Speta Legea 10/2001. Decizia 154/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
Secția Civilă mixtă
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 154/2008-
Ședința publică din 16.10.2008
PREȘEDINTE: Moșincat Eugenia
JUDECĂTOR 2: Trif Doina
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului civil declarat de apelanții reclamanți, C, toți cu domiciliul în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI O, O, P-ța -, nr. 1, județul B, PREFECTURA JUDEȚULUI B, O, P-cul, nr. 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 - pentru STATUL ROMÂN, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- AVAS B, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, împotriva sentinței civile nr. 258 din 13.04.2006, pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr. 7828/C/2003, prin care s-a respins contestația precizată, având ca obiect plângere la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare a părților este completă.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că fondul cauzei s-a dezbătut în ședința publică din data de 25.09.2008, când părțile prezente au pus concluzii asupra apelului în încheierea din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când s-a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 02.10.2008, 09.10.2008 și 16.10.2008, când s-a pronunțat hotărârea.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND,
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 258 din 13 aprilie 2006, Tribunalul Bihor a respins contestația precizată formulată de contestatorii, și C decedat în cursul procesului și continuată de moștenitorii acestuia C și -, împotriva dispoziției nr. 1177/30.07.2003 emisă de Primarul municipiului O în contradictoriu cu intimații Instituția Primarului Municipiului O, Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea pentru Valorificare Activelor Statului, Prefectura Județului B, ca nefondată. Nu au fost acordate cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a avut în vedere următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 1177 din 30.07.2003, a Primarului Municipiului O s-a respins cererea de restituire a imobilului situat în O,-.
În motivarea acestei dispoziții se arată că solicitanții nu fac dovada dreptului de proprietate al antecesorului la data preluării imobilului de către Statul Român.
Potrivit extrasului din Registrul de Stări civile pentru căsătoriți pe anul 1943 ( fila 52 dosar), în luna decembrie 1943 s-a încheiat căsătoria între defunctul C, decedat la data de 13.02.1968 și, căsătorie care a fost desfăcută prin sentința nr. 213/18.03.1949 a Judecătoriei Populare
Din această căsătorie a rezultat C, născut la data de 22.02.1945 și decedat în cursul procesului la data de 29.11.2005.
La data de 02.08.1945, prin actul constitutiv de societate, ia ființă Societatea în Simplă " ing. C & Co".
Potrivit acestui act, C antecesorul contestatorilor este asociatul comanditat cu răspundere nelimitată, cu o participațiune în pierderile și beneficiile societății cu o cotă de 65%, iar deține o cotă de 35%.
Capitalul social constituit a fost în numerar în sumă de 5.000.000 lei.
Ulterior, cota de participare a defunctului C s-a redus la 50%, intrând ca și asociat și numitul cu 25%, celălalt asociat, reducându-și cota de participare potrivit mențiunilor din Registrul comerțului ( fila 49 verso dosar).
Potrivit certificatului nr. 1744/1953 eliberat de Tribunalul Popular al Orașului O - secția carte funciară ( fila 53 dosar ), imobilele înscrise în CF nr. 6774 și 11397 Orașului cu nr. top. 5073/7, 5072/8, 5074, 5075/1, 5060/8 și 5073, înscrise în coala de CF ca teren arabil în întindere totală de 1138 stj, au fost înainte de 1947 proprietatea lui, iar în anul 1947, în baza încheierii cu nr. 6028/1947 s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea lui văd. lui.
Asupra acestor imobile ing. C nu a fost înscris ca proprietar tabular.
Imobilele mai sus arătate formează obiectul prezentei acțiuni la Legea nr. 10/2001.
În cauza dată nu s-a făcut dovada că imobilele revendicate au constituit proprietatea societății la care antecesorul contestatorilor a fost acționar, societate naționalizată de către Statul Român în anul 1948, și nici că acesta ar fi fost proprietar asupra acestora în nume propriu.
