Drepturi salariale (banesti). Decizia 162/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 162
Ședința publică de la 23 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Doru Octavian Năstase Pîrjol
JUDECĂTORI: Doru Octavian Năstase Pîrjol, Sorina Romașcanu
: - -
GREFIER:
**********************************************
Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind recursul promovat de recurent - GRUP în contradictoriu cu intimații, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr.1103/3 decembrie 2008.-
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns pentru recurentă avocat și avocat pentru intimații reclamanți lipsă.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Nemaifiind alte cereri instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, având cuvântul, a solicitat a se avea în vedere motivele de recurs și a se admite recursul așa cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimați a solicitat respingerea recursului; fără cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă 110/ 3.12.2008 a Tribunalului Bacău pronunțată în dosar -, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâta SC "" SA pentru plata drepturilor salariale suplimentare cu prilejul sărbătorilor de Paști și C pe anii 2004-2007 în temeiul art. 168 din CCM, neachitate de pârâtă, în sumă actualizată la data plății efective cu indicele de inflație; drept urmare, pârâta a fost obligată să achite reclamanților cu titlu de drepturi salariale reprezentând prime de Paști și C după cum urmează:
- reclamantului, suplimentări salariale în cuantum de 4650 lei, reprezentând 1400 lei primă de Paști 2005, 1400 lei reprezentând primă de 2005, 1850 lei reprezentând primă de Paști 2006;
- reclamanților si, drepturile salariale suplimentare în cuantum de 1400 lei fiecăruia, reprezentând primă de Paște 2005;
- reclamantei, drepturile salariale suplimentare în cuantum de 2800 lei, reprezentând câte 1400 lei primă de Paște 2005 și 1400 lei primă de C 2005, ume ce vor fi actualizate în raport de rata inflației la data plății efective.
A mai fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant cheltuieli de judecată. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că:
Contractul Colectiv de Muncă pe unitate pentru anul 2004 stabilește în art. 168 că angajații vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu la nivel de SA - cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C - iar la alin. 2 al acestui articol se stipulează că pentru anul 2003 - suplimentările prev. la alin. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Pentru anii care au urmat - pe unitate - negociate și aplicate la nivel de societate în anii 2004, 2005, 2006, 2007 - au menținut doar alin. 1 al art. 168 - iar al. 2 făcea referire tot la împrejurarea că aceste drepturi - pentru anul 2003 au fost incluse în salariu.
Ca urmare a acestor modificări ale al. 2 al art. 168 din - în cursul anilor 2004- 2007 - suplimentările salariale prev. de alin. 1 al art. 168 nu au mai fost acordate.
Coroborând disp. art. 168 din /2004 cu disp. art. 168 dinC. la nivelul SA - pentru anii următori - se poate concluziona că părțile semnatare ale au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prev. de art. 168 al. 1 din - și pentru anii 2004 - 2007 - aceste prime fiind incluse în salariul de bază ale fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
Având în vedere susținerile din întâmpinare formulate de pârâtă - instanța - în conformitate cu prevederile art. 129 al. 5 din a ordonat din oficiu efectuarea unei expertize contabile având între obiective și verificarea includerii primelor respective în salariul de bază ulterior anului 2003, dacă acestea au fost corect calculate și dacă reclamanților li se mai cuvine vreo sumă de bani cu acest titlu.
Pârâta a refuzat achitarea onorariului de expert stabilită în sarcina sa - astfel că instanța a decăzut - o din această probă.
În ce privește decizia 5140/2007 a Comisiei Paritare invocată de pârâtă pentru a dovedi apărările sale și pentru a combate acțiunea - instanța apreciază că nu pot fi avute în vedere concluziile ei întrucât ar însemna să se accepte retroactivitatea prevederilor acesteia ceea ce nu ar fi legal, întrucât pârâta nu și- respectat obligația de a achita suplimentările salariale potrivit dispozitiilor art. 168 alin.1 din CCM. - tribunalul va admite actiunea principală si cea conexă astfel cum au fost precizate- aferent perioadei 2004-2006, în valoare actualizată pentru o justă despăgubire a reclamanților - având în vedere fenomenul inflației.
