar de specialitate și personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.186/29 martie 2007 (art.2 alin.1), acte care au avut în vedere, în stabilirea unui număr mai mare de zile de concediu de odihnă decât cel prevăzut în art.140 alin.(1) din Codul muncii, tocmai condițiile relevate de reclamanți și intervenienți.
Verificând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Potrivit art.19 alin.3 din Legea nr.50/1996 "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie, precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De aceeași indemnizație beneficiază și conducătorii de carte funciară".
Prin decizia nr.23/12 mai 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul în interesul legii și s-a constatat că sporul de 10% se cuvine doar categoriilor de grefieri expres și limitativ prevăzute de normele mai sus menționate.
Cum reclamanții și intervenienții nu fac parte dintre categoriile de grefieri expres prevăzute de textul de lege indicat și întrucât deciziile pronunțate în recurs în interesul legii sunt obligatorii în conformitate cu art.329 alin.3 Cod procedură civilă, instanța constată că acțiunea este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.
Legat de admisibilitatea acțiunii completate în care se invocă principiul nediscriminării, instanța reține următoarele:
În interpretarea dispozițiilor art.14 referitor la interzicerea discriminării din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Fundamentale, în hotărârea dată în cazul Thlimmenos vs. din 6 aprilie 2000, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a concluzionat că dreptul de a nu fi discriminat, garantat de Convenție, este încălcat nu numai atunci când statele tratează în mod diferit persoane aflate în situații analoage, fără a oferi justificări obiective și rezonabile, dar și atunci când statele omit să trateze diferit, tot fără justificări obiective și rezonabile, persoane aflate în situații diferite, necomparabile.
Protecția egală a legii consacrată de Constituția României din 2003 - art.16 - se concretizează în următoarele obligații ale statului: de a se abține de la tratamentul diferențiat nejustificat în procesul de adoptare și aplicarea legii, de a interzice și sancționa prin lege discriminarea, de a crea remedii legale eficiente pentru victimele discriminării.
Această din urmă obligație pozitivă a statului presupune asigurarea accesului liber la justiție pentru repararea prejudiciului suferit prin discriminare.
Tratamentul diferențiat interzis de norma internațională menționată anterior trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege.
În cazul de față legea recunoaște, prin dispozițiile art.5 și art.6 alin.(3) Codul muncii, dreptul la salarizare egală pentru muncă egală și pregătire profesională egală.
Prin Hotărârea Frett din 2002 Curtea de la Strasbourg a rupt complet clauza de nediscriminare din art.14 de celelalte drepturi garantate prin Convenție, conferindu-i caracter autonom.
Soluționarea cauzei se face cu citarea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, în calitate de expert în materia discriminării spre a-și exprima punctul de vedere, în baza art.27 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.
Utilizarea în mod obișnuit a calculatorului - echipament cu ecran de vizualizare - pe o durată semnificativă a timpului normal de lucru - necesită evaluarea riscului pentru vedere, probleme fizice și solicitare mentală, potrivit prevederilor nr.HG1028/2006, constituind, în caz afirmativ, o activitate care se desfășoară în condiții vătămătoare pentru suprasolicitarea diferitelor organe sau sisteme ale organismului.
Trebuie reținut mai întâi că pentru perioada februarie 2005- 31.01.2007 nu a fost recunoscut prin lege personalului auxiliar de specialitate dreptul la sporul de 15% pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești a suferit mai multe modificări și completări, însă nu și pe aceea de reglementare a acestui spor.
Argumentul potrivit căruia sporul de calculator este reglementat și de dispozițiile contractelor colective de muncă încheiate la nivel de ramură sau de grupuri de unități, astfel încât se cuvine reclamanților și intervenienților în baza acestora și a prevederilor art.40 pct.1 lit.c din Codul muncii, nu poate fi primit.
Caracteristic personalului din autoritățile și instituțiile publice este că salariile, suportate din fondurile defalcate de la bugetul de stat sau bugetele fondurilor speciale, nu pot fi, în principiu, negociabile. Altfel spus, modul de salarizare este stabilit prin lege.
Sunt categorii de personal bugetar - personalul didactic - pentru care legea permite negocierea cuantumului pentru un drept salarial suplimentar stabilit în prealabil prin lege între limite minime și maxime.
Prin urmare, chiar și acolo unde este permisă negocierea, aceasta este circumstanțiată și poate opera numai pentru drepturi recunoscute inițial în acte normative.
Pentru perioada în care se află în vigoare nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar din cadrul instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea, precum și din cadrul altor unități din sistemul justiției a fost reglementat prin art.22 sporul de 15% din salariul de bază pentru condiții deosebite de muncă, grele, vătămătoare sau periculoase.
Din interpretarea gramaticală a textului de lege rezultă că în situația în care activitatea reclamanților și intervenienților se desfășoară atât în condiții vătămătoare, cât și în condiții periculoase, sporul de 15% din salariul de bază nu poate fi acordat decât o singură dată.
Cum reclamanții și intervenienții primesc deja acest spor pentru condiții vătămătoare de muncă, sub aspectul analizat mai sus, noua pretenție nu are temei în legea specială de salarizare.
Nu poate fi reținut nici tratamentul diferențiat, pentru a se vorbi de discriminare în sensul art.14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, sporul fiind deja plătit.
De altfel, nu s-a probat situația de comparabilitate dintre reclamanți și intervenienți - personal auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești - și salariații care lucrează în domeniile contabilitate și informatică sub aspectul duratei de utilizare a calculatorului în programul de lucru și a numărului de sporuri primite de către aceștia din urmă pentru prestarea muncii în condiții vătămătoare.
Legat de cererea de acordare a unui număr suplimentar de trei zile de concediu de odihnă trebuie observat că personalul auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea beneficiază anual, potrivit art.65 alin.(1) din Legea nr.567/2004, de un concediu de odihnă plătit de 30 de zile lucrătoare.
Câtă vreme locurile de muncă ale reclamanților au fost încadrate, cu procedura prevăzută de lege, în categoria celor care beneficiază de sporul de 15% reglementat de art.22 din nr.OG8/2007 pentru alte condiții vătămătoare, activitatea la calculator nu poate constitui singură temei pentru acordarea concediului suplimentar de odihnă.
Nu s-a constatat în cazul reclamanților și intervenienților că, prin durata efectivă de lucru la calculator, aceștia prestează munca în condiții vătămătoare, grele sau periculoase în sensul art.142 din Codul muncii, ca urmare a evaluării riscului pentru sănătate.
Nu a rezultat din lucrările dosarului că nu au fost luate măsuri de protecție sau prevenire a riscului profesional, așa cum stabilesc dispozițiile art.6 și următoarele din Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă ori că, deși acestea au fost luate, riscul pentru sănătate nu poate fi evitat.
Odată reținută netemeinicia cererilor principale, cererile accesorii de actualizare cu indicele de inflație a drepturilor bănești solicitate, de efectuare a înscrierilor corespunzătoare în carnetele de muncă și de alocare a fondurilor necesare efectuării plății vor fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge, ca neîntemeiată, acțiunea așa cum a fost completată formulată de reclamanții, R, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 2, precum și cererea de intervenție în interes propriu formulată de, și, cu domiciliul ales la Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,-, sector 2, împotriva pârâților ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în B,-, sector 2 și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu drept de recurs, în termen de 10 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 octombrie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător,
- - - ---
Asistenți judiciari,
- -
Grefier,
Red.
Tehnored.
24 ex./12.11.2008
Președinte:Mariana StanJudecători:Mariana Stan, Veronica Șerbănoiu Bădescu Monica
