Drepturi salariale (banesti). Decizia 1563/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1563
Ședința publică din data de 19 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 496 din 02 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna G, nr. 400, județul D, domiciliată în comuna,-, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 12,.A,.8, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,. 37,.A,.1,.8, județul D, domiciliat în G,-, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, -A,.4,. 13, județul D, domiciliată în Târgoviște, B-dul -,. 4..4,.17, județul D, domiciliat în comuna nr. 159, județul D, domiciliat în, sector 3, B-dul - - nr. 51,.3 și - domiciliat în comuna, sat, nr. 25, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru și că s-a depus cerere formulată de apărătorul recurentei prin care solicită comunicarea actelor de procedură și, totodată, judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin.(2) pr.civilă.
Curtea, având în vedere că recurenta-pârâtă SC SA - GRUP a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr. 496 din 02 aprilie 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 5630 lei, reprezentând drepturi salariale restante cuvenite și neacordate în anii 2004-2006 și 533,52 lei beneficiu de care a fost lipsit prin neplata la timp a sumei în raport cu rata inflației.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte și că potrivit în afara salariului acesta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr. civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
Se mai arată prin întâmpinare că promovarea acțiunii este prematură, întrucât ipotetic, dacă drepturile salariale nu ar fi fost incluse în salariu, dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut atâta timp cât nu a avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar trebui stabilit.
De asemenea, prin notele scrise, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în conformitate cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, deoarece în cauză, în opinia acesteia își are incidența termenul special de prescripție de 6 luni.
La termenul de judecată din 12.12.2007 a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, constatându-se că potrivit dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de trei ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, iar lit.e), a aceluiași text de lege prevede un termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
La același termen instanța în temeiul art. 164.pr.civ. a admis cererea de conexare a dosarelor cu nr-, - și -, având ca reclamanți pe, și -.
Totodată în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă, având ca obiect calculul primelor de Paște și C pentru perioada menționată în cererea de chemare în judecată, cu aplicarea indicelui de inflație, stabilirea faptului dacă aceste prime au fost incluse înn salariul de bază similar anului 2003. Așadar, expertul a depus raportul de expertiză efectuat, prin care a concluzionat că reclamanții sunt îndreptățiți să primească drepturile suplimentare brute cuvenite pe perioada 2004-2006, actualizate cu indicele de inflație.
S-a mai menționat că suma cuvenită drept supliment salarial și prevăzută de art. 168 alin.1 din CCM nu a fost inclusă în salariile de bază pentru anii 2004-2006.
Pârâta a formulat obiecțiuni la raportul de expertiză care au fost admise de către instanță, în sensul să se aibe în vedere de către expert categoria venitului la care se referă disp.art. 168 CCM și să se arate dacă în ipoteza în care s-ar fi inclus primele în salariul de bază lunar ar mai fi trebuit menționate separat pe statele de plată.
Pârâta a depus un punct de vedere extrajudiciar întocmit de expertul, din care a rezultat că dacă primele de Paște și C au fost incluse în salariul de bază lunar nu mai pot fi evidențiate pe o coloană separată în statele de plată.
Expertul desemnat a depus și un raport de expertiză supliment, prin care a efectuat calculele conform salariului de bază mediu la nivel de SC SA.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prematurității formulăriii cererii de chemare în judecată.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința civilă nr. 496 din 02 aprilie 2008 respins excepția prematurității invocată de pârâtă, a admis acțiunea, a obligat pârâta la plata următoarelor sume brute către reclamanți, astfel: 4152,45 lei către reclamanții, și - și 3004,27 lei către reclamanții, și, ce reprezintă prime de Paște și C, conform raportului de expertiză.
Totodată a fost obligată pârâta la câte 250 lei cheltuieli de judecată către reclamanții, -, și.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2006.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc cu 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
În mod corect tribunalul a respins excepția de prematuritate invocată de recurentă câtă vreme aceasta prin apărările de fond a susținut că sumele solicitate de reclamanți au fost deja achitate, ori dacă acestea au fost plătite nu se mai pune problema că nu s-a născut dreptul la acțiune.
Referitor la cealaltă excepție vizând prescripția dreptului material la acțiunea, Curtea reține că instanța de fond a făcut o interpretare justă a disp. art. 283 Codul muncii stabilind că în cauză sunt incidente prevederile de la lit. c și nu cele de la lit. e pentru că în materia drepturilor salariale neacordate există un termen unic de prescripție de 3 ani fiind de neconceput ca pentru drepturile salariale să existe mai multe termene de prescripție în raport cu natura actului în care acestea își au izvorul.
Legat de fondul cauzei, Curtea va reține că apărările recurentei nu au fost înlăturate de plano, aceasta având posibilitatea să facă dovada că sporurile salariale solicitate au fost incluse în salariu așa cum s-a pretins și că sub acest aspect cele reținute de Comisia paritară corespund adevărului.
Pe aceeași linie de idei nu trebuie uitat faptul că în raport cu art. 287 Codul muncii sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, respectiv recurentei.
Cu privire la ultima critică a recursului Curtea va constata că aceasta nu are fundament în probatoriul administrat la dosar, deoarece expertul contabil atunci când a stabilit întinderea drepturilor reclamanților a avut în vedere salariul de bază mediu brut pe unitate așa cum se prevede în art. 168 CCM.
În raport de considerentele mai sus-arătate, soluția primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică, astfel încât Curtea privește recursul ca nefondat, iar în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va respinge ca atare, în cauză nefiind incidente niciunele din motivele de modificare a sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr. 496 din 02 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți domiciliat în comuna G, nr. 400, județul D, domiciliată în comuna,-, județul D, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 12,.A,.8, județul D, domiciliată în Târgoviște, str. - -,. 37,.A,.1,.8, județul D, domiciliat în G,-, județul D, domiciliat în comuna, sat de, județul D, domiciliată în Târgoviște,-, -A,.4,. 13, județul D, domiciliată în Târgoviște, B-dul -,. 4..4,.17, județul D, domiciliat în comuna nr. 159, județul D, domiciliat în, sector 3, B-dul - - nr. 51,.3 și - domiciliat în comuna, sat, nr. 25, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 19 august 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Tehnored. TL/SȘ
2 ex./10.09.2008
f- Tribunalul Dâmbovița
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
