Drepturi salariale (banesti). Decizia 154/2009. Curtea de Apel Brasov

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BRAȘOV

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale

Dosar nr-

DECIZIA CIVILĂ Nr. 154/

Ședința publică din 11 februarie 2009

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Anca Pârvulescu

JUDECĂTOR 2: Ligia Vâlcu

JUDECĂTOR 3: Camelia Juravschi

Grefier - -

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - SA, împotriva sentinței civile nr. 1743 din 12 noiembrie 2008, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr-.La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 5 februarie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie.

În vederea deliberării, instanța a amânat pronunțarea cauzei pentru astăzi, 11 februarie 2009.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele;

Constată că prin sentința civilă nr. 1743/2008, Tribunalul Brașova admis acțiunea formulată de reclamanții în contradictoriu cu pârâta - SA B, pe care a obligat-o să achite drepturile salariale restante actualizate cu indicele de inflație.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:

Reclamanții au fost angajații pârâtei la punctul de lucru -B, conform mențiunilor din carnetele de muncă.

Așa cum rezultă din înscrisurile alate la dosarul cauzei, o parte dintre reclamanți au fost disponibilizați în baza art.65 - 66 din Codul Muncii, iar altă parte au fost transferați la societățile comerciale cu care unitatea-pârâtă a încheiat contracte de administrare a unor active.

In conformitate cu pet. 4 din Planul Social -, anexă la Contractul colectiv de muncă încheiat între și salariați, reprezentați de, înregistrat sub nr. 2643/2005, cu valabilitate de la data semnării și până la data de 31.12.2010, angajații la disponibilizare vor primi pachete financiare în funcție de vechimea in unitate, între 8 și 15 salarii.

Tot în Planul Social este prevăzut modalitatea de calcul a drepturilor bănești solicitate, respectiv pentru anul 2005, unde se arată că se va lua m calcul salariul mediu bait din pe baza celui din 2004, majorat in anii următorii direct proporțional, cu același procentaj cu care se majorează salariile prevăzute în contractul colectiv de muncă.

Așa cum rezultă din adresa nr. 313 din 25.01.2005 emisă de, salariul mediu brut in societate pe anul 2005 era în cuantum de 1400 lei, iar potrivit art. 128 alin. (6) din contractul colectiv de muncă pe anul 2005, procentul general de creștere a salariilor de bază era de 13%, începând cu 01.01.2005.

De asemenea potrivit contractului colectiv de muncă pe anii 2006 -2007-2008, procentul general de creștere a salariilor de baza era de 10% începând cu data de 01.01.2006, 12% începând cu data de 01.01.2007 și 8% începând cu data de 01.02.2008.

Instanța, a reținut faptul că disponibilizarea s-a făcut în baza deciziilor și a acordurilor de încetare a contractelor individuale de muncă atașate în copie, la dosarul cauzei, iar potrivit dispozițiilor art. 50 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de grup de unități din industria petrolieră pe anul 2007 și contractele colective de muncă încheiate la nivel de unitate pe anii 2005-2008, salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor, beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului, respectiv pe lângă pachetul compensatoriu prevăzut anterior vor primi și o indemnizație de concediere.

Reclamanții, au arătat faptul că au primit aceste salarii compensatorii, dar au fost calculate greșit, mai precis nu s-au aplicat majorările amintite anterior, respectiv, la salariul mediu brut din anul 2004, de 1400 lei trebuia aplicată majorarea de 13% prevăzută în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 pentru cei disponibilizați în anul 2005, iar la cuantumul rezultat majorarea prevăzută pentru anul următor.

In acest sens, reclamanții au depus un mod de calcul prevăzut în anexele de la cererea de chemare în judecată și prin precizarea depusă la fila 385, calcul care nur a fost contestat de pârâtă, motiv pentru care instanța, va admite acțiunea reclamanților ca întemeiată, ținând cont și de prevederile art. 287 din Codul Muncii, potrivit căruia sarcina probei în litigiile de muncă îi revine unității-angajatoare.

De asemenea, pârâta nu a făcut dovada că, voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate m baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 din contractul colectiv de muncă.

In acest sens, rezultă că salariații beneficiază în mod individual de cele două măsuri financiare.

Întrucât reclamanții au solicitat actulizarea drepturilor salariale neacordate cu indicele de inflație, conform calculului depus la dosarul cauzei și a adresei de la Institutul Național de Statistică, instanța va dispune și in acest sens.

Având în vedere considerentele menționate anterior,precum si dispozițiile art.40 alin.2 lit. c din Codul Muncii,potrivit cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă,instanța. va admite acțiunea reclamanților.

