Drepturi salariale (banesti). Decizia 1687/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.1687/2008-R
Ședința publică din 24 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: Trif Doina JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Stan Aurelia
- - - - judecător
- - grefier
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de contestator domiciliat în O,-, județul B, în contradictoriu cu intimata SC SA O, cu sediul în O, Calea -, nr.199, județul B, împotriva sentinței civile nr.319/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: litigiu de muncă.
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din 20 noiembrie 2008, când părțile au pus concluzii asupra recursului, concluzii cuprinse în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte din prezenta hotărâre și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2008, dată la care s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.319/LM din 24 martie 2008, Tribunalul Bihoraa dmis în parte acțiunea precizată formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC SA O și, în consecință:
A dispus anularea deciziei de imputare nr. 205/03.02.2005 și a obligat pârâta să restituie reclamantului sumele reținute în temeiul acestei decizii.
A admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional și, în consecință:
A obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională suma de 25.048,16 lei, reprezentând lipsă în gestiune.
A respins restul pretențiilor părților.
A obligat reclamantul să achite în contul Biroului Local de Expertiză B în favoarea doamnei expert suma de 1.150 lei, reprezentând diferență onorariu expert.
A obligat pârâta în favoarea reclamantului la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, eclamantul a fost angajat al unității pârâte pe postul de gestionar in temeiul contractului individual de muncă nr.19180/13.01.1999( fila 20), prin chitanța nr.-/24.02.2005 reținându-i-se suma de 1.000.000 lei vechi reprezentând "reținere minus inventar"(fila 2) în temeiul deciziei de imputare nr.205/03.02.2005 (fila 13).
Față de dispozițiile art.164 alin.2 din Codul muncii,instanța de fond a reținut că, raportat la aceste dispoziții s-a constatat că decizia de imputare este nelegală și netemeinică dispunând anularea acesteia și restituirea sumei de bani reținute în temeiul ei.
Referitor la restituirea garanției materiale de 310.000 lei vechi reținută reclamantului, s-a apreciat de instanța de fond că acest capăt de cerere este neîntemeiat și c-a atare l-a respins, deoarece, în calitatea acestuia de primitor distribuitor reclamantul a lucrat cu marfă și cu bani, fiind necesară astfel constituirea unei garanții materiale în caz de un eventual prejudiciu adus unității angajatoare, garanție care în cazul încetării activității salariatului la unitate fără a fi produs vreun prejudiciu de către angajat urmează a-i fi restituită.
In ceea ce privește cererea reconvențională, prima instanță a administrat proba cu expertiza contabilă solicitată de reclamantul pârât reconvențional,fiind admisă și cererea unității angajatoare cu privire la un expert asistent în persoana d-nei.
S-a mai reținut că, ambele părți au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză contabilă efectuat, însă datorită decesului expertului, pentru a se răspunde la obiecțiuni în ședința publică din 21.05.2007 în urma tragerii la sorți a fost încuviințată experta, care, pentru termenul de judecată din 18.06.2007 a trimis o adresă instanței prin care a aratat că majoritatea obiecțiunilor formulate se referă la gândirea și raționamentul profesional al expertului care a efectuat expertiza,ea neavând de unde să cunoască aceste împrejurări, motiv pentru care a solicitat încuviințarea refacerii expertizei cu aceleași obiective.
Astfel, în ședința publică din 18.06.2007 instanța de fond a încuviințat refacerea expertizei contabile cu aceleași obiective precum și cu obiecțiile formulate de parți.
Concluzionând asupra tuturor obiectivelor cât și a obiecțiunilor formulate, experta a aratat că pe baza inventarului întocmit in luna noiembrie 2004 după confruntarea datelor din evidența contabilă respectiv soldul scriptic din balanța de mărfuri cu soldul faptic s-a constatat o lipsă în gestiunea în sumă de 25.048,16 lei compusă din: 3.396,28 lei la gestiunea marfă, 9836,44 lei la mărfurile facturate,achitate și lăsate în custodie, 11.716,96 lei la mărfurile custodie G și 98,48 lei la gestiunea ambalaje.
