Drepturi salariale (banesti). Decizia 1767/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI
Dosar nr- ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 1767
Ședința publică din data de 7 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier -
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,--14, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1102 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P,-, Bl.32,. C,. 33, județul P și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 30 septembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, amânat pronunțarea cauzei la data de 7 octombrie 2009, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față:
Prin cererea inregistrata initial la Curtea de APEL PLOIEȘTI sub nr- reclamanta a chemat in judecata pe paratii Ministerul Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, Parchetul de pe langa Curtea de Apel P si chematul in garantie Ministerul Finantelor Publice B, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligati paratii la plata drepturilor salariale izvorate din neplata primei de concediu aferenta anului 2005 - 2006, actulizata cu indicele de inflatie conform art.5 din OUG 146/2007.
In motivarea actiunii relamanta aratat ca in baza art.41/1 alin. din Legea nr.50/1996 introdus prin OG nr.83/2000 magistratii si celelalte categorii de personal salarizate în baza prezentei legi au dreptul pe perioada concediului de odihna pe langa indemnizatia de concediu la o primă egala cu indemnizatia bruta sau dupa caz salariul brut lunar anterioara plecarii in cencediu care se impoziteaza separat.
A mai aratat reclamanta ca în baza art.34 alin.2 din Legea nr. 188/1999 privind statutul functionarilor publici "Functionarul public are dreptul pe langa indemnizatia de concediu la o prima egala cu salariul de baza din luna anterioara plecarii in concediu care se impoziteaza separat".
Ministerul Economiei și Finanțelor a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității sale procesuale, pe considerentul că în speță acest minister este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi juridice cu aceștia și nici nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau minsitere, care la rândul lor sunt ordonatori princiapali de credite cum este Ministerul Justiției.
La randul lor, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P și Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie, au formulat întâmpinare prin care au invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.01.2005-4.12.2005, iar Parchetul de pe lângă Inalta C de Casatie si Justitie a formulat și o cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin sent.civ.nr.54/13.02.2009, Curtea de Apel Ploiești a hotărât, având în vedere excepția necompetentei materiale invocata din oficiu la termenul de 13.02.2009, declinarea competentei de soluționare a cauzei formulata de reclamanta, in favoarea Tribunalului Prahova.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrata la nr-.
Prin sentința civilă nr.1102/22.05.2009 Tribunalul Prahovaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor și a respins actiunea față de acesta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Tribunalul a admis și exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru prima de vacanta aferenta anului 2005 invocata de Parchetul de pe langa Curtea de Apel P si Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie B si a respins actiunea pentru anul 2005 ca fiind prescrisa.
Pe fond a admis în parte actiunea și a obligat paratii să plătească reclamantei prima de vacanta pe anul 2006, suma ce va fi actualizata cu indicele de inflatie de la data scadentei pana la data platii efective.
De asemenea, s-a respins cererea de chemare in garantie a Ministerului Economiei și Finanțelor, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut u privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor B că acest minister este un terț ce nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei, neavând nici un fel de raporturi juridice cu aceasta și nici nu poate fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite.
In ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune pentru prima de vacanta aferenta anului 2005 invocata de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel P si de Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie, instanta reține că acțiunea având ca obiect plata drepturilor salariale este supusă termneului de prescripție general, de 3 ani, calculați de la data nașterii dreptului la acțiune și, întrucât acțiunea a fost introdusă la data de 05.12.2008, puteau fi valorificate doar drepturile născute în ultimii trei ani care au precedat cererea de chemare în judecată.
În legătură cu fondul pretențiilor, instanța reține că reclamanta a avut calitatea de magistrat, iar potrivit dispozițiilor G nr. 146/19.12.2007 beneficiază de dispozițiile acestei ordonanțe, în sensul că sunt menționați ca beneficiari ai primelor de vacanță pe perioada 2001 - 2006 funcționarii publici, funcționarii publici cu statut special, personalul auxiliar din justiție, membrii corpului diplomatic și consular al României, precum și alte categorii de personal care beneficiază de prima de concediu de odihnă în baza legilor speciale, începând cu anul intrării acestora în vigoare.
Ordonanța a omis astfel să menționeze categoria magistraților, însă acordându-se doar personalului auxiliar aceste drepturi s-ar crea o gravă discriminare între cele două categorii profesionale, salarizate în baza aceleiași legi, în vigoare pentru perioada în litigiu.
În legătură cu cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor s-a constatat că în cauză nu sunt îndeplinite cerințele prev. de art. 63 proc.civ. potrivit cărora partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul în care ar cădea în pretenții, cu o cerere în garanție sau în despăgubire, neexistând nici un temei legal sau convențional pentru obligarea Ministerului economiei și Finanțelor să plătească sumele acordate, care reprezintă drepturi salariale.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
În motivarea recursurilor declarate în cauză se arată că instanța de fond nu a avut în vedere decizia curții constituționale prin care s-a stabilit ca fiind neconstituțională competența instanței de a desființa norme juridice, considerate discriminatorii și de a le înlocui sau substitui cu alte norme cuprinse în alte acte normative.
Se mai susține că s-a pronunțat o decizie în interesul legii pein care s-a stabilit că magistrații au beneficiat de prima de concediu numai în anii 2001 - 2002, deoarece prin OUG 177/2002 s-au abrogat dispozițiile privind acordarea acestei prime începând cu 1.01.2003. Abia prin OUG 27/2006 s-a reintrodus acest drept pentru magistrați, începând cu anul 2007.
