Drepturi salariale (banesti). Decizia 161/2010. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ Nr. 161/
Ședința publică de la 18 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Mihail Lohănel
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta SC SA, împotriva sentinței civile nr. 1505/30.10.2010 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4 februarie 2010, când partea prezentă a pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 10 februarie 2010, apoi pentru 17 februarie 2010 și apoi pentru azi 18 februarie 2010.
CURTEA
Constata ca prin sentința civila nr 1505/2009 Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis în parte acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu parata - SA B, și în consecință;
A obligat pârâta la plata sumei de 1385,28 lei brut, reprezentând indexarea salarială de 12 % pentru perioada 01.01.2007 - 31.12.2007.
A obligat pârâta la plata sumei de 600,50 lei brut, reprezentând indexarea salarială de 12% pentru perioada 01.11.2008 la 06.02.2009.
A obligat pârâta la plata sumei de 938,25 lei brut, reprezentând rețineri nelegale în cuantum de 25% aferente perioadei 01.11.2008 - 06.02.2009.
A respins restul pretențiilor.
Pentru a pronunța aceasta sentința, instanța a reținut următoarele:
Reclamanta a avut calitatea de angajată a societății pârâte, contractul individual de muncă încetând conform art.55 lit. b din Codul muncii la data de 1.11.2008 conform mențiunilor din carnetul de muncă poziția 95.11. Tot la aceeași data reclamanta a fost angajată la SC și în aceiași zi a fost transferată la SC SA fostul angajator, pozițiile 96-97 din Carnetul de muncă.
Prin primul petit din cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 962 lei brut reprezentând un salariu compensatoriu, conform contractului colectiv de muncă.
Analizând mențiunile din carnetul de muncă al reclamatei, instanța a constatat că raporturile de muncă dintre cele două părți au încetat la data de 1.11.2008 în temeiul art.55 lit.b din codul muncii.
Plata plăților compensatorii se face doar în situația în care salariatul este disponibilizat fără consimțământul acestuia, fiind o măsură unilaterală dispusă de angajator iar acordarea acestor plății reprezintă o măsură de protecție socială.
În cauză nu sunt aplicabile prevederile CCM la nivel de angajator privind acordarea plăților compensatorii raportat la temeiul de drept privind încetarea raporturilor de muncă dintre cele două părții.
Prin petitul doi din cerea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata indexării salariale cu 12% pe perioada 01.01.2007 - 31.12.2007, respectiv suma de 1.385,28 lei brut.
Conform art.46 lit. f din Contractul colectiv de muncă, la salariul de bază al salariaților SC SA se adaugă tichetele de masă, conform anexei nr.15 la contract. Această anexă conține clauzele de acordare a tichetelor de masă 51.
La dosar pârâta a depus protocolul încheiat la data 10.01.2008 71 prin care sunt menționate termenele de acordare a drepturilor pretinse de reclamantă în acest petit. Deși în motivarea întâmpinării pârâta arată că și-a onorat obligațiile prevăzute în protocolul mai sus menționat nu a depus la dosar nici o probă în acest sens conform art. 287 din Codul muncii.
Din înscrisurile depuse la dosar de pârâtă prin care dorește să probeze faptul că salariul reclamantei ia fost majorat cu pretențiile mai sus menționate, instanța a constatat că aceasta a beneficiat de majorări salariale ca urmare a negocierii salariului de bază. depuse la dosar de pârâtă în probațiune nu poartă ștampila și semnătura emitentului și nici semnătura reclamantei de încasare a acestor drepturi.
Față de motivele mai sus arătate instanța a admis acest capăt de cerere așa cum a fost formulat și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 1.385,28 lei brut reprezentând indexarea salarială cu 12% pentru perioada 01.01.2007-31.12.2007.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei și la plata sumei reprezentând indexarea cu 12% aferentă perioadei 01.11.2008-06.02.2009, respectiv suma de 600,50 lei brut.
Din analiza carnetului de muncă instanța a constatat că în perioada pentru care se invocă faptul că reclamanta nu ar fi avut calitatea de salariat al pârâtei și prin urmare nu i se cuvin drepturile pretinse, instanța constată că susținerile pârâtei nu sunt reale atâta timp cât în perioada 1.11.2008 - 06.02.2009 aceasta a fost detașată de la la iar la data de 06.03.2009 au încetat raporturile de muncă. În contractul individual de muncă al reclamantei se menționează faptul că acesta se completează cu dispozițiile încheiat la nivel de angajator, grup de angajatori etc.
Conform art.239 din Codul muncii, prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toții salariații, indiferent de data angajării sau afilierii lor la o organizație sindicală.