S-a depus la dosar de către expertă pentru termenul din 17 martie 2008 și o completare la raportul de expertiza contabilă prin care s-a arătat că cele 46 de fise de magazie invocate de contestator nu pot fi utilizate pentru confruntarea cu evidența pentru motivul că nu întrunesc condițiile prevăzute de nr.425/03.03.1998 legate de modul de întocmire a formularelor privind activitatea contabilă.
Conform fișei postului depusă la dosar la filele 21-23 semnată de luare la cunoștință de către reclamantul pârât reconvențional în calitate de gestionar, s-a reținut că, încălcarea dispozițiilor legale și a sarcinilor de serviciu menționate în cuprinsul fișei postului atrage răspunderea materiala a acestuia.
Raportat la practica judiciară în materie, în sarcina gestionarului pentru lipsuri cantitative in gestiune exista o prezumție simplă de vinovăție, aspect in legătura cu care Curtea Constituționala a decis că nu contravine dispozițiilor legii fundamentale.
Tribunalul a reținut că, prezumția simplă de culpă nu a fost înlăturată de către reclamantul pârât reconvențional, căruia in calitate de gestionar ii revenea sarcina probei, prin probele administrate in cursul dezbaterilor,astfel încât în conformitate cu art.270 din Codul muncii coroborat cu dispozițiile art. 24 și 25 din Legea nr.22/1969, instanța de fond a constatat că sunt întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale a angajatului motiv pentru care a obligat reclamantul pârât reconvențional să plătească în favoarea pârâtei reclamantă reconvențională suma de 25.048,16 lei cu titlu de despăgubiri reprezentând minus in gestiune așa cum rezultă din concluziile la raportul de expertiza contabilă. Pe cale de consecință a respins pretenția pârâtei reclamantă reconvențională de obligare a reclamantului pârât reconvențional la plata sumei de 354,26 lei, reprezentând diferență cuantum prejudiciu solicitat.
Întrucât reclamantul a solicitat administrarea probei cu expertiza contabilă, lucrare depusă la dosar pentru termenul din 26.11.2007, și din actele existente la dosar nerezultând ca ar fi achitat în totalitate contravaloarea expertizei efectuate, instanța de fond l-a obligat pe acesta să vireze Biroului local de expertize -expert - suma de 1150 lei cu titlu de diferență onorariu expert.
Pârâta aflându-se în culpă procesuală, instanța de fond a obligat-o în favoarea reclamantului la plata sumei de 100 cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale reprezentând onorariu avocat și expert.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutit de la plata taxelor de timbru, a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea acestuia, modificarea în parte a sentinței în sensul respingerii cererii reconvenționale pentru suma de 25.048,16 lei, ca nedovedită, cu cheltuieli de judecată.
Prin motivele de recurs s-a invocat că sentința nu cuprinde motivele pentru care s-au înlăturat cererile, probele. Trebuiau întrunite condițiile de fond pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariaților, conform art.270 Codul muncii -existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate, vinovăția, ori, în hotărâre nu se reține astfel de elemente ce trebuiau întrunite cumulativ.
Deși martorul (fila 34 dosar fond) în declarația sa, fiind cogestionar alături de el a făcut dovada deplină a răspunderii în solidar a gestionarilor, nu s-a reținut acest aspect, nu s-au analizat actele contabile în totalitatea lor, ci doar s-a reținut art.270 Codul muncii și Legea nr.22/1969.
A fost obligat la plata sumei ca minus în gestiune, ori, prin cerere s-a solicitat ca minus în inventar în gestiune, inventar la care nu s-a făcut referire în instanță de nimeni. Nu s-a arătat în concret ce dispoziții legale, sarcini din fișa postului a încălcat, prezumția de culpă a fost răsturnată de martorul, actele nefiind semnate de el.