Împrejurarea că societatea naționalizată și-a desfășurat activitatea în aceste imobile și că, odată cu naționalizarea societății au fost preluate și aceste imobile, nu îi conferă acesteia vreun drept de proprietate, sau vreunuia dintre asociați.
Întrucât antecesorul contestatorilor nu fost proprietar asupra vreunei cote părți din aceste imobile, instanța a apreciat că dispoziția nr. 1177/30.07.2003 a Primarului mun. O este legală și temeinică.
Cu privire la utilajele societății naționalizate, instanța constată că acestea formează obiectul notificării adresate Prefecturii Județului pentru acordarea de despăgubiri.
Întrucât atât AVAS B cât și Statul Român sunt implicate în procedura reparatorie prevăzută de Legea nr. 10/2001, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de acestea.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, - și C, solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot sentinței apelate în sensul admiterii contestației.
În cuprinsul cererii de apel, sunt invocate următoarele motive:
- naționalizarea SC SA s-a realizat în baza Legii nr. 119/1948, însă fără titlu, ea nefigurând în anexele 10 - 13 la Legea nr. 119/1948, nefiind acordate despăgubiri conform art. 11 din Legea nr. 119/1948;
- Legea nr. 10/2001 nu condiționează acordarea de reparații de întabularea dreptului de proprietate asupra clădirilor în cartea funciară, familia apelantelor fiind proprietara acțiunilor în cadrul societății, iar clădirile și terenul au fost ale altor persoane care însă nu au fost acționari ai societății;
- Conform Registrului Comerțului, fabrica a fost privatizată integral înainte de apariția Legii nr. 10/2001, motiv pentru care nu se poate solicita restituirea în natură;
- din dispozițiile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 reiese clar faptul că reparațiile se acordă pentru acțiuni, deci pentru acționarii societății naționalizate, aceasta indiferent de proprietatea asupra imobilelor care, ca în cazul de față, erau aduse ca aport în natură de unii asociați sau închiriate de societate de la proprietarii tabulari.
Prin întâmpinare, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a solicitat respingerea apelului, cu motivarea că procedura administrativă, necontencioasă stabilită de către Legea nr. 10/2001, nu a fost urmată de către apelanții reclamanți în ceea ce privește pe intimată, la această instituție neregăsindu-se o notificare prin care petenții să solicite acordarea de despăgubiri prin echivalent, iar în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor solicitate de către apelanți, acestea nu sunt opozabile AVAS, fiind stabilite printr-o expertiză extrajudiciară.
Într-un prim ciclu procesual, Curtea de Apel Oradeaa pronunțat decizia civilă nr. 191/2006, de admiterea a apelului cu consecința admiterii contestației, decizie care a fost casată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 6807 din 18 octombrie 2007, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în considerentele deciziei reținându-se că, față de prevederile art. 31 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, pentru recalcularea valorii acțiunii trebuie depus la dosar ultimul bilanț contabil al Societății în Simplă "" O, iar pentru dovedirea calității de asociat a autorului reclamantelor trebuie depus extras de pe registrul prevăzut la art. 142 pct. 1 din Codul comercial nemodificat, instanța de recurs dând îndrumarea în finalul considerentelor, ca în cadrul rejudecării, să fie administrate probele necesare stabilirii depline situației de fapt la care să se aplice prevederile art. 31 din Legea nr. 10/2001, urmând ca apelul să fie soluționat în raport de cererile apelanților și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
Examinând sentința prin prisma motivelor de apel, precum și din oficiu, instanța reține următoarele:
Prin Ordonanța prezidențială nr. 1 din 12 martie 1948 în registrul firmelor sociale înregistrate la Tribunalul Bihora fost înregistrată societatea "" SA O industria textilă, firmă înființată în baza actului constitutiv și statut din 28.11.1947, având ca administratori pe ing. C, autorul părților reclamante, respectiv, și un capital social de 3.500.000 lei, împărțit în 350 bucăți acțiuni nominative de către 10.000 lei în valoare nominală, precizându-se că societatea va fi reprezentată valabil și nemărginit angajată prin semnătura a doi dintre membrii consiliului de administrație, una dintre semnături fiind obligatoriu acționarului ing. C, astfel cum rezultă din copiile înscrisurilor eliberate de direcția Județeană Ba A rhivelor Naționale la data de 15 mai 2008 ( filele 27 - 35 din dosarul instanței de apel).
