Drepturi salariale (banesti). Decizia 1609/2009. Curtea de Apel Tg Mures
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TÂRGU MUREȘ
SECȚIA CIVILĂ, DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE,
PENTRU MINORI ȘI FAMILIE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1609/
Ședința publică din 15 octombrie 2009
Completul compus din:
- Președinte
- Judecător
- Judecător
Grefier -
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Comuna prin primar, cu sediul în comuna nr.657, județul H, împotriva sentinței civile nr. 686 din 2 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, constatându-se că recursul a fost declarat și motivat în termen, fiind scutit de taxă judiciară de timbru, iar reclamantul intimat a depus o cerere de judecare a cauzei în lipsa lui.
Văzând lipsa părților și împrejurarea că acestea au solicitat judecarea cauzei în lipsa lor conform art. 242 Cod procedură civilă, în baza actelor și lucrărilor dosarului instanța reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 686 din 02 aprilie 2008, Tribunalul Harghitaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârât, pentru perioada 01.08.2005-22.01.2006; a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul -, împotriva pârâtului Primarul -ordonator de credite al Primăriei comunei și a obligat pârâtul să plătească reclamantului indemnizația de dispozitiv în cuantum de 25% din salariul de bază, pentru perioada 23.01.2006 - 16.01.2008, sume actualizarea conform indicelui de inflație, calculate până la data plății efective; a obligat pârâtul să efectueze demersurile legale necesare asigurării plății sumelor solicitate; s-a respins acțiunea reclamantului privind acordarea drepturilor solicitate, pentru perioada 01.08.2005 - 22.01.2006, ca fiind prescrise.
La pronunțarea acestei sentințe, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, Legea nr. 188/1999 și Ordinul Ministerului Administrației și Internelor nr. 496/28 iulie 2003, stabilind că reclamantul este îndreptățit la încasarea indemnizației solicitate, pentru o perioadă de trei ani retroactiv calculată de la înregistrarea acțiunii până la schimbarea condițiilor existente.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Primăria comunei, prin primar, solicitând modificarea hotărârii, respingerea acțiunii reclamantului.
Recurentul a invocat motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, învederând că hotărârea atacată este lipsită de temei legal și dată cu încălcarea dispozițiilor legale în materia dedusă judecății.
În cuprinsul memoriul de recurs s-a relevat că potrivit Ordinului 496/2003 indemnizația de dispozitiv se acordă și personalului civil care își desfășoară activitatea în cadrul administrație publice. Această prevedere legală nu vizează pe reclamant, care nu este angajatul Primăriei comunei, desfășurându-și activitatea în cadrul serviciilor publice din cadrul comunei. În astfel de condiții, reclamatul nu poate fi considerați personal civil care prestează activitate în cadrul administrației publice locale și nu poate beneficia de indemnizația de dispozitiv solicitată.
Analizând sentința pronunțată prin prisma motivului invocat de recurent și din oficiu în conformitate cu prevederile art. 304/1, 306 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța reține următoarele:
Reclamantul, a încheiate contract individual de muncă cu Primăria comunei pe durată determinată, respectiv în perioada 01.08.2005 până la data de 16.01.2008, desfășurându-și activitatea în cadrul serviciilor publice ale Primăriei comunei.
După comasarea Ministerului d e Interne cu cel al Administrației Publice, rezultând Ministerul Administrației și Internelor (în prezent Ministerul Internelor și Reformei Administrative) s-a emis de către Ministrul Administrației și Internelor, Ordinul nr. 496 din 28 iulie 2003, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 188/1999, art. 47, prin care s-a prevăzut dreptul la indemnizația de dispozitiv în procent de 25% din solda sau salariul de bază, după caz, a tuturor salariaților, întrucât funcționarii publici și personalul contractual din cadrul Ministerului d esfășoară aceeași activitate, este supus acelorași obligații ca și funcționarii publici cu statut special proveniți din demilitarizarea Ministerului d e Interne.
S-a avut, de asemenea, în vedere dispozițiile nr.OUG 137/2000 pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare.
Dat fiind faptul că reclamantul a lucrat în domeniul administrației publice și nu a beneficiat de indemnizația amintită, instanța a considerat întemeiată acțiunea reclamantului pentru perioada 23.01.2006 - 16.01.2008, și a dispus în consecință.
S-a respins acțiunea reclamantului pentru acordarea drepturilor aferente perioadei 01.08.2005 - 22.01.2006, în considerarea prevederilor imperative ale Decretului nr. 167/1958, constatând prescris dreptul la acțiune al reclamantului pentru perioada respectivă.
Criticile formulate de pârât prin recurs sunt nefondate și vor fi înlăturate, în consecință recursul va fi respins, iar sentința pronunțată va fi menținută integral, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a fost încadrat la Primăria, așadar a desfășurat activitate în cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative, deci îi sunt aplicabile prevederile actelor normative amintite anterior. În raport de data încadrării la unitatea pârâtă, este îndreptățit la încasarea indemnizației pe perioada de referință, cum a stabilit prima instanță.
Din înscrisurile depuse în faza recursului civil rezultă că reclamantul a avut calitatea de personal contractual, având contract de muncă individual încheiate cu Primăria comunei, pe perioadă determinată. Este adevărat că reclamantul și-a desfășurat activitatea nu efectiv în cadrul Primăriei comunei ci în cadrul serviciilor publice din cadrul Comunei, însă în contextul legal menționat a avut calitatea de personal civil care a lucrat efectiv în cadrul administrației publice locale.
Față de aspectul că pârâții nu au făcut, în condițiile impuse de art.163 Codul muncii, dovada achitării în favoarea reclamantului a indemnizației de dispozitiv pentru perioada din litigiu, prima instanță în mod temeinic a statuat că pretențiile reclamantului sunt fondate în parte, cu excluderea perioadei 01.08.2005-22.01.2006, pentru care operează prescripția extinctivă.
În considerentele sentinței recurate, s-a reținut o stare de fapt conformă cu probele administrate, iar în raport de această stare de fapt, s-au aplicat riguros prevederile legale, astfel că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, invocat de recurent și nici motive de casare de ordine publică dintre cele prevăzute de art. 306 alin. 2 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comuna prin Primar, cu sediul în comuna nr. 657, județul H, împotriva sentinței civile nr. 686 din 02 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Nemenționat | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored.
4 exp./05.11.2009
Jud.fond.;
Asist. jud.;
Președinte:NemenționatJudecători:Nemenționat
