Speta drepturi salariale, banesti. Decizia 164/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECI Z I NR.164
Ședința publică din data de 19.02.2008
PREȘEDINTE: Marilena Panait
JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
: - -
Grefier:
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, a, G, -, -, G, l, G, G, l, -, a, a, a, -, n, G, a, G, -, -, G, G, -, a, -, -, -, C, G, toți cu domiciliul ales în P,- A - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.1443 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA Scăieni, cu sediul în -Scăieni,-, județul
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința în ședința publică din data de 12 februarie 2008, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, pentru a da posibilitate apărătorului recurenților-reclamanți să depună concluzii scrise, Curtea a amânat pronunțarea pentru data de 19 februarie 2008, când a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA:
Reclamanții, a, G, -, -, G, l, G, G, l, -, a, a, a, -, n, G, a, G, -, -, G, G, -, a, -, -, -, C, G, au solicitat obligarea pârâtei SC SA Scăieni la plata drepturilor salariale reprezentând plăți compensatorii în valoare de 12 salarii medii brute pe societate pentru fiecare reclamant, constatarea nulității absolute a deciziilor de încetare a raporturilor de muncă și constatarea încetării acestor raporturi în baza disp. art.65 alin.1 și 67 Codul muncii și nu art.55 lit.b Codul muncii.
În motivarea acțiunii se arată că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte, că în anul 2006 au fost înstrăinate active ale societății, astfel că s-a ajuns la imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societății, motiv pentru care s-a luat măsura disponibilizării personalului.
Au mai arătat reclamanții că la 15.01.2007 s-a luat măsura transferării personalului la altă societatea cu încălcarea dispozițiilor legale în materie.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
A mai invocat pârâta excepția necompetenței materiale a Tribunalului Prahova și excepția tardivității formulării acțiunii în ce privește constatarea nulității absolute a deciziilor de încetare a raporturilor de muncă și constatarea încetării acestor raporturi în baza disp. art.65 alin.1 și 67 Codul muncii și nu art.55 lit.b Codul muncii.
În baza probelor cu înscrisuri administrate în cauză, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1443/14.11.2007 a respins excepția necompetenței materiale a instanței, a admis excepția tardivității formulării capetelor de cerere 3,4 și 5 ale acțiunii și a respins acțiunea în ce privește aceste capete de cerere ca tardiv formulată, iar în rest a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că este întemeiată excepția tardivității în privința capetelor de cerere 3,4 și 5, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a deciziilor de încetare a raporturilor de muncă în baza disp. art.55 lit.b Codul muncii, constatarea, în subsidiar, a nulității relative a acestor decizii pentru afectarea consimțământului și modificarea deciziilor de încetare a contractelor de muncă în temeiul disp. art.65 alin.1 și 67 Codul muncii.
A reținut instanța că, potrivit disp. art.283 alin.1 Codul muncii reclamanții puteau formula acțiune în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziilor, că aceste decizii au fost comunicate la 15.01.2007, iar acțiunea a fost înregistrată la 14.06.2007.
Referitor la excepția necompetenței materiale, tribunalul a reținut că și aceasta este neîntemeiată deoarece obiectul litigiului este reprezentat de raporturi de muncă, pentru care competența aparține tribunalului.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că reclamanții au solicitat încetarea contractelor de muncă prin acordul părților și că societatea pârâtă nu se afla în program de restructurare, reorganizare sau privatizare pentru a se putea discuta o concediere colectivă. A mai reținut tribunalul că nu s-au făcut dovezi care să justifice acordarea unor daune morale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca netemeinică și nelegală, în esență, pentru următoarele motive:
Susțin recurenții că instanța de fond a încălcat principiul oralității și principiul contradictorialității deoarece nu a dat cuvântul părților pentru a discuta probatoriul solicitat sau fondul cauzei.
Mai arată recurenții că în mod greșit s-a admis excepția tardivității formulării acțiunii pentru capetele 3,4 și 5 deoarece constatarea nulității absolute a deciziilor de desfacere a contractului de muncă este imprescriptibilă și trebuiau aplicate disp. art.2 din Decretul 167/1958.
Un alt aspect se referă la faptul că nu s-a invocat nerespectarea dispozițiilor Codului muncii, ci s-a făcut trimitere la dispozițiile Codului civil referitoare la viciul violenței și a lipsei consimțământului, situație în care se aplică termenul de prescripție general, de 3 ani.
Susțin recurenții că excepția trebuia unită cu fondul pentru a se putea face probe pe existența viciului violenței.
De asemenea, se arată că reclamanții nu au lecturat ceea ce au semnat, astfel că nu au avut cunoștință de conținutul deciziilor de încetare a contractelor de muncă.
O altă critică se referă la faptul că în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind plata salariilor compensatorii, atâta vreme cât ele erau prevăzute în CCM.
Mai arată recurenții că tribunalul a motivat sumar hotărârea, ceea ce echivalează cu o nemotivare a sentinței.