În același registru, apar mențiuni privitoare la firma mai sus-arătată ce-au premers datei de 12 martie 1948, potrivit cărora la data de 2 august 1945 lua ființă Societatea în comandită simplă " ing. C & Co",antecesorul reclamanților având o participațiune la pierderile și beneficiile societății în cota de 65%. Ulterior cota de participare a acestuia s-a redus la 50% odată cu transformarea societății, prin actul modificator al contractului constitutiv de societate din 20.02.1946, în societate în nume colectiv.
Potrivit bilanțului încheiat la data de 31 decembrie 1948, beneficiul la data naționalizării firmei anterior menționate, constatat ulterior în 31.12.1948, se cifra la suma de 2.977.844 lei, aspect relevat în cuprinsul înscrisului depus la dosarul instanței de fond la filele 127 - 128.
Prin expertiza contabilă întocmită de expert s-a stabilit că valoarea acțiunilor societății "" până la 31 decembrie 2005 este de 1.656.469,50 RON.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. b coroborat cu art. 31 alin. 1 și alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată urmare a modificărilor și completărilor aduse prin Legea nr. 247/2005, persoanele fizice, asociați ai persoanei juridice care dețineau imobile și alte active în proprietate, la data preluării acestora în mod abuziv, au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv. Recalcularea valorii acțiunilor se face în baza valorii activului net din ultimul bilanț contabil, cu utilizarea coeficientului de actualizare stabilit de Banca Națională a României prin Ordinul nr. 3 din 27 aprilie 2001, indicelui inflației stabilit de Institutul Național de Statistică și prevederilor Legii nr. 303/1947 pentru recalcularea patrimoniului societăților pe acțiuni, în cazul în care bilanțul este anterior acesteia.
În speță, este de necontestat că def. C, fostul soț al reclamantei și respectiv antecesorul celorlalți doi reclamanți, a deținut calitatea de acționar la fosta "" SA industria textilă. Această societate a devenit ulterior naționalizării Întreprinderea iar apoi și-a schimbat denumirea în "Întreprinderea ", devenită după decembrie 1989 "" SA, astfel cum rezultă din adresa nr. 1046 din 17.02.2005 a Oficiului Registrului Comerțului, în care se menționează că "Întreprinderea " apare ca fondator al SC SA cu cota de participare de 100% ( fila 151 din dosarul instanței de fond). Această societate a fost privatizată de FPS prin Legea nr. 58/1991, potrivit cererii de mențiuni nr. 4319/21.07.1993 ( fila 152), în urma privatizării M deținând 30%, iar diferența de 79% din totalul acțiunilor revenind FPS, ce ulterior le-a transmis unor persoane juridice, astfel că în prezent acesta nu mai deține nici o acțiune la SC SA, potrivit adresei nr. 7681 din 07.12.2004 ( fila 105).
În atare situație, intimatei AVAS nu-i incumbă obligația de a efectua plata despăgubirilor, această obligație revenind intimatului Ministerul Finanțelor Publice în calitatea sa de reprezentant al Statului Român.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor Publice apare ca fiind neîntemeiată, dat fiind faptul că în prezent Comisia Centrală de Acordare a despăgubirilor, organ creat și abilitat acorda despăgubirile potrivit Legii nr. 247/2005, nu este funcțională, iar potrivit practicii judiciare și în conformitate cu soluțiile pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, acordarea despăgubirilor se face prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice. Astfel, este elocventă hotărârea pronunțată în cauza Radu c/a România, în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului, făcând trimitere la Legea nr. 247/2006 de modificare a Legii nr. 10/2001, a reținut că această nouă lege prevede că persoanele ale căror bunuri imobiliare au intrat abuziv în patrimoniul statului între anii 1945 - 1989 au dreptul la o indemnizație la înălțimea valorii comerciale a bunului care nu poate fi restituit, persoanele care au o vocație să primească o indemnizație primind titluri de valoare care vor fi transformate în acțiuni, odată ce proprietatea este cotată la bursă. S-a reținut totodată că nici Legea nr. 10/2001 și nici Legea nr. 247/2005 nu iau în considerare prejudiciul făcut din cauza lipsei prelungite a indemnizației pentru persoanele care au fost private de bunurile lor.
