Drepturi salariale (banesti). Decizia 1497/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1497
Ședința publică din data de 12 august 2008
PREȘEDINTE: Alexandru Bobincă
JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul G domiciliat în comuna de Târg, sat, nr. 70, județul P, și cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în comuna, nr. 994, județul D și de pârâta SC SA (fostă denumire SC SA) - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 1491 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen și scutite de plata taxei de timbru.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, constată:
Reclamantul G- a chemat în judecată pârâta SC "" SA B (în prezent SA) pentru a fi obligată la plata drepturilor salariale de Paște și C pentru perioada 2004-2007, în cuantum de 8051,50 lei și diferența dintre salariul minim pe unitate și cel stabilit la nivelul subunității unde își desfășoară activitatea, inclusiv drepturile pe ultimii trei ani.
În motivarea acțiunii, a susținut reclamantul, că salariații societății pârâtei sunt îndreptățiți la plata primelor de Paște și C conform art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, dar în perioada în litigiu nu i-au fost plătite aceste suplimentări salariale în mod nejustificat și nici salariul minim stabilit la nivelul "" SA, conform art.128 alin.5 rap. la art.129 alin.3 din acest contract colectiv, ci într-un cuantum mai redus.
Tribunalul Dâmbovița investit cu soluționarea acțiunii introductive și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Prahova prin sentința civilă nr.419 din 20 martie 2008, în raza căruia reclamantul are domiciliul, în raport de disp.art.284 alin.2 din Codul muncii.
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținându-se în esență că drepturile salariale solicitate au fost incluse în salariile încasate de reclamant, nemaisubzistând drepturi salariale distincte în salariul de bază, reprezentând drepturi distincte cu titlul de prime de Paște și C, care de altfel nici nu au fost solicitate de salariații societății timp de 4 ani.
Așadar, dreptul la astfel de prime s-a stins prin includerea lor în salariile acordate angajaților, inclusiv reclamantului.
În cauză au fost administrate probe cu înscrisuri.
Tribunalul Prahova, prin sentința nr.1491 din 26 mai 2008, admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat societatea pârâtă să-i plătească suma brută de 8051,50 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004-2006 și prime de Paște pentru perioada 2005-2007, sumă actualizată în raport de inflație până la data plății efectiv, fiind respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 14040 lei reprezentând diferența dintre salariul minim brut pe unitate prevăzut de Contractul colectiv de muncă pe unitate și cel fixat pe societate plus sporurile pe ultimii 3 ani.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență că suplimentările salariale reprezentând primele de Paște și C se cuvin reclamantului în baza art.168 din acest contract colectiv de muncă în cuantum de câte un salariu de bază mediu pe unitate, drepturi care nu au fost incluse în salariile încasate de reclamant decât în anul 2003, ceea ce îl îndreptățește să primească drepturile salariale pentru perioada în litigiu.
Referitor la cel de-al doilea capăt de cerere, instanța a apreciat că nu este întemeiat deoarece nu s-a făcut dovada că reclamantul este îndreptățit la plata pretinsei diferențe dintre salariul minim brut pe unitate și cel stabilit la nivel de societate cu sporurile respective.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs ambele părți, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii și celui de al doilea capăt de cerere cum a susținut reclamantul, iar pârâta a cerut respingerea în totalitate a acțiunii.
Criticând sentința, reclamantul a susținut că instanța de fond a ignorat probele administrate din care a rezultat că nu a primit drepturile salariale solicitate și sporurile aferente, nefiindu-i acordat salariul minim pe SC ""SA prin Contractul colectiv de muncă, aceasta nefăcând dovada plății unor astfel de drepturi conform art.287 alin (2) din Codul muncii.
În subsidiar, s-a solicitat casarea cu trimitere a cauzei către instanța de fond pentru completarea probelor, inclusiv cu expertiză de specialitate care să stabilească diferența de drepturi salariale solicitate.
În recursul său, pârâta a invocat prescrierea suplimentărilor salariale reprezentând primă de C pentru anul 2004, față de data intentării acțiunii, iar drepturile solicitate prin acțiune au fost incluse în salariile de bază primite de reclamant conform înțelegerii părților, situație în care prevederile art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă au rămas fără obiect, dreptul nemaisubzistând, nemafiind individualizate în mod distinct în salariul de bază.
Pe de altă parte, drepturile salariale au fost acordate la nivelul salariului mediu brut în loc la cel al salariului de bază mediu în care nu se includ indemnizații, sporuri și alte adaosuri cum procedat greșit instanța de fond.
