Drepturi salariale (banesti). Decizia 179/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 179
Ședința publică de la 06 Martie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 3: Georgeta Pavelescu
Grefier - -
Pe rol judecarea recursului declarat de MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR împotriva sentinței civile nr. 172 din 11 XII 2008 Curții de APEL IAȘI, intimați fiind:-, G, G, I, TRIBUNALUL VASLUI, CURTEA DE APEL IAȘI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V, CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședința publică, lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul Ministerul Economiei și Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Vad epus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, cu duplicat.
În cauză s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța apreciază că nu se impune comunicarea întâmpinării formulată de Ministerul Finanțelor Publice dat fiind faptul că acesta are calitatea de copârât în cadrul dosarului de fond, interesele nefiind contrare.
Verificând actele și lucrările dosarului, văzând că nu se mai solicită probe, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra cauzei civile de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.896/45/10.10.2008 pe rolul Curții de APEL IAȘI, reclamanții:, G, G, I, și au chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Ministerul Economiei și Finanțelor solicitând obligarea pârâților la plata actualizată către reclamanți sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.10.2000-14.09.2004, obligarea pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce sumele necesare efectuării plăților.
S-a mai solicitat și obligarea Curții de APEL IAȘI să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetele de muncă ale reclamanților.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că prin art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești s-a stabilit că "pentru risc și suprasolicitare neuropsihică magistrații și personalul auxiliar beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".
Prin decizia nr.XXI/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a constatat îndreptățirea personalului auxiliar la acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în cuantum de 50 % din salariul de bază brut lunar respectiv indemnizația brută lunară și după intrarea în vigoare a OG 83/2000.
Cu privire la termenul de promovare a acțiunii reclamanții arată că, prin Strategia de reformă a sistemului judiciar pe perioada 2005-2007, s-a propus înlăturarea discriminării, capitolul 6 pct 3 referindu-se la asigurarea salarizării adecvate și nediscriminatorii a magistraților și personalului auxiliar.
În dovedirea acțiunii, reclamanții depun la dosar înscrisuri privind calitatea lor de salariați.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru drepturile care nu se încadrează în termenul de prescripție general de trei ani de la data introducerii acțiunii, în conformitate cu prevederile art. 1, art. 3, art. 7 și 8 din Decretul nr. 167/1958 și ale art. 283 din Codul muncii.
Pe fond, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că dispozițiile art. 47 din Legea nr. 50/1996 au fost abrogate total și explicit prin OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția lipsei calității procesuale a sa, motivat de faptul că stabilirea și acordarea diferențelor sporuri sau alte beneficii aferente unui raport de muncă, sau de serviciu, precum și a celorlalte drepturi prevăzute de legea cadru, constituie un atribuit exclusiv ce aparține angajatorului, care în cazul de față nu este Ministerul Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea formulată, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză, solicitând respingerea acțiunii, întrucât acesta poate avea doar calitatea de expert în domeniul discriminării, neputând fi obligat la plata unor despăgubiri către reclamante pentru faptele de discriminare invocate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr.172 din 11.12.2008 Curtea de APEL IAȘI respinge excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de Ministerul Justiției.
Admite excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de Ministerul Economiei și Finanțelor, și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și în consecință, respinge acțiunea formulată de către reclamanți în contradictoriu cu acești pârâți.
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanții:, G, G, I, toți cu domiciliul ales la Tribunalul Vaslui, prin reprezentant ales, în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Justiției, Curtea de APEL IAȘI, Tribunalul Vaslui.
Obligă primii trei pârâți să plătească reclamantelor:, G, G, I, diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, începând cu data de 01.10.2000 și până la data de 14.09.2004, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective.
Obligă primii trei pârâți să plătească diferențele de drepturi salariale cu titlu de spor de risc și solicitare neuropsihică, în procent de 50% din salariul de bază brut lunar, în cuantum actualizat cu indicele de inflație până la data plății efective, după cum urmează:
-reclamantei, pentru perioadele: 01.10.2000-01.01.2002 și 01.05.2003-14.09.2004;
-reclamantei, pentru perioada:01.12.2003-14.09.2004;
-reclamantului, pentru perioada 15.06.2004-14.09.2004;
-reclamantei, pentru perioada 19.12.2003-14.09.2004.
Respinge cererea reclamanților privind obligarea pârâților la plata dobânzii legale aferente sumelor stabilite prin hotărâre.
Disjunge și declină în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantelor.
Pentru a pronunța această soluție prima instanță reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției, instanța reține că aceasta este nefondată, și a fost respinsă pentru următoarele motive:
Prin acțiune, reclamanții solicită obligarea pârâților la plata drepturilor salariale de care au fost lipsiți, reprezentând sporul de risc și solicitare neuropsihică, acțiune ce este supusă termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în temeiul disp.art.283 alin.1 lit.c) din Codul muncii.
Se reține că, astfel cum s-a arătat în literatura de specialitate, dreptul la acțiune în sens material înseamnă posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a cere și obține, de la organul de jurisdicție competent, protecția statală a dreptului său, la nevoie pe calea constrângerii juridice, a executării silite.
Pentru ca prescripția să-și producă efectul său extinctiv, adică sancționator, este necesar ca titularul dreptului la acțiune să aibă, pe lângă voința de a acționa și posibilitatea reală de a se adresa organului competent pentru protecția unui drept subiectiv care să existe la momentul respectiv.