În termen legal, motivat și legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, împotriva sentinței s-a formulat recurs de către pârâta SC" " SA, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-; criticile formulate au vizat în esență următoarele:
- Dreptul reclamanților la acțiune este prescris, în cauză fiind aplicabile dispozițiile art.283 al.1 lit."e" din Codul muncii din moment ce stimulentele solicitate nu aveau caracter periodic și nu reprezentau drepturi salariale în accepțiunea art. 154 alin.1.
- Evoluția în timp a dispozițiilor a fost în sensul includerii drepturilor salariale suplimentare în salariu, începând cu anul 2003; voința părților a fost aceea de a include primele de Paști și de C în salariu, fapt realizat așa cum reiese atât din art. 168 alin.2 din CCM- versiunea republicată din 2005, cât și din consemnările Comisiei Paritare. Mai mult, așa cum rezultă din adresa 2919/12 noiembrie 2007, salariul de bază mediu pe a crescut în fiecare an, negocierile ulterioare privind exclusiv majorarea salariului de bază ca întreg.
- Neachitarea c/valorii expertizei nu trebuia sancționată cu admiterea acțiunii din moment ce art. 287. nu instituie o obligație exclusivă în sarcina angajatorului în a administra probe; oricum depusese acte în combaterea acțiunii ce nu au fost analizate și a apreciat că litigiul presupunea doar interpretarea clauzelor CCM.
În subsidiar s-a solicitat reducerea cuantumului sumelor acordate prin luarea în considerare a adresei 2919/2007 cu privire la cuantumul salariului de bază mediu pe anii 2004-2007.
Legal citați intimații reclamanți au fost asistați de apărător ce a formulat concluzii orale și scrise ( fl. 13-15 9 în sensul respingerii recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Analizând recursul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art. 304 pct.9, 304/1, 312.pr.civ. constată caracterul său nefondat justificat de următoarele considerente:
Potrivit art. 168 din Contractul colectiv de muncă încheiat între SC SA și Federația Sindicatelor Libere și Independente din Industria Română, s-a stabilit (alin. 1) "cu ocazia sărbătorilor de Paști și C, salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA", valoarea concretă, modalitatea de acordare, condițiile dar și criteriile de acordare, fiind stabilite cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment.
Din analiza textului invocat ca temei legal al acțiunii rezultă cu certitudine că, prin negocierea Contractului colectiv de muncă - care potrivit art. 7 alin. 2 din Legea nr. 130/1996 constituie "legea părților"-, s-a imprimat acestei prime - prevăzute ca o suplimentare a drepturilor salariale la nivelul a încă unui salariu de bază mediu brut pe unitate, pentru fiecare eveniment în parte -, natura unui drept salarial.
În aceste condiții, față și de limitele investirii - plata unor drepturi salariale -, sunt aplicabile dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate "în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat", dispoziții ce se corelează și cu textul art. 166 alin. 1 din Codul muncii referitor la dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor de plată a salariilor, prin care se stabilește termenul de 3 ani, care curge de la data la care aceste drepturi erau datorate.
Prin urmare, nu va fi reținută susținerea recurentei privind incidența termenului de 6 luni prev. de art. 283 alin.1 lit."e" Codul muncii, aplicabil doar cererilor vizând neexecutarea unei clauze sau a contractului colectiv de muncă.
II. Și pe fondul cauzei, prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii și apreciere a probatorului, susținerile recurentei fiind neîntemeiate întrucât:
Interpretarea sintactică și morfologică a dispozițiilor art. 168 alin.1 și 2 din CCM așa cum au evoluat în timp între 2003-2005 ( formă menținută și în 2006,2007 - fl.45-64 dosar fond ) este o falsă problemă, litigiul purtând asupra obligației de plată a drepturilor salariale prevăzute de alin.1 al respectivului text, restante prin neachitarea lor efectivă. Astfel, relevanță prezintă doar dacă în mod practic s-a dat curs respectivei obligații ( eficiență financiară ), pentru că este știut că simpla sa prevedere în CCM, deși necesară, nu este și o condiție suficientă.
