Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 1562/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1562
Ședința publică din data de 19 august 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în P,-,. 127,.26, județul P, și de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 643 din 21 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurentul-reclamant, personal, și recurenta-pârâtă SC SA, reprezentată de avocat potrivit împuternicirii avocațiale din 16.06.2008.
Procedura legal îndeplinită.
S- făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Recurentul-reclamant, având cuvântul arată că nu mai are cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul arată că nu mai are alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Recurentul-reclamant, având cuvântul arată că recursul este declarat în termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei, recurentul solicită să i se acorde drepturile care i se cuvin, respectiv prima de Paște pe anul 2006 și nu prima de C pe anul 2006, motiv pentru care solicită admiterea recursului și modificarea hotărârii recurate privind calculul drepturilor bănești.
De asemenea, menționează că a formulat recurs numai împotriva sentinței civile nr. 643/ din 21.02.2008, nu și împotriva încheierii de îndreptare eroare materială din 7.05.2008.
Față de recursul declarat de pârâta SC, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Avocat, pentru recurenta-pârâtă SC SA, având cuvântul solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, admiterea excepției prescripției dreptului la acțiune invocată prin motivele de recurs și respingerea acțiunii ca prescrisă, iar în subsidiar solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, precizează că nu mai susține ultimul motiv de recurs referitor la salariul de bază mediu pe societate, întrucât acesta a fost avut în vedere în raportul de expertiză efectuat de.
Față de recursul declarat de reclamantul, invocă excepția tardivității formulării acestuia și solicită respingerea ca atare, sens în care depune concluzii scrise.
Cheltuielile de judecată vor fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor formulate de reclamantul și pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.643 din data de 21 februarie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 7480 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru 2004 - 2006.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, aceasta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamanți au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de câte 2923 lei brut, reprezentând suplimentări salariale corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru anii 2004-2006,astfel cum a fost calculată prin raportul de expertiză.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamantul a avut calitatea de salariat al pârâtei până la data de 2 octombrie 2006 și că în perioada 2004-2006 potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru sărbătorile de Paști și de în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursul ambele părți, reclamantul prin recursul său susținând că în mod greșit i-a fost admisă numai în parte acțiunea, deoarece instanța de fond a avut în vedere un calcul eronat al sumelor, în opinia recurentului suma care trebuia să-i fie plătită trebuia raportată la salariul mediu pe unitate și nu așa cum s-a stabilit prin raportul de expertiză.
La rândul său pârâta criticat soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
La termenul de judecată în fond a recursurilor pârâta a invocat excepția de tardivitate a recursului reclamantului, arătând că aceasta a fost depus peste termenul de 10 zile prev. de art. 80 Legea nr. 168/1999.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Potrivit dovezii de comunicate aflată la fila 101 - dosar fond, sentința recurată a fost comunicată reclamantului la data de 7 aprilie 2008, iar recursul a fost depus de aceasta la instanța de fond la data de 14 mai 2008, așa cum rezultă din cererea de recurs aflată la fila 4 - dosar recurs, cu depășirea termenului de 10 zile prev. de art. 80 Legea nr. 168/1999, astfel că excepția invocată de pârâtă se vădește a fi întemeiată urmând a fi admisă și pe cale de consecință recursul reclamantului va fi respins ca tardiv formulat, caz în care aceasta nu mai poate fi examinat pe fond.
Privitor la recursul pârâtei, Curtea reține că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamantului Curtea urmează să rețină că în concordanță cu susținerile reprezentatului pârâtei că nu se mai susține ultima critică a recursului având în vedere că în cauză a fost efectuată o expertiză contabilă prin care s-a determinat cuantumul sumei datorate.
Față de aceste considerente Curtea urmează să respingă ca tardiv recursul formulat de reclamant și ca nefondat recursul declarat de pârâtă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de tardivitate invocată de pârâta SC SA, și în consecință:
Respinge ca tardiv recursul formulat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 643/2008 a Tribunalului Prahova.
Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta SC SA împotriva aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 august 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
- - - - - -
Grefier,
- -
Red. /
3 ex./04.09.2008
f- - Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Alexandru Bobincă