Prin urmare, recurenții au solicitat admiterea recursului și, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, trimiterea cauzei pentru continuarea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, curtea va constata că recursul este nefondat.
Instanța de fond nu a încălcat formele de procedură prev. de art.105 alin.2 pr.civ.
Față de susținerea recurenților, curtea va constata că instanța de fond a dat cuvântul părților atât în privința excepțiilor invocate cât și pe fondul cauzei, raportat la aceste excepții. Nu s-a încălcat în nici un fel dreptul la apărare al părților, iar discutarea probelor solicitate de reclamanți nu mai era utilă cauzei, în raport de soluția dată excepțiilor invocate.
Un alt motiv de recurs invocat de recurenți se referă la greșita admitere a excepției tardivității formulării acțiunii pentru capetele 3,4 și 5.
Curtea va constata că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
Prin acțiune, reclamanții au atacat deciziile de încetare a contractelor lor de muncă emise de societatea intimată la 15.01.2007, prin urmare ne aflăm într-un caz clasic de litigiu de muncă, situație în care sunt aplicabile dispozițiile legale speciale ce reglementează raporturile de muncă, iar nu dispozițiile codului civil.
Contractul individual de muncă este reglementat pe larg și punctual în Codul muncii, astfel că acestuia îi sunt aplicabile regulile speciale din legislația muncii.
Art.281 Codul muncii stabilește că urisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de munca cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea șiîncetarea contractelor individualesau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod.
Art. 283 lit.a din același cod stabilește în mod imperativ că cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterala a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de munca.
Ori, în speța de față, recurenții reclamanți atacă tocmai deciziile de încetare a contractelor individuale de muncă, pretinzând că aceasta a fost o măsură unilaterală și abuzivă a angajatorului, astfel că în mod corect instanța de fond a constatat că a fost depășit termenul de 30 de zile arătat mai sus, deciziile fiind comunicate la 15.01.2007, iar acțiunea fiind formulată la 14.06.2007.
Nu poate fi primită susținerea recurenților că nu au invocat nerespectarea dispozițiilor Codului muncii ci incidența nulității prevăzute de Codul civil raportată la viciul violenței și lipsei de consimțământ, deoarece așa cum am arătat, în raporturile juridice de muncă sunt aplicabile regulile speciale și imperative din legislația muncii, fără a avea incidență regulile generale ale raportului juridic civil.
De asemenea, curtea nu poate reține nici afirmația că reclamanții nu au știut ce semnează atunci când au primit deciziile de încetare a contractelor de muncă deoarece, la dosarul cauzei se află cererile formulate personal, de fiecare reclamant-recurent în parte, prin care aceștia au solicitat în mod expres și fără echivoc, încetarea contractului de muncă încheiat cu SC SA Scăieni prin acordul părților, în baza disp. art.55 lit.b din Codul muncii.
Deciziile de încetare a contractelor de muncă în baza disp. art.55 lit.b din Codul muncii poartă dată certă - 15.01.2007- și cuprind semnătura fiecărui recurent prin care se atestă că s-a comunicat decizia și salariatul a luat cunoștință de conținutul ei.
Prin urmare, deciziile de încetare a contractelor de muncă ale recurenților, prin acordul părților sunt definitive și-și produc efectele, ele nefiind atacate în termenul prevăzut de Codul muncii, singura reglementare legală aplicabilă în speță.
Față de această situație, în mod corect instanța de fond a respins și capătul de cerere privind acordarea salariilor compensatorii, de data aceasta ca neîntemeiat.
Atâta vreme cât deciziile de încetare a contractelor de muncă în baza disp. art.55 lit.b Codul muncii sunt în ființă și-și produc efectele nu se poate vorbi de existența unei reorganizări sau restructurări a societății care să atragă aplicabilitatea dispozițiilor CCM privind plata salariilor compensatorii.
Plata acestor salarii se putea discuta numai în situația în care încetarea contractelor de muncă ale recurenților avea ca temei disp. art.65 - 67 Codul muncii, ori, așa cum am arătat este cert că încetarea contractelor de muncă a avut alt temei și anume acordul părților.
Soluția instanței de fond este, prin urmare, legală și temeinică, motivată clar și cuprinzător, cu analizarea tuturor aspectelor invocate, nefiind incident în cauză nici unul din motivele de recurs reglementate de art.304 și 3041.pr.civ.
Pentru considerentele expuse, curtea, văzând și disp. art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții, a, G, -, -, G, l, G, G, l, -, a, a, a, -, n, G, a, G, -, -, G, G, -, a, -, -, -, C, G, toți cu domiciliul ales în P,- A - la Cabinet de avocatură, împotriva sentinței civile nr.1443 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA Scăieni, cu sediul în -Scăieni,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 19 februarie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red./
2 ex./17.03.2008
dosar fond - -- Tribunalul Prahova
jud. fond -
Președinte:Marilena PanaitJudecători:Marilena Panait, Alexandru Bobincă Cristina Mihaela
