Drepturi salariale (banesti). Decizia 1775/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 1775/R-CM
Ședința publică din 25 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Irina Tănase JUDECĂTOR 2: Lică Togan
JUDECĂTOR 3: Maria Ploscă
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâtul ORAȘUL PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr. 880/CM din 11 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au lipsit părțile.
Procedura, legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul- reclamant solicită judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constată recursul în stare de judecată și trece la soluționarea lui, pronunțându-se următoarea decizie.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 09.12.2008 Sindicatul Preuniversitar Muntenia în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat -, (), -, G, (), G, G, -, -, -, -, (), (), (), a chemat în judecată pe pârâții Grupul Școlar Construcții de Mașini, Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții de Mașini, Orașul prin Primar, Inspectoratul Școlar Județean A, Ministerul Educației și Cercetării B, pentru a fi obligați la calcularea corectă și plata sumelor reprezentând prima de vacanță pe anii 2001-2008, și pe viitor, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective și efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetele de muncă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii sindicatul a susținut că membrii în numele cărora a formulat prezenta acțiune sunt îndreptățiți la aceste prime de vacanță în virtutea art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 care prevede că personalul din învățământ beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă.
De asemenea, art.243 din Codul muncii prevede că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu între părți, art.165 din Codul muncii prevede că salariații nu pot renunța la drepturile salariale cuvenite, pe când art.241 din Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă produce efecte asupra tuturor salariaților din învățământ.
La data de 05.02.2009, pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, susținând că nu este angajatorul reclamanților, neexistând astfel nici obligația de calculare și plată a primelor de concediu.
Pe fondul cauzei a susținut netemeinicia solicitărilor reclamanților, având în vedere că Legea nr.128/1997, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede acordarea primei de vacanță.
La aceeași dată, 05.02.2009, pârâtul Orașul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, invocând în primul rând excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, data fiind faptul că drepturile salariale pentru personalul din învățământul preuniversitar sunt calculate de către ordonatorii terțiari de credite, neexistând raporturi juridice între personalul didactic și Orașul.
Pe fondul cauzei a susținut respingerea acțiunii întrucât textul de lege invocat ca temei legal se referă la funcționarii publici, calitate pe care nu o au reclamanții, membri de sindicat.
Acest pârât a depus și cerere de chemare în garanție a Județului A, Ministerului Economiei și Finanțelor, a Direcției -e a Finanțelor Publice A și a Ministerului Educației, Cercetării și T, solicitând ca, în cazul în care ar cădea în pretenții, să fie obligați să vireze către Orașul fondurile necesare achitării drepturilor salariale solicitate de către reclamanți.
La data de 12.03.2009, Ministerul Educației, Cercetării și, în calitate de chemat în garanție, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție întrucât nu are atribuții în finanțarea cheltuielilor de personal pentru personalul din învățământul preuniversitar de stat și mai mult, nu există niciun raport juridic de subordonare sau de coordonare între acesta și consiliile locale/consiliile județene/primării.
La data de 16.03.2009, chemații în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor și Direcția -ă a Finanțelor Publice A au depus la dosar întâmpinare prin care au invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora, susținând că nu există raporturi de muncă între aceste instituții și reclamanți, iar Ministrul Finanțelor este ordonator principal de credite ca și Ministrul Educației și Cercetării.
De asemenea, acești chemați în garanție au invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, neexistând niciun fel de obligație de garanție între părțile din acest proces.
La rândul său, Județul Aaf ormulat întâmpinare prin care a invocat în principal excepția lipsei calității procesuale pasive a sa, neavând calitatea de ordonator de credite, principal, secundar sau terțiar față de Orașul, având doar un rol consultativ, neavând nici calitatea de angajator față de cadrele didactice.
La data de 27.04.2009, Sindicatul a depus la dosar o completare a motivelor invocate în susținerea cererii de chemare în judecată.
La data de 07.05.2009, potrivit art.137 alin.2 Cod procedură civilă tribunalul a unit cu fondul toate excepțiile.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, tribunalul a apreciat că aceasta nu este o veritabilă excepție, motivele invocate urmând a fi avute la pronunțarea în fond asupra acestei cereri.
Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.880/11.05.2009 a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului și a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Județului A, a Ministerului Finanțelor Publice și Direcției -e a Finanțelor Publice A, respingând cererea de chemare în garanție a acestora, precum și a Ministerului Educației, Cercetării și, respingând atât acțiunea principală cât și cererea de chemare în garanție formulate împotriva acestuia.
A fost admisă excepția prescrierii dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 2001 - 08.12.2005, fiind respinsă solicitarea în acest sens.
Prin aceeași sentință a fost admisă în parte acțiunea și au fost obligați pârâții Grupul Școlar Construcții Mașini și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții Mașini să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 09.12.2005 - 31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Orașul a fost obligat să vireze pârâților de mai sus fondurile necesare achitării drepturilor salariale acordate reclamanților.