Curtea, analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, probele administrate și dispozițiile legale ce au incidență în cauză, constată că recursurile sunt fondate pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit disp.art.168 alin.(1) din Contractul colectiv de muncă la nivelul "" SA (în prezent "" SA) salariații acestei societăți beneficiază cu prilejul sărbătorilor de Paște și C de câte o primă egală cu salariul de bază pe unitate.
Deci, prin acest contract colectiv de muncă s-a instituit un drept salarial și suplimentar față de salariul cuvenit, drepturi pentru care, în speță, nu s-a făcut dovada plății și nici a includerii în salariul plătit, în sensul disp.art. 287 din Codul muncii.
În atare situație, în mod corect prima instanță a acordat astfel de drepturi salariale reprezentând primele de Paște și C pentru perioada în litigiu, critica pârâtei sub acest aspect fiind vădit nefondată.
Nu este fondată nici critica din motivele de recurs ale pârâtei cu privire la împlinirea termenului de prescripție pentru prima de Caa nului 2006 acțiunea nefiind introdusă în anul 2008.
Aceasta deoarece acțiunea introductivă a fost intentată de reclamant în luna decembrie 2007 și nu în anul 2008 cum s-a invocat, așa cum rezultă din plicul poștal prin care a fost expediată acțiunea prin poștă (fila 4 dosar nr-).
Sunt însă fondate criticile formulate de reclamant prin motivele de recurs în legătură cu respingerea capătului de cerere privind acordarea diferenței dintre salariul minim de la nivelul societății pârâte- stabilite prin contractul colectiv de muncă- și cel de la nivelul unității în care își desfășoară activitatea reclamantul.
Instanța de fond a respins acest capăt de cerere cu o motivare foarte lapidară, fără să procedeze la o analiză atentă a probelor și să țină seama de reglementările existente în contractul colectiv de muncă cu privire la drepturile salariale minime la nivel de societate, obsevând în același timp și prevederile Codului muncii, iar în situația în care aprecia că probele administrate sunt insuficiente să aprecieze dacă este necesară completarea acestora inclusiv printr-o expertiză de specialitate.
Potrivit disp.art.128 și 129 din Contractul colectiv de muncă se instituie în favoarea salariaților societății pârâte un salariu minim care devine obligatoriu și pentru unitățile componente ale acestuia, neputându-se ajunge la stabilirea unui cuantum mai redus decât acest minim.
În speță, dacă instanța de fond aprecia că nu sunt probe suficiente pentru a stabili salariul minim pe unitate plătit reclamantului, respectiv dacă acest cuantum este mai redus decât cel stabilit prin contractul colectiv, putea dispune completarea probatoriilor cu înscrisuri, inclusiv eventualele state de plată și expertiză de specialitate pentru a se dezlega cu certitudine situația de fapt reală cu privire la aceste drepturi în raport și cu dispozițiile legale în materie aplicabile în speță, situații ignorate în mod grețit de către prima instanță.
Față de aceste considerente se impune reluarea judecății de către instanța de fond, prilej cu care să se dispună completarea probatoriilor cu înscrisuri și cu o expertiză de specialitate, ocazie cu care să se stabilească în raport și de actele existente la societatea pârâtă, inclusiv statele de plată și alte astfel de înscrisuri, dacă reclamantului i-a fost stabilit și plătit un salariu minim inferior celui stabilit la nivel de societate prin contractul colectiv de muncă, iar în caz afirmativ urmând să se stabilească cuantumul diferenței și în final să i se acorde această diferență reclamantului, dacă rezultă în mod cert din probe.
Față de cele arătate și pentru a se asigura un deplin echilibru procesual pentru ambele părți, cu prilejul rejudecării cauzei, se impune admiterea recursurilor în baza art.304,3041și 312 Cod procedură civilă și casarea cu trimitere a cauzei aceleiași instanțe de fond pentru completarea probatoriilor în limitele prezentelor considerente.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul G domiciliat în comuna de Târg, sat, nr. 70, județul P și cu domiciliul ales la Cabinet avocatură cu sediul în comuna, nr. 994, județul D, și de pârâta SC SA (fostă denumire SC SA) - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu domiciliul ales în B, sector 1,-,.3,.7, împotriva sentinței civile nr. 1491 din 26 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova și în consecință:
Casează sentința sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond, respectiv Tribunalul Prahova.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.TL/
3 ex./19.09.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Alexandru BobincăJudecători:Alexandru Bobincă, Traian Logojan Cristina Pigui