Ori tocmai această dovadă pârâta nu a reușit să producă în cauză; în acest moment al analizei, este de menționat că înscrisurile depuse la fond - respectiv state de plată ( fl. 65-70 ) - nu au putut fi luate în considerare de către prima instanță întrucât având caracter strict tehnic nu puteau fi interpretate decât prin prisma lămuririlor unui specialist în domeniul contabil; ori expertiza contabilă pusă în discuție de către instanță ar fi fost singura probă pertinentă și utilă ce ar fi putut să se coroboreze cu susținerile pârâtei și cu înscrisurile respective pentru a reflecta situația reală; însă prin refuzarea administrării acestei probe, respectiv a suportării c/val salefără a aduce vreun argument în acest sens ( nici măcar cele invocate prima dată în recurs), pârâta și-a asumat posibilitatea judecării cauzei pe baza probatoriului administrat și practic a acceptat aplicarea consecințelor decurgând din poziția procesuală adoptată. ( trebuie remarcat că această consecință nu-i era necunoscută recurentei din moment ce a beneficiat de asistență calificată ).
Prin urmare, în susținerea recursului, invocă practic propria sa cultă procesuală.
recurentei că în astfel de litigii, potrivit art. 287C.muncii,sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare; prin urmare, atât timp cât aceste dovezi nu au fost făcute, reclamanții nu erau obligați a ieși din pasivitate și a face dovadă contrară.
Mai mult, dacă facem abstracție de caracterul obligatoriu a acestei norme, devine incidentă regula instituită de art. 1169.civil - conform căruia cel ce face o propunere trebuie să o dovedească -, caz în care obligația de a dovedi plata revenea tot recurentei pârâte.
În contextul celor expuse reiese că prima instanță a interpretat corect refuzul de a susține c/val expertizei contabile ca o recunoaștere a dreptului pretins.
Sub aspectul motivului subsidiar, cum că s-a greșit cuantumul primei cuvenite pentru perioada 2005-2007 acordându-se mai mult decât s-a negociat, prin luarea în considerare a nivelului "salariului mediu brut" în loc de "salariul de bază mediu" la nivel de, se reține că nici acesta nu este întemeiat întrucât:
- nu s-a dovedit că sumele comunicate cu adresa 2919/2007 au fost negociate cu conform obligației asumate prin CCM 2003-2007;
- dacă aceste sume s-ar fi inclus în salariu de bază încă din 2003, înseamnă că nu mai putea fluctua cuantumul lor și atunci apare ca lipsită de logică menținerea tezei a II-a a alin.1 în art. 168 al CCM pe anii ulteriori anului 2003 cu privire la obligația negocierii pentru stabilirea cuantumului, a modalității de acordare, etc.
- singurul criteriu obiectiv de determinare a cuantumului primelor a rămas salariul mediu brut, al cărui cuantum a fost recunoscut de pârât prin comunicările în teritoriu ( fl. 40-41 fond ), acceptat de către reclamanți și însușit și de către pârâtă prin refuzul administrării probei cu expertiză contabilă.
Față de toate aceste considerente, constatând și că nu sunt alte motive care să fie analizate din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul promovat de recurent - GRUP în contradictoriu cu intimații, având ca obiect drepturi bănești împotriva sentinței civile nr.1103/3 decembrie 2008.-
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 23 februarie 2009.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Red.sent.,
Red.dec./24.02.2009
Tehn.red.EG/5.03.2009
Ex.2
Președinte:Doru Octavian Năstase PîrjolJudecători:Doru Octavian Năstase Pîrjol, Sorina Romașcanu