A fost respinsă acțiunea reclamanților față de Inspectoratul Școlar Județean A, precum și cererea Sindicatului privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Orașului, tribunalul a constatat că este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, având în vedere prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror acestea își desfășoară activitatea.
Excepția prescrierii dreptului material la acțiune al primelor de vacanță pentru perioada 2001-08.12.2005 s-a constatat a fi întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii, "dreptul la acțiune cu privire la drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate".
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
La rândul său, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Acest drept nu a fost niciodată suspendat, așa încât în cauză nu își găsesc aplicabilitatea dispozițiile nr.OUG146/2007, aceasta din urmă referindu-se la aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001-2006.
Cum dreptul la prima de vacanță nu a fost suspendat, nu se poate vorbi nici de o întrerupere a cursului prescripției extinctive, așa încât potrivit art.166 alin.1 din Codul muncii excepția s-a reținut a fi întemeiată, fiind admisă, iar pe cale de consecință au fost respinse solicitările reclamanților privind acordarea primei de vacanță pentru perioada 2001-08.12.2005.
Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce-l privește pe chematul în garanție Județul nu se regăsește această identitate, întrucât acesta nu are calitatea de ordonator de credite față de Orașul, nu are calitatea de angajator al reclamanților - membri de sindicat, având doar un rol consultativ. În consecință, a fost admisă excepția și respinsă cererea de chemare în garanție a acestuia.
Tribunalul a apreciat ca întemeiate și excepțiile lipsei calității procesuale pasive ale chemaților în garanție Direcția -ă a Finanțelor Publice A și Ministerul Finanțelor Publice, întrucât, potrivit art.167 din Legea 81/1995, finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar se realizează, în primul rând, din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea. Întrucât Direcția -ă a Finanțelor Publice acordă doar asistența tehnică de specialitate necesară în repartizarea sumelor deja alocate unităților de învățământ preuniversitar de stat, a fost admisă excepția și respinsă cererea de chemare în garanție formulată împotriva Direcției -e a Finanțelor Publice A și a Ministerului Finanțelor Publice.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației, Cercetării și, tribunalul a apreciat că este întemeiată pentru următoarele considerente:
Între acest minister și reclamanții - membri de sindicat - nu există raporturi juridice de muncă, primul nefiind angajatorul celor din urmă. Mai mult, ministerul nu are nici calitatea de ordonator de credite pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat, întrucât potrivit art.13 din nr.OUG32/2001, începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea.
Pentru aceste considerente a fost admisă excepția și pe cale de consecință respinsă atât acțiunea reclamanților față de acest pârât cât și cererea de chemare în garanție a acestuia.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut următoarele:
În baza prerogativelor date de dispozițiile art. 28 din Legea nr.54/2003 Sindicatul Personalului din Învățământul Preuniversitar, în apărarea drepturilor membrilor săi, a solicitat pârâților plata primelor de vacanță pe perioada 2005-2008, indexate cu indicele de inflație la data plății efective, drept de care nu au beneficiat, deși erau îndreptățiți conform clauzelor cuprinse în contractul colectiv de muncă.
Art.241 alin.1 Codul muncii stipulează că, contractul colectiv de muncă la nivel național produce efecte obligatorii asupra tuturor salariaților angajați, iar art.8 alin.1 din CCM la nivel național pe 2007 - 2010 prevede că în raporturile de muncă dintre angajați și angajator se aplică cu prioritate reglementările mai favorabile pentru salariat indiferent dacă acestea se găsesc sau nu în contractul colectiv de muncă sau în prevederile legale.
Art.50 alin.2 din Legea nr.128/1997 prevede expres că personalul din învățământ beneficiază de premii și de alte drepturi bănești prevăzute în contractul colectiv de muncă.
În această ordine de idei, Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de de Învățământ a prevăzut încă de la începutul apariției sale, dreptul personalului didactic la prima de vacanță ce trebuia acordată în plus față de indemnizația de concediu.
Astfel, potrivit art.37 lit.g din Contractul Colectiv de Muncă amintit, părțile contractante convin ca personalul din învățământ să beneficieze de o primă de vacanță, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Văzând și prevederile art.30 alin.1 și 2, cap.V din Legea nr.130/1996 a contractului colectiv de muncă, în care se arată că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâții Grupul Școlar Construcții Mașini și Centrul Bugetar Grupul Școlar Construcții Mașini să calculeze și să plătească reclamanților prima de vacanță corespunzătoare perioadei 09.12.2005-31.12.2008, în funcție de perioada efectiv lucrată de fiecare dintre reclamanți.
Potrivit art.161 alin.4 din Codul muncii s-a dispus ca aceste drepturi să fie actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Tribunalul a acordat aceste drepturi numai până la data de 31.12.2008 întrucât nu se poate substitui voinței părților în stabilirea clauzelor contractuale, iar pentru viitor acest drept ar putea să nu mai fie negociat între părți. În consecință s-a acordat prima de vacanță doar până la 31.12.2008.
