Drepturi salariale (banesti). Decizia 151/2010. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 151/
Ședința publică din 10 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, împotriva sentinței civile nr.1430/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata - reclamantă, domiciliată în G,-, -S 11,.155, și intimata - pârâtă GRĂDINIȚA NR. 41 "", cu sediul în G,-.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată fixat în recurs, recursul este motivat; recurentul - pârât a solicitat judecarea cauzei în lipsă; intimata - reclamantă a depus concluzii scrise și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată cauza în stare de judecată și având în vedere că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă o reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1430/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați în dosarul nr-, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local G și Inspectoratul Școlar Județean
A fost admisă acțiunea având ca obiect litigiul de muncă intervenit între reclamanta, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local G, Grădinița nr. 41 G și chematul în garanție Inspectoratul Școlar Județean
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, actualizate și cu rata inflației la data plății efective, reprezentând tranșele suplimentare de vechime, calculate începând cu data de 11.06.2006, corespunzător perioadei lucrate.
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr.3238/121/11.06.2009 pe rolul Tribunalului Galați, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâții CONSILIUL LOCAL G, GRĂDINIȚA NR.41"" G, plata drepturilor salariale neacordate-reprezentând sporul pentru tranșele suplimentare de vechime prevăzute de art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997, pe o perioadă de 3 ani anterioară depunerii cererii de chemare în judecată, actualizată cu indicele de inflație.
Motivându-și în fapt cererea, a arătat că în art. 50 al. 1 și 2 din legea 128/1997 sunt reglementate tranșele suplimentare de vechime, că reclamanta îndeplinește condițiile de vechime pentru a beneficia de tranșele suplimentare, dar nu i-au fost acordate aceste drepturi.
În drept, a invocat art. 50 alin. 1,2 din Legea nr.128/1997.
Pârâtul, Consiliul Local G, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are raporturi de muncă cu reclamata.
A formulat cerere de chemare în garanție a Inspectoratului Școlar Județean G, în temeiul art. 11 alin.5 din Legea 128/1997.
Chematul în garanție, Inspectoratului Școlar Județean G, a invocat la rândul său excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că nu are atribuții în calcularea și retribuirea cadrelor didactice.
În conformitate cu Legea 128/1997, pârâtul Consiliul Local G, are calitatea de ordonator principal de credite pentru învățământul preuniversitar de stat, situație care justifică scoaterea sa din prezentul proces.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta este salariată a unității de învățământ pârâte și are o vechime de peste 30 de ani, așa cum rezultă din adeverința nr.73/04.05.2009, fila 18 din dosar.
Potrivit art. 167 din Legea 128/1997, unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Prin urmare, calitatea de ordonator de credite în ceea ce privește cheltuielile de personal revine consiliului local în raza căruia se află unitatea de învățământ.
Nu are relevanță dacă sumele corespunzătoare au fost sau nu trecute în buget, de vreme ce acest aspect nu poate fi imputat reclamantei.
În acest fel se justifică calitatea procesuală pasivă a pârâtului Consiliul Local G, motiv pentru care va fi respinsă excepția invocată ca nefondată.
Pentru aceleași considerente, având în vedere și atribuțiile Inspectoratului Școlar Județean G, astfel cum sunt prevăzute de Legea 128/1997, a fost respinsă cererea de chemare în garanție ca nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 50 din Legea nr.128/1997, personalul didactic din învățământul preuniversitar beneficiază de tranșele de vechime la salarizare stabilite de lege și de trei tranșe suplimentare, care se acordă la 30, 35 și la peste 40 de ani de activitate în învățământ.
Pentru fiecare dintre tranșele suplimentare de vechime se acordă o creștere a coeficientului de ierarhizare de 1/25 din coeficientul de ierarhizare corespunzător tranșei anterioare de vechime.
Dispozițiile legale sus-arătate sunt imperative, unitatea de învățământ în care este încadrată reclamanta, având obligația ca la împlinirea stagiului de vechime de 30,35,40 ani( în funcție de situația concretă a fiecărui(salariat) să acorde acea creștere a coeficientului de ierarhizare.
Potrivit art. 287 Codul Muncii, sarcina probei revine angajatorului.
Nu s-a făcut nici o dovadă în sensul că articolul indicat a fost respectat și că reclamanta a primit sumele corespunzătoare, și nici nu s-a indicat nici un temei juridic care ar fi făcut inaplicabil în cauză art. 50 din Legea nr.128/1997.
