Drepturi salariale (banesti). Decizia 160/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR.160
Ședința publică din data de 19 februarie 2008
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
: - -
Grefier: -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC ""SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, județul P, împotriva sentinței civile nr.1635 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, nr.864, județul
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit recurenta-pârâtă SC ""SA și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursul este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei de timbru, iar la instanța de fond s-a solicitat prin acțiune judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, consideră cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Deliberând asupra recursului de față, in baza lucrărilor dosarului retine următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA B pentru a fi obligată la plata sumei de: 5630 lei reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate în perioada 2004-2006 și a sumei de 553,52 lei-cu titlu de daune, reprezentând actualizarea cu indicele de inflație a sumei pretinse.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că în calitate de salariată cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată la societatea pârâtă între 1991 și 25 octombrie 2006, nu a primit suplimentările salariale cu prilejul sărbătorilor de Paște și C în perioada 2004-2006, deși acestea erau prevăzute în art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă.
În dovedirea acestor susțineri, reclamantul a depus la dosar copia contractului colectiv de muncă pe anul 2006, copia carnetului său de muncă, adresele nr.5819/2000 și 313/2005, sentința civilă nr.806/2007 și decizia civilă nr.581/19 iunie 2007 T (filele 6-26).
Societatea pârâtă a formulat întâmpinare (filele 37-39) prin care a solicitat respingerea acțiunii, cu motivarea că drepturile suplimentare salariale cerute de reclamant au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, fiind efectiv încasate de toți angajații inclusiv de reclamantul.
În dovedirea acestor susțineri, pârâta a depus înscrisuri (filele 40-59) și a solicitat efectuarea unei expertize contabile-salarizare care să verifice apărările sale (fila 24).
Instanța de fond a încuviințat proba cerută (fila 62) expertiza fiind efectuată de expert contabil (filele 66-76).
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1635 pronunțată la 14 decembrie 2007, admis acțiunea reclamantului și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 2923 lei reprezentând prime de C pentru anii 2004-2006 și prime de Paște pentru anii 2005-2006 conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut din analiza actelor și lucrărilor dosarului, că sarcina probei revine, în litigiile de muncă, angajatorului acesta având obligația depunerii dovezilor în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Deși pârâta a susținut în întâmpinare că sumele cerute de reclamantă au fost incluse în salariul său de bază și încasate efectiv, din nici un mijloc de probă nu rezultă această situație.
Faptul că în nota întocmită de comisia paritară s-a stabilit includerea primelor de Paște și C în salariu începând cu anul 2003, nu înseamnă că aceste drepturi suplimentare au și fost efectiv plătite câtă vreme pârâta nu a făcut nicio dovadă astfel că apărarea din întâmpinare nu este confirmată de probe și nu poate fi primită.
în plus, prin expertiza efectuată s-a dovedit că în realitate aceste prime nu au fost acordate și nici incluse în salariul reclamantului.
Drept consecință, prima instanță a admis acțiunea, stabilind in sarcina pârâtei obligația de plată a sumei totale nete de 2923 lei reprezentând prime de C-pentru anii 2004-2006, prime de Paști pentru anii 2005-2006 inclusiv actualizarea lor cu indicele de inflație calculat de la data scadenței la cea a plății efective, astfel cum a stabilit expertiza contabilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs pârâta SC SA B, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie (filele 4-6).
O primă critică vizează excepția prescripției dreptului la acțiune, în cauză termenul în care reclamantul avea dreptul la acțiune fiind de 6 luni conform art.283 alin.1,lit.e din codul muncii
Sub un alt aspect, s-a susținut că din interpretarea dispozițiilor art.168 (1 și 2) din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 rezultă că toate primele negociate cu salariații prin reprezentanții sindicali vor fi incluse în salariile de bază ale acestora, ceea ce s-a și întâmplat, reclamantul primindu-și drepturile salariale pe care le-a pretind din nou prin acțiunea sa.
Un al treilea motiv l-a constituit valoarea concretă a suplimentării salariale care este egală cu salariul de bază mediu pe SN ian cu salariul mediu brut pe unitate.
Pentru aceste motive, s-a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii și în principal respingerea acțiunii ca prescrise, iar in subsidiar, ca neîntemeiate ori modificarea acesteia în sensul acordării către reclamant a drepturilor salariale raportate la nivelul unui salariu de bază mediu pe SNP iar nu la cel al unui salariu mediu brut.
Intimatul-reclamant, legal citat nu a formulat întâmpinare și nici nu s-a prezentat la judecata recursului.
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse,a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente în cauză, dar si sub toate aspectele conform art.3041cod pr.civ. constată că recursul exercitat de pârâtă este nefondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care succed:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, se constată că dispozițiile art.283 alin.1, lit.c din codul muncii sunt incidente în cauză iar nu cele ale lit.e din același articol, evocate de pârâtă, deoarece este mai presus de orice îndoială că obiectul acțiunii promovate de reclamant îl reprezintă plata unor drepturi salariale, termenul de exercitare a acțiunii fiind cel de 3 ani iar nu de 6 luni-aplicabil litigiilor relative la neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia.
Referitor la fondul cauzei, Curtea retine că potrivit art.287 din codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Din înscrisurile aflate în dosar precum și din concluziile expertizei de specialitate, rezultă că începând cu anul 2003, anual s-a negociat acordarea acestor drepturi, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă pentru anii 2003, 2004-2006, disputa juridică nefiind legată de sintagma includerii lor în salariu ci a efectivității plății lor.
În acești termeni, în mod corect prima instanță a hotărât că nu există nicio dovadă a faptului că-incluse ori nu în salariul reclamantului-aceste drepturi i-au fost efectiv plătite, statele de plată nefiind depuse la dosar de către recurenta pârâtă, așa cum obligă prevederile art. 163 din codul muncii.
Sub acest aspect, criticile aduse sentinței nu sunt justificate si drept consecință nu pot fi primite, obligația plății respectivelor drepturi către reclamant fiind legal si temeinic stabilită de instanța fondului, pe baza expertizei contabile care a verificat documentele societății pârâte, inclusiv fondurile de salarii pentru anii 2003-2006 fără să identifice alocarea și plata suplimentărilor reprezentând primele solicitate de reclamant.
In conformitate cu art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă pe anul 2003 și în continuare, salariații au dreptul să primească prime de Paște si C echivalente cu un salariu de bază mediu pe SNP, care a și fost calcul de expert, rezultând că suma netă cuvenită reclamantului cu acest titlu este de 2594 lei, care, după actualizarea cu indicele de inflație, are cuantumul total de 2923 lei.
Drept urmare, nici cea de-a treia critică a recurentei nu este întemeiată, instanța de fond acordând reclamantului sumele solicitate, calculate ca echivalent al unui salariu mediu pe SN, iar nu al unui salariu mediu brut, așa cum eronat a susținut recurenta că ar fi procedat instanța de fond.
Pentru toate considerentele care preced, Curtea va respinge recursul exercitat de pârâtă, in temeiul art.312 cod pr.civ., menținând sentința recurată ca legală și temeinică.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ""SA, prin reprezentanți legali, cu sediul în B, Calea, nr.239, județul P, împotriva sentinței civile nr.1635 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în comuna, nr.864, județul
Irevocabilă.
Pronunțată astăzi, 19.02.2008, în ședință publică.
Președinte JUDECĂTORI: Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
- - - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehored.2 ex./05.03.2008
/
dos.fond nr- Trib.
jud.fond
R
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Simona Petruța Buzoianu Ioana