Având în vedere prevederile Legii 215/2001 a administrației publice locale, modificată și completată prin Legea nr.286/2006 coroborate cu prevederile nr.OG17/2006, precum și dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001 pentru reglementarea unor probleme financiare, în raport de care începând cu anul 2001 finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază acestea își desfășoară activitatea, pârâtul Orașul a fost obligat să vireze celorlalți doi pârâți fondurile necesare achitării acestor drepturi.
Întrucât mențiunile privind prima de vacanță nu se evidențiază în carnetul de muncă, solicitarea reclamanților în acest sens a fost respinsă.
De asemenea, a fost respinsă acțiunea reclamanților față de pârâtul Inspectoratul Școlar Județean A întrucât între aceste părți nu există raporturi juridice de muncă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs, în termen legal, Orașul prin reprezentantul său legal, criticând-o pentru nelegalitate arătând următoarele:
- în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de recurent și s-a admis acțiunea față de acesta, în condițiile în care nu are calitatea de angajator al cadrelor didactice în sensul art.14 al.2 din Codul muncii, nefiind astfel parte în raportul juridic de serviciu;
- deși recurentul are calitatea de ordonator secundar de credite și, potrivit art.21 al.2 din Legea nr.500/2002, repartizează creditele bugetare aprobate de către ordonatorul principal pentru instituțiile publice subordonate, sumele de bani destinate cheltuielilor de învățământ sunt cu destinație specială și doar tranzitează bugetul local, recurentul neputând aloca fonduri mai mari decât cele primite de la bugetul de stat;
- în mod greșit s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a chemaților în garanție în condițiile în care, potrivit legii bugetului de stat, Ministerul Finanțelor, prin direcțiile generale ale finanțelor publice județene, repartizează sumele necesare finanțării cheltuielilor de învățământ către bugetele locale;
- aceeași prevedere a repartizării sumelor necesare de la bugetul de stat se regăsește și în art.167 din Legea nr.84/1995 a învățământului.
Prin întâmpinarea depusă în cauză, Direcția -ă a Finanțelor Publice Aas olicitat respingerea recursului cu motivarea că repartizează sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugată Orașului și nu instituțiilor școlare din acel oraș.
Prin întâmpinările depuse de Ministerul Educației, Cercetării și și Sindicatul Învățământ Preuniversitar Muntenia s-a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Recursul este fondat în ceea ce privește cea de-a doua critică din recurs.
Această critică este fondată pentru că, față de dispozițiile din legea bugetului de stat pe fiecare an din cei avuți în vedere, finanțarea cheltuielilor de personal pentru învățământul preuniversitar de stat se face din taxa pe valoarea adăugată, repartizarea sumelor defalcate făcându-se prin decizie a directorului direcției generale a finanțelor publice județene.
Pentru anul 2008, temeiul juridic al acestor alocări și defalcări ale sumelor necesare finanțării învățământului preuniversitar de stat este dat de dispozițiile art.6 din Legea nr.338/2007 a bugetului de stat pe anul 2008.
În aceste condiții este evident că instanța de fond a reținut greșit lipsa calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, față de care trebuia admisă cererea de chemare în garanție formulată de reclamanți, cu consecința obligării acestuia la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor în litigiu.
În ceea ce privește prima critică din recurs, trebuie reținut că, față de dispozițiile art.13 din nr.OUG32/2001, pentru reglementarea unor probleme financiare, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
Față de aceste dispoziții, aplicate corect în cauză de instanța de fond, excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului a fost respinsă corect, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților ca fiind fondată.
În consecință, curtea, în baza art.312 al.1 și 3 Cod procedură civilă va admite recursul și va casa în parte sentința în sensul că va admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice, pe care îl va obliga să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de pârâtul ORAȘUL - PRIN PRIMAR, cu sediul în,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.880/CM din data de 11.05.2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul SINDICATUL ÎNVĂȚĂMÂNT PREUNIVERSITAR MUNTENIA, cu sediul în P,--6, județul A, în numele și pentru reclamanții - membri de sindicat, (), G, (), G, G, A, A, (), (), (), pârâții GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII DE MAȘINI, CENTRUL BUGETAR GRUPUL ȘCOLAR CONSTRUCȚII DE MAȘINI, cu sediul în orașul,--3, județul A, INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN A, cu sediul în P,--6, județul A, pârâtul-chemat în garanție MINISTERUL EDUCAȚIEI, CERCETĂRII ȘI, cu sediul în B,--30, sector 1 și chemații în garanție JUDEȚUL A, cu sediul în P, nr.1, județul A, MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, sector 5 - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A, cu sediul în P,-, județul
Casează în parte sentința și admite cererea de chemare în garanție a Ministerului Finanțelor Publice pe care-l obligă să aloce fondurile necesare pentru plata drepturilor bănești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 2009, la Curtea de Apel Pitești - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- -, - -, - -,
Grefier,
- -,
Red.
Tehnored.
Ex.13/04.12.2009.
Jud.fond:.
.
Președinte:Irina TănaseJudecători:Irina Tănase, Lică Togan, Maria Ploscă