Nu s-a răspuns de către expert la obiectivele, obiecțiunile sale, s-a copiat practic celălalt raport, nu a fost chemat la confruntare în condițiile în care comisia de inventariere nu a consemnat lipsa fișelor de magazie, nu s-a făcut dovada culpei sale, astfel că, nu poate răspunde patrimonial, nefiind dovedite pagube materiale produse din vina și în legătură cu munca sa.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.7, 9, art.305 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata a solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, invocând că expertiza a concluzionat o lipsă în gestiunea recurentului de 25.048,16 lei. Expertul a verificat rulajele lunare din august 2003, noiembrie 2004, gestiunea s-a ținut pe calculator astfel că, nu s-au putut face confruntări, s-a răspuns la toate obiectivele, obiecțiunile, formulate. Fișele de magazie întocmite de recurent nu au fost utilizate întrucât nu erau conforme 425/3.03.1998.
Martorul nu îndeplinea atribuții specifice de gestionar, ci doar era delegat de recurent să le îndeplinească când el nu putea, chiar și la efectuarea inventarului l-a împuternicit și când era în concedii, ori, conform art.26 din Legea nr.22/1969 răspunde și în asemenea situații, în speță, fiind îndeplinite condițiile atragerii răspunderii patrimoniale a gestionarului.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, instanța de recurs constată următoarele:
Recurentul a fost încadrat la SC SA O, în calitate de gestionar coordonator, prin contractul de muncă înregistrat la Camera de muncă din cadrul B începând cu data de 1.06.1997 -fila 20 dosar fond.
Potrivit art.270 Codul muncii, salariații răspund patrimonial în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor, însă, conform Legii nr.22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanții și răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenților economici, art.24 angajații răspund patrimonial, conform Codului muncii, a acestei legi, pentru pagubele cauzate în gestiuni prin fapte ce nu constituie infracțiuni.
În mod corect și bazat pe analiza probelor administrate în cauză, martori, acte, expertize, instanța de fond a admis în parte acțiunea reconvențională și a obligat pe reclamantul pârât reconvențional la plata sumei de 25.048,16 lei despăgubiri.
Astfel, prezumția de vinovăție în persoana reclamantului în calitate de gestionar opera în favoarea societății, iar răsturnarea acestei prezumții era în sarcina reclamantului, ori acesta nu a reușit acest lucru.
Faptul că gestiona o gestiune în comun cu alți gestionari și că în aceste condiții se pune problema răspunderii solidare a acestora, nu poate înlătura răspunderea lui, ci el ar fi putut să-i cheme în judecată pe ceilalți gestionari să răspundă toți în solidar în măsura în care se stabilea vreun prejudiciu.
Societatea avea dreptul de a se îndrepta împotriva oricăruia din gestionarii care gestionau magazia, iar aceștia au posibilitatea de a se desocoti între ei.
Expertizele contabile au menționat că anumite acte întocmite de reclamantul recurent nu erau în conformitate cu dispozițiile legale, astfel că obiecțiunile și criticile la raportul de contraexpertiză nu sunt fondate și în moc corect instanța nu le-a dat curs.
Așa fiind, vina în sarcina recurentului a fost prezumată de legea gestionarilor, prejudiciul s-a evaluat sub aspectul existenței și întinderii lui, ceea ce înseamnă că există și raportul de cauzalitate și că recursul este nefondat urmând a fi respins în baza prevederilor art.312 Cod procedură civilă, constatându-se totodată că partea intimată nu a solicitat a se face aplicarea prevederilor art.274 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de domiciliat în O,-, jud. B în contradictoriu cu pârâta SC SA cu sediul în O, str. -, nr. 199, jud. B, împotriva sentinței civile nr.319/LM din 24 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 24 noiembrie 2008.
Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:25.11.2008
Jud.fond /
Dact.
Data:2.12.2008
2 ex.
Președinte:Trif DoinaJudecători:Trif Doina, Moșincat Eugenia, Stan Aurelia