Se mai susține că în mod eronat s-a dispus reactualizarea sumelor la care au fost obligați pârâții către reclamantă, deoarece aceste sume nu au fost prevăzute în bugetele aferente acestor instituții.
De asemenea, este criticată sentința și sub aspectul respingerii cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, deoarece acest minister coordonează acțiunile în raport cu responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele recursurilor declarate în cauză, curtea va constata că acestea sunt fondate pentru următoarele considerente:
Dreptul la prima de concediu a fost reglementat prin art.411alin.1 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, text introdus prin art.I pct.38 din OG nr.83/2000.
Prin OUG nr.177/2002 privind salarizarea și alte drepturi ale magistraților, care a intrat în vigoare la 1.01.2003, s-au abrogat art.11din Legea nr.50/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și celelalte dispoziții referitoare la salarizarea și alte drepturi ale magistraților și personalului de specialitate juridică asimilat, potrivit legii, acestora.
În fundamentarea deciziei în interesul legii nr.XXIII/12.12.2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite, prin care s-a stabilit că dreptul la prima de concediu se acordă numai pentru anii 2001-2002, au fost invocate, ca argument esențial, dispozițiile OUG nr.177/2002 - act normativ care privește salarizarea și alte drepturi ale magistraților - statuându-se că de la 1.01.2003 acest drept a încetat să mai subziste pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora și că de la această dată a început să curgă și dreptul la acțiune pentru calculul și plata primei de concediu, când a încetat orice cauză de suspendare ori de neaplicare a prevederilor art.411alin.1 din Legea nr.50/1996, modificată și completată prin OG nr.83/2000.
Prin urmare, începând cu 1.01.2003 a încetat să mai subziste dreptul la prima de concediu pentru magistrați și personalul de specialitate juridică asimilat acestora, astfel cum este expres definit în OUG nr.177/2002.
Față de această motivare a deciziei dată în recurs în interesul legii și dispozițiile OUG 27/2006 este cert că dreptul magistraților la prima de concediu a încetat să mai existe pe perioada 2003 -2006, și nu pot fi aplicate în cauză dispozițiile G nr. 146/19.12.2007.
Tribunalul a facut o eronată aplicare a dispozițiilor acestui din urmă act normativ deoarece acesta nu prevede expres magistrații ca beneficiind de primele de concediu pe perioada 2003 -2006, ci stabilește plata acestor prime numai pentru personalul pentru care actele normative în vigoare prevedeau existența dreptului.
Nu poate fi analizată situația dedusă judecății nici prin prisma disp. OUG 137/2000, deoarece prin mai multe decizii pronunțate în ședința din 3.07.2008, Curtea Constituțională, învestită cu soluționarea excepției de neconstituționalitate ridicată de Ministerul Justiției, a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că prevederile art. 1, art.2 alin 3 și art.27 alin. 1 din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată, sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative.
În considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut, printre altele, că având în vedere dispozițiile art. 1, ale art.2 alin.3 și ale art.27 alin 1 din nr.OG 137/2000, cu modificările și completările ulterioare, la care s-a făcut trimitere, instanța de judecată ar putea să înțeleagă, ceea ce s-a și petrecut în una din cauzele analizate, că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și pentru a restabili situația de echilibru între subiectele de drept, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispoziții prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport de care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Or, a reținut Curtea Constituțională, un asemenea înțeles al dispozițiilor ordonanței, prin care se conferă instanțelor judecătorești competența de a desființa norme juridice instituite prin lege și de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, este evident neconstituțional, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art. 1 alin 4 din Constituție, ca și prevederile art.61 alin 1, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a țării.
De asemenea, Curtea Constituțională a arătat că Parlamentul și prin delegare legislativă, Guvernul, au competența de a institui, modifica și abroga norme juridice de aplicare generală, iar instanțele judecătorești nu au o asemenea competență, misiunea lor constituțională fiind aceea de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Deciziile invocate, pronunțate de Curtea Constituțională sunt definitive și general obligatorii, așa cum statuează disp.art.147 alin.4 din Constituție și ale art.31 alin.1 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale.
Față de considerentele expuse, de practica unitară stabilită la nivel de instanță, având în vedere disp. art.304 pct.9, 3041și 312 alin.1 pr.civ. curtea va admite recursurile declarate în cauză, va modifica în parte sentința atacată în sensul că va respinge și capătul de cerere privind prima de vacanță pentru anul 2006.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
Față de considerentele expuse și față de concluziile instanței de recurs se constată că nu mai este necesară analizarea celorlalte motive invocate de recurente în recursurile declarate.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admis recursurile declarate de pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sediul în B,- - 14, sector 5 și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PLOIEȘTI cu sediul în P,-, județul P împotriva sentinței civile nr.1102 din data de 22 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata reclamantă domiciliată în P, Bulevardul -, nr.137, Bl.32,. C,. 33, județul P și intimatul pârât Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
Modifică în parte sentința în sensul că respinge și capătul de cerere privind prima de vacanță pentru anul 2006.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - - -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
/MD
7 ex/ 9.10.2009
dosar fond - al Trib.
-
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