Față de aceste considerente, a fost admisă acțiunea, au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile salariale neacordate reprezentând c/val tranșelor suplimentare de vechime, începând cu data de 11.06.2006 la zi. În concret, angajatorul va verifica în ce categorie de vechime se afla reclamanta la data de 11.06.2006 și, în măsura în care era de peste 30 de ani, va aplica creșterea coeficientului de ierarhizare corespunzătoare din această dată și apoi creșterile ulterioare de la 35/ respectiv 40 de ani, de la data împlinirii condiției de vechime. Dacă la data de 11.06.2006 salariata nu avea o vechime de peste 30 de ani, dar a realizat-o ulterior, drepturile se vor calcula și achita de la data împlinirii condiției de vechime. Se va lua în calcul perioada efectiv lucrată.
În ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație a acestor drepturi bănești până la data plății efective, tribunalul o consideră întemeiată, din perspectiva disp.art.161 pct.4 Codul Muncii, precum și a faptului că prin aceasta se realizează o corelație între salariul real și salariul nominal de care reclamanta ar fi beneficiat la momentul la care pârâții îi datorau drepturile bănești în cauză și momentul în care aceste sume au intrat efectiv în patrimoniul beneficiarului.
Aceasta deoarece principala funcție a indexării este aceea de a atenua efectele inflației asupra nivelului de trai.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al municipiului G criticând-o ca fiind netemeinică și nelegală, doar sub aspectul respingerii excepției calității procesuale pasive, pentru următoarele motive:
Reclamanta avea obligația de a prezenta propuneri fundamentate în baza cărora să fie aprobat bugetul local prin care să fie aprobate bugetele unităților de învățământ structurate pe centre financiare.
Instituția nu are nici o culpă privind neacordarea drepturilor salariale ale personalului din învățământ în lipsa prezentării de către reclamanți, în faza de elaborare a proiectului consiliului local, bugetelor elaborate de instituțiile de învățământ.
A invocat lipsa calității procesuale pasive motivat de faptul că reclamanții sunt angajații unității de învățământ, fără ca procesul să fie extins inutil la instituții care nu au nici o legătură cu calcularea și acordarea salariilor cadrelor didactice.
Execuția bugetelor unităților de învățământ se realizează prin centrele financiare iar cheltuielile de personal se suportă din sumele defalcate din taxa pe valoare adăugată, alocate către bugetul local prin legea bugetului de stat.
A mai invocat faptul subordonării unităților de învățământ Ministerul Educației, Cercetării și T prin intermediul Inspectoratului Școlar al județului G, având atribuțiile prevăzute de art. 7 al.8 din Legea învățământului nr. 84/1995 și art. 11 al.5 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
A solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al municipiului
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 8 Cod procedură civilă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, intimata - reclamantă a solicitat respingerea recursului față de atribuțiile ce revin Consiliului Local G în finanțarea instituțiilor de învățământ și acordarea cheltuielilor de personal.
A invocat, în acest sens, prevederile HG nr. 538/2001 ale HG nr.2129/2004, Anexa 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel județean.
Examinând recursul astfel declarat pe baza motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, sub toate aspectele de fapt și de drept în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, curtea îl apreciază ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Calitatea procesuală reprezintă îndreptățirea unei persoane de a figura ca parte în proces și presupune existența unei identități între titularii raportului juridic dedus judecății, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) și a obligației corelative (calitate procesuală pasivă).
Calitatea procesuală se stabilește funcție de dreptul ce face obiectul judecății, a cărui existență sau inexistență urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.
În speță, obiectul judecății îl reprezintă pretențiile intimatei - reclamante de plată a drepturilor salariale reprezentând tranșele suplimentare de vechime de 30, 35 și peste 40 de ani în învățământ, cuvenite pe perioada lucrată în forma actualizată.
Referitor la existența acestor drepturi salariale reglementate de dispozițiile art. 50 al.1 și 2 din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările și completările ulterioare, problema pusă în discuție vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci și aspectele care țin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situațiile economico - financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea și ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuți de lege.
Sub aceste aspecte, se constată că recurentului - pârât Consiliul Local al municipiului G îi revin astfel de atribuții, împrejurare care justifică existența calității sale procesuale pasive.
Potrivit art. 167 al.3 din Legea nr. 84/1995 finanțarea de bază asigură desfășurarea în condiții normale a procesului de învățământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naționale. Finanțarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cadrul finanțării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal și care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ - teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ.
Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuțiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plății unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanțarea de bază a unităților de învățământ.
De altfel și prevederile art. 13 din nr.OUG 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanțării instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, cu excepția unor cheltuieli care nu privesc cauza de față.
În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin nr.HG 538/2001, nr.HG2192/2004 și nr.HG 174/2003.
În consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local G împotriva sentinței civile nr. 1430/12.10.2009 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Galați.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul CONSILIUL LOCAL G, împotriva sentinței civile nr.1430/12.10.2009 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr-.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 10 Februarie 2010.
Președinte, Judecător, pt. Judecător,
aflat la seminar
Conf. art. 261.proc.civ.
PREȘEDINTE
Grefier,
: /02.03.2010
:DC/5 ex/02.03.2010
Fond:/
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