Cum în litigiile de muncă sarcina probei revine angajatorului conform art.287 din Codul muncii iar pârâta în cauză nu a depus probe care să infirme pretențiile reclamantului, instanța va admite și acest capăt de cerere astfel încât, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 600.50 lei, sumă brută, reprezentând indexarea salarială de 12% pentru perioada mai sus menționată.
În ce privește petitul referitor la obligarea pârâtei la plata sumei de 938,25 lei, rețineri abuzive în cuantum de 25% aferent perioadei 1.11.2008 - 06.02.2009, instanța a constatat următoarele:
Angajatorului îi este interzis, prin dispozițiile art.164 alin. 2 din codul Muncii să facă orice rețineri din salariu, în afara cazurilor și condițiilor prevăzute de lege.
Reținerile efectuate de angajator în perioada 1.11.2008 - 06.03.2009 din salariul cuvenit reclamantului nu se încadrează în ipotezele legale prevăzute de art.164 Codul muncii, astfel încât pârâta a fost obligată la plata sumei solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs in termen pârâta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie. Se susține ca au fost interpretate greșit dispozițiile art. 164., si ca in realitate nu este vorba despre o retinere nelegala din salariu, ci de aplicarea unor hotărâri date de Consiliul de Administrație, raportat la dispozițiile art 40 din M, care prevedeau acordarea a 75% din salariu, având in vedere dificultățile economice ale societății, nerealizarea planului, a fondului de salarii. Plata salariului pe perioada vizata in sentința s-a făcut legal cu respectarea la nivel de unitate care prevedea plata in acord global.
Susține ca pretențiile reclamantei privind restituirea reținerilor salariale nelegale in procent de 25%, trebuie respinse.
Un alt motiv de recurs vizează obligarea recurentei la plata sumei de 1385 lei brut reprezentând indexare salarială de 12%, pentru anul 2007. Instanța a ignorat protocolul încheiat in 10.01.2008 intre patronat si sindicat prin care s-a stabilit ca grila salariala sa fie indexata cu anumite adaosuri salariale printre care si contravaloarea tichetelor de masa. Prin urmare, solicita respingerea acestor pretenții.
In ceea ce privește plata indexării salariale pe perioada septembrie 2007- decembrie 2007, recurenta arata ca in mod greșit a fost obligata la plata acestor drepturi, deoarece pe aceasta perioada, recurenta i-a acordat tichete de masa, in acest sens fiind depuse la dosarul cauzei centralizatoarele privind acordarea tichetelor de masa pentru toata societatea, acestea fiind semnate chiar de reclamanta, in calitate de secretara.
In ceea ce privește obligarea recurentei la plata sumei de 600,50 lei brut, reprezentând indexare salarială cu 12% pe perioada 01.11.2008-06.03.2009, recurenta susține ca pe aceasta perioadă, reclamanta a fost salariata, a fost insa detașat la., detașarea încetând în 06.02.2009. Deci acordarea indexărilor salariale pentru perioada în care reclamantul nu era salariatul recurentei este nelegală.
Solicita admiterea recursului si modificarea sentinței in sensul respingerii in integralitate a pretențiilor.
Intimata reclamanta a formulat întâmpinare prin care solicita respingerea recursului, reluând aceleași susțineri de la fond care se regăsesc si in argumentele instanței de fond ce au stat la baza admiterii în parte a acțiunii.
Analizând recursul formulat, instanța retine ca este întemeiat in parte.
În speță nu este vorba despre o reținere abuziva din salariu, ci de o plata a drepturilor salariale într-un anumit procent de 75% cu respectarea condițiilor de negociere intre patronat si sindicat, acest mod de plata fiind prevăzut in la nivel de unitate la art. 40., ca fiind plata in acord colectiv. Pe de altă parte, recurenta justifica acordarea salariului in acord colectiv pe toata perioada 01.11.2008-30.05.2009 prin emiterea hotărârilor Consiliului de Administrație din care rezulta ca măsura dispusa a fost necesara având în vedere dificultățile financiare ale societății, lipsa comenzilor, nerealizarea producției, nerealizarea normei de munca care au dus la nerealizarea fondului integral de salarii, plata acestora fiind dispusa in funcție de fondul de salarii realizat, de planul de producție realizat așa cum presupune norma de plata in acord colectiv.
Aceste hotărâri ale consiliului de administrație nu au fost contestate, deci sunt aplicabile pentru toți salariații societării, fara a se face distincție intre personal direct productiv si personal tesa. Chiar daca reclamanta face parte din categoria personalului tesa, nu pot fi ignorate deciziile consiliului de administrație depuse in probațiune, deoarece ar echivala cu o ingerința a instanței in modul de organizare si funcționare a societății comerciale, ce aparține exclusiv organelor de conducere abilitate ale acesteia. Numai in cazul in care instanța este sesizata cu pretenții in acest sens, deci in limita principiului disponibilității parților, instanța poate cenzura actele de administrare ale societăților comerciale, ceea ce nu s-a întâmplat in cauza.