Prin urmare, a recunoaște reclamanților un drept, fără a le da posibilitatea de a și beneficia practic de el, ar însemna a recunoaște și proteja un drept iluzoriu, golit de conținut, ceea ce este inadmisibil în condițiile în care art. 11 și 20 din Constituția României consacră principiul preeminenței tratatelor internaționale privind drepturile omului față de dreptul intern.
. părților reclamante la acordarea despăgubirilor solicitate este de necontestat, în condițiile în care autorul acestora avut calitate de acționar la societatea "", iar potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 7 din Legea nr. 119/1948 obiectul naționalizării l-au constituit și acțiunile și respectiv părțile sociale ale societăților, de asemenea instalațiile, activul și pasivul acestora, conform art. 2 li 6 din lege. Fiind trecute în mod abuziv în proprietatea statului, foștii deținători ai acțiunilor și respectiv moștenitorii acestora sunt fără îndoială îndreptățiți la acordarea despăgubirilor reglementate de art. 31 din Legea nr. 10/2001.
Față de considerentele ce preced, instanța, în baza dispozițiilor art. 296 din Codul d e procedură civilă, va admite ca fondat apelul, va schimba în tot sentința în sensul că va admite contestația, va dispune anularea Dispoziției Primarului mun. O nr. 1177 din 30.07.2003 și va dispune obligarea Statului Român reprezentanta prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în cuantum de 828.234,75 lei, sumă ce urmează fi reactualizată de la 31 decembrie 2005 până la data plății efective.
Se va respinge acțiunea față de intimatul AVAS.
În conformitate cu prevederile art. 274 din Codul d e procedură civilă, intimatul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice va fi obligat la plata sumei de 2500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea reclamanților, reprezentând valoarea onorariului de expert.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat de apelanții reclamanți, C, toți cu domiciliul în O,-,. 1, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI O, O, P-ța -, nr. 1, județul B, PREFECTURA JUDEȚULUI B, O, P-cul, nr. 5, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR cu sediul în B,-, sector 5 - pentru STATUL ROMÂN, AUTORITATEA PENTRU VALORIFICAREA ACTIVELOR STATULUI- AVAS B, cu sediul în B, str. -. -., nr. 50, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O, str. -, nr. 3. județul B, împotriva sentinței civile nr. 258 din 13.04.2006, pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o schimbă în tot în sensul că:
Admite contestația precizată formulată de, și C.
Dispune anularea Dispoziției Primarului mun. O nr. 1177 din 30.07.2003.
Obligă Statul Român reprezentantat prin Ministerul Economiei și Finanțelor Publice la plata despăgubirilor în cuantum de 828.234,75 lei reprezentând 50% din valoarea acțiunilor pe care defunctul C le- deținut la firma "" O sumă reactualizată de la 31 decembrie 2005 până la data plății efective.
Respinge contestația introdusă împotriva pârâtului AVAS
Obligă partea intimată să plătească părților apelante suma de 2.500 lei cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 16.10.2008.
Președinte Judecător Grefier
- - - - - -
- redactat decizie în concept - judecător - - - - 14.11.2008
- judecător fond -
- dact. gref. - - - 14.11.2008 - 10 ex.
- emis 8 comunicări /17.11.2008 -
C
Primarul mun.
Prefectura jud.
Ministerul Economiei și Finanțelor
AVAS
DGFP
Președinte:Moșincat EugeniaJudecători:Moșincat Eugenia, Trif Doina