Actualizarea prin aplicarea indicelui de inflație se justifica prin necesitatea corelării drepturilor salariale de care reclamanții ar fi beneficiat la momentul la care acestea erau datorate de către angajator si drepturile salariale de la momentul la care aceste sume de bani intra efectiv in patrimoniul beneficiarilor, pentru a nu se diminua puterea de cumpărare.

Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta - SA care a invocat, în prealabil - în temeiul art. 136 Cod pr. civilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune. Cu privire la fondul problemei se solicită respingerea pretențiilor.

Reclamanții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului.

Statuând cu prioritate asupra incidentului relativ la prescripția dreptului material la acțiune, acesta se dovedește nefondat.

În susținerea acestui argument trebuie arătat că obiectul pretențiilor reclamantei nu îl formează conținutul clauzelor CCM, ci nerespectarea de către angajator a efectelor actului juridic încheiat de părți.

Pretențiile reclamanților se fundamentează pe interpretarea greșită a dispozițiilor art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă cu modificările intervenite prin Planul social și prin amendamentul din 13.09.2006, modificări care reprezintă acordul de voință expres al părților contractante: Sindicat și Patronat.

Astfel, prin art. 50 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel pe 2005 s-au prevăzut măsuri de protecție pentru salariații disponibilizați din motive ce nu țin de persoana lor, în funcție de anumite tranșe de vechime a salariaților.

Planul social încheiat în 21.04.2005 reprezintă anexă la Contractul Colectiv de Muncă și este valabil de la data semnării, până la 31.12.2010.

Prin acestplan socialmăsurile de protecție financiară pentru salariații disponibilizați, intitulate pachete financiare, au fost mărite ca și cuantum, în favoarea salariaților.

Tot în favoarea salariaților s-a adoptat și amendamentul din 9.01.2006, prin care pct. 4 la Planul social s-a modificat în sensul că "pachetele financiare" primite în caz de disponibilizare se raportau la salariul mediu brut pe, care se stabilea camediea tuturor salariilor brute acordate de salariaților săi, în anul anterior celui în care se acordă pachetele financiare.

Pentru o corectă aplicare și executare a dispozițiilor din contractul colectiv de muncă și din Planul social susmenționate ce constitui "legea părților", cu privire la acordarea pachetelor financiare/ indemnizațiile de concediere acordate salariaților în situația concedierilor colective, s-a adoptat amendamentul din 13.09.2006 prin care s-a stabilit că "voința comună a părților la data semnării Planului Social a fost aceea de a modifica în favoarea salariaților indemnizațiile de concediere stabilite prin art. 50 alin. 1 din CCM și nu de a cumula indemnizațiile de concediere acordate în baza Planului Social cu cele acordate în baza art. 50 alin. 1 CCM".

În speță nu este vorba de o aplicare retroactivă a acestui ultim amendament, ci de o lămurire a înțelesului aplicării clauzelor din CCM pe 2005 și planul social în scopul evitării unor neconcordanțe în executarea dispozițiilor ce reglementează acordarea măsurilor de protecție socială a salariaților disponibilizați.

Voința părților în "negocierile" drepturilor și obligațiilor din raporturile juridice de muncă are putere de lege iar orice interpretare personală a clauzelor negociate peste limita negocierii este abuzivă.

Pretențiile reclamanților sunt întemeiate în ce privește majorarea salarială de 12%, având în vedere că prevederile art. 128 alin. 6 din CCM pe anul 2007 stabilesc că a fost stabilită o creștere a salariilor de bază, în medie, cu 12%, cu aplicare de la 01.01.2007, de care vor beneficia salariații aflați în evidență la data de 01.01.2007.

Potrivit mențiunilor din carnetele de muncă, unii dintre reclamanți au încetat raporturile de muncă ulterior datei de 1.01.2007, deci li se cuvine, în măsura în care nu au beneficiat, majorarea salarială stipulată în CCM. Pentru cei ce au încetat raporturile de muncă anterior, evident că nu pot ridica pretenții.

Față de cele mai sus expuse în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, recursul va fi admis în parte conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE NOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge excepția prescripției dreptului material la acțiune invocată de recurenta - SA

Admite în parte recursul declarat de - SA B împotriva sentinței civile nr. 1743/2008 a Tribunalului Brașov pe care o schimbă în parte astfel:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta - SA B, pe care o obligă să achite reclamanților majorarea salarială de 12% pentru perioada efectiv lucrată în anul 2007, actualizată cu ndicele de inflație la data plății.

Respinge restul pretențiilor reclamanților.

Respinge acțiunea formulată de reclamanții, B G,.

Respinge restul pretențiilor - SA.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 11 februarie 2009.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - - - - -

Grefier,

- -

Red. - 15.02.09

Dact. - 17.02.09

2 ex.

Președinte:Anca Pârvulescu
Judecători:Anca Pârvulescu, Ligia Vâlcu, Camelia Juravschi

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Decizia 154/2009. Curtea de Apel Brasov