In consecința, se impune a fi modificate sentința de fond in sensul respingerii pretențiilor privitoare la restituirea sumelor pretinse cu titlu de rețineri abuzive din salariu.
În ceea ce privește critica referitoare la acordarea indexărilor salariale pe perioada 01.01.2007-31.12.2007, instanța retine ca si aceasta este întemeiată.
Astfel, prin protocolul din 10.01. 2008 și anexa 15 acestuia, încheiat de SC SA cu sindicatul societății s-a prevăzut ca tichetele de masă aferente perioadei martie - august 2007 să fie acordate în 2008 ca tichete cadou pentru personalul indirect productiv și, iar in cazul in care societatea nu poate acorda tichete de masa, va fi indexata grila de salarizare cu 12%. drept pentru care devin aplicabile dispozițiile pct. 2 din acest protocol și pct. 5 din anexa 15 în baza cărora contravaloarea tichetelor de masă restante, aferente perioadei ianuarie - august 2007 se regăsește în indexarea cu 12% a grilei de salarizare începând cu ianuarie 2008.
De aceea susținerea reclamantei că indexarea salarială este distinctă de dreptul la acordarea tichetelor de masă nu are suport legal.
Acordarea alternativă a acestor drepturi rezultă din anexa 15 în care s-a apreciat că în cazul în care societatea nu poate acorda tichetele de masă, grila de salarizare va fi indexată cu 12 %. Susținerea reclamantei de la fond ca i se cuvin aceste tichete de masa deoarece s-a negociat ca ele sa fie acordate in anul 2008 sub forma tichetelor cadou, a fost greșit interpretata si cu depășirea limitelor negocierii concretizata in protocolul despre care s-a făcut vorbire mai sus.
Din înscrierile drepturilor salariale în cartea de muncă rezultă că recurenta ales acordarea indexării salariale de 12%, începând cu ianuarie 2008, in contul tichetelor de masa din ianuarie - august 2007. In ceea ce privește acordarea indexării cu 12% pentru perioada septembrie - decembrie 2007, se constata ca recurenta a făcut dovada, la fond acordării tichetelor de masa, prin depunerea centralizatoarelor cu nr. total de tichete si valoarea acestora.
Drept consecința instanța va respinge aceste pretenții.
In ceea ce privește acordarea indexării de 12%, pe perioada 01.01.2008-06.03.2009 recurenta nu critica sentința de fond sub aspectul nelegalitatii, recunoaște acest drept, insa susține netemeinicia acordării acestor drepturi de indexare salariala pentru perioada in care reclamanta nu mai era angajatul sau, fiind reangajat la societatea.din 01.11.2008 si până în 06.03.2009.
Susține ca pentru perioada 01.11.2008.-06.03.2009, nu trebuie sa fie obligata la plata indexărilor salariale, reclamanta fiind angajata la aceasta societate.
Critica nu este întemeiata. Din verificarea mențiunilor din cartea de munca, rezulta ca intr-adevăr, reclamanta a fost reangajata la pe o perioada, începând din 01.11.2008 până la 06.03.2009. Conform mențiunilor din cartea de munca, reclamanta a fost detașata la recurenta in perioada 01.11.2008-06.02.2009, deci si pentru aceasta perioada reclamanta trebuia sa beneficieze de toate drepturile salariale pe care le acorda societatea recurenta la care s-a făcut detașarea in conformitate cu art. 47 alin 1 si 2 Codul muncii.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge motivul de recurs privitor la obligația recurentei de plată a indexărilor salariale pentru aceasta perioadă, menținând dispozițiile din sentință cu privire le plata indexărilor salariale de 12% pe perioada in care reclamanta a fost detașata la recurenta.
În baza art. 304 pct 9, 304 indice 1.Pr.Civ, raportat la art. 312.pr.civ.instanta va admite in parte recursul formulat, va modifica sentința in parte, in sensul celor din prezentul dispozitiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte recursul declarat de recurenta pârâtă SC SA B împotriva sentinței civile nr. 1447/2009 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile reclamantei în contradictoriu cu pârâta SC SA B având ca obiect plata sumei de 1385,28 lei brut indexare salarială de 12% pentru perioada 1.01.2007 - 31.12.2007 și plata sumei de 938,25 lei brut reprezentând rețineri de 25% în perioada 01.11.2008 - 6.02.2009.
Înlătură din dispozitivul sentinței prevederile referitoare la obligarea recurentei pârâte la plata acestor sume.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 18 Februarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red AP 19.02.2010
Tehnored AG 23.02.2010/ 5 ex
Jud fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Mihail Lohănel
