Drepturi salariale (banesti). Decizia 1552/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1552
Ședința publică din data de 19 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1115 din 04 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-,. 111,.A,. 8, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale din 16.06.2008, lipsind intimata rreclamantă.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, depune la dosar adresele nr. 830 și 831 din 05.02.2008 emise de către Direcția Corporative-Juridic, arătând că a luat cunoștință de întâmpinare, nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul, solicită, în principal, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată prin motivele de recurs și respingerea acțiunii ca prescrisă; într-un prim subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, iar în al doilea subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței, în sensul acordării sumelor reprezentând salariul mediu pe, comunicate prin adresele depuse la dosar, respectiv suma de 1777 lei brut, sens în care depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalul Prahova reclamanta a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța sa fie obligată pârâta la plata sumei de 2800 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite si neacordate pentru perioada 2005, cu ocazia de Paște și C, daune, beneficiu de care a fost lipsită prin neplata la timp a sumei in raport cu rata inflatiei.
În motivarea acțiunii reclamanta susținut ca a fost salariată la SC SA.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamantă că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005, prevedea suplimentari salariale de Paști și de C, nu a primit aceste suplimentări, or prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretari ambigue, suplimentările salariale prevăzute cu prilejul și Cului fiind drepturi salariale câștigate și nu pot fi pierdute și desființate prin CCM in urma negocierii cu sindicatul.
În dovedirea actiunii reclamanta a solicitat proba cu acte.
Prin întâmpinare, pârâta SC SA Bai nvocat excepția prescrierii dreptului la acțiune deoarece potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționarii unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori ale unor clauze ale acestora, iar pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând că drepturile salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003; ulterior la data de 31.08.2007 a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paste și C prevazute de art. 168 din Contractul Colectiv de Munca al SC SA.
În dovedirea sustinerilor din intâmpinare, parata depus Contractul colectiv de munca, Sentinta civila nr. 684/14.07.2005 pronuntata de Tribunalul Prahova in dosarul nr.4764/2005, sentintele civile 637/2007, 1084/2007.
După administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr. 1115 din 04 aprilie 2008 respins excepția prescriptiei dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta și a obligat pârâta să plătească reclamantei suplimentările salariale corespunzătoare sărbătorii de Paști 2005 si C 2005 respectiv suma brută de 2800 lei, ce va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecarei sume până la plata efectivă.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul a respins-o, deoarece, după cum rezultă din rezoluția de primire, cererea a fost înregistrată la data de 06.02.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea este întemeiată, potrivit considerentelor ce urmează:
Reclamanta a fost încadrată la societatea pârâtă SC SA
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 prevede în cuprinsul art. 168 că, cu prilejul sărbătorilor de Paște si C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de baza mediu pe SNP SA.
Prin alin. 2 al aceluiași articol se prevedea că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. au fost introduse in salariu de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective muncă pe unitate negociate si aplicabile la nivelul societatii parate au menținut pe anii 2005 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art. 168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp. art. 168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art. 168 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2005, tribunalul a apreciat că părtile semnatare au înteles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentarilor salariale prevazute de alin. al aceluiasi articol din Contractul Colectiv de muncă și în cuprinsul anilor 2004-2005, suplimentările fiind introduse în salariul de baza al fiecarui salariat numai pentru anul 2003.
Dupa cum rezultă din probele administrate în cauză, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art. 168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația, conform Codului Muncii, de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajaților, că nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentari salariale de si Paște pentru perioada 2005, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 2800 lei.
Faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritara SA se menționează că voința comună a părtilor a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a facut nici o dovadă în acest sens.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond, soluția a fost criticată deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale, prin același articol, la lit. c, s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003, în urma negocierilor purtate cu sindicatul, primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect, instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantei criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care, în temeiul art. 312 Cod pr. civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 1777 lei brut.
Curtea urmează a menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 1115 din 04 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă domiciliată în P,-,. 111,.A,. 8, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma datorată de pârâtă reclamantei la 1777 lei brut.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în șediință publică, azi 19 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored.CP/SȘ
3 ex./25.08.2008
f- Tribunalul Prahova
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