În speță, se reține însă că, în urma adoptării nr.OG 83/2000, care a abrogat disp. art. 47 din Legea nr. 50/1996, ce prevedea sporul de risc și solicitare neuropsihică, reclamanții nu au mai avut posibilitatea de cere și obține protecția statală pentru un drept subiectiv ce practic nu mai exista.
Posibilitatea reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și solicitare neuropsihică a existat, în speță, abia după pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a deciziei nr. XI/ 2008, prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Astfel, sancționarea reclamanților cu pierderea dreptului la acțiune pentru acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, fără a se putea constata o conduită culpabilă a acestora pentru neexercitarea acestui drept, se reține că ar fi nelegală și non-educativă.
Analizând excepția lipsei calității procesuale a Ministerului Economiei și Finanțelor, se reține că aceasta este întemeiată întrucât în cauză pârâtul, cu toate că nu are calitatea de angajator sau ordonator de credite, a fost chemat în judecată de către reclamanți pentru a fi obligat la plata unor despăgubiri suferite de către aceștia în desfășurarea raporturilor de muncă.
Se reține ca fiind întemeiată și excepția lipsei calității procesuale pasive invocate în cauză de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării întrucât obligația citării acestuia, potrivit disp.art.27 din nr.OG137/2000, în cauzele prin care se invocă fapte de discriminare nu poate atrage și obligarea sa la plata despăgubirilor pretinse pentru aceste fapte.
În consecință, s-a va respins acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
În ceea ce privește fondul cauzei, se rețin următoarele:
Reclamanții au formulat acțiune privind acordarea sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996.
Potrivit adresei Tribunalului Vaslui nr-, reclamanții au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul acestei instanțe.
Prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996, republicată, s-a prevăzut că pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, magistrații, precum și personalul auxiliar de specialitate beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar.
Dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești au fost într-adevăr abrogate prin art.42 din nr.OG83/2000. Se reține însă că această abrogare a fost nelegală întrucât, potrivit disp.art.107 alin.3 din Constituția României, ordonanțele se emit în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele și condițiile prevăzute de aceasta, ori prin art.1 pct.Q1 din Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să emită ordonanțe doar cu privire la modificarea și completarea Legii nr.50/1996.
Din dispozițiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative se reține că modificarea, completarea și abrogarea actelor normative constituie evenimente legislative distincte și din acest motiv prevederile constituționale ale art.107 alin.3 impun ca legea specială de abilitare să prevadă limitele și condițiile de investire a Guvernului de a emite ordonanțe.
De asemenea, deși scopul urmărit prin adoptarea nr.OG83/2000 a fost unul legitim, respectiv îmbunătățirea continuă a sistemului de retribuire a magistraților, prin faptul privării lor de dreptul de a beneficia de sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică se constată că metoda de atingere a acestuia nu a fost una adecvată, neexistând o relație rezonabilă de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit.
Se mai reține că, prin decizia nr. XXI din 10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a nr.OG83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
Prin considerentele acestei decizii, s-a reținut că " au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice".
De asemenea, s-a mai constatat de către Înalta Curte de Casație și Justiție că " dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea".
Mai mult, s-a susținut că: " Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și ale art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă textele de lege."
Având în vedere cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin această decizie, care este obligatorie pentru instanțe, în temeiul disp.art.329 Cod.proc.civ. se reține că reclamanții - ce fac parte din categoria personalului auxiliar de specialitate - sunt îndreptățiți la acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică începând cu data de 01.10.2000 și până la 14.09.2004, în raport cu perioada în care aceștia au avut calitatea de salariați în cadrul Tribunalului Vaslui, și s-a admis în parte acțiunea formulată de către reclamanți.
Potrivit disp.art.165 din Cod. proc.civilă, art.8 din Decretul nr.92/1976 și art.158 alin.3 din Cod. proc. civilă, s-a disjuns și declinat în favoarea Judecătoriei Vaslui competența de soluționare a cererii privind efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin reprezentant legal, invocând motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 pr.civ, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită a legii.
Motivează recurentul că instanța de fond a respins în mod greșit excepția prescripției dreptului la acțiune. Invocă recurentul dispozițiile art.3 al.1, art.8 și art.12 din Decretul 167/1958 și susține că termenul de prescripție a început să curgă, pentru fiecare prestație din momentul plății lunare a indemnizației de încadrare și nu la data pronunțării Deciziei nr.XXI din 2008, care nu pune în discuție momentul începerii dreptului material la acțiune.
Mai motivează recurentul că reclamanții au cunoscut paguba din momentul abrogării art.47 din Legea 50/1996, prin OG83/2000, moment de la care aveau posibilitatea să se adreseze cu acțiune
Intimatul Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția generală a Finanțelor Publice V formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Intimații- reclamanți nu au formulat întâmpinare.
În recurs nu s-au administrat probe suplimentare.
Recursul este nefondat.
Acțiunea reclamanților are ca obiect obligarea pârâților la plata sporului de suprasolicitare neuropsihică în procent de 50% prevăzut de art. 47 din Legea nr. 50/1996, pentru perioada 01.10.2000-14.09.2004, fiind supusă termenului de prescripție de 3 ani conform art.283 al.1 lit.c din Codul muncii. Excepția prescrierii dreptului la acțiune al reclamanților a fost în mod justificat respinsă de instanță.
Nu există prescripție înainte de a se fi născut dreptul la acțiune, spune art.7(1) din /1958. Prescripția nu curge împotriva celui ce nu a avut posibilitatea reală, juridică, de a acționa. Aceasta întrucât, funcția sancționatorie a prescripției - constând în stingerea dreptului la acțiune în justiție -, este consecința logică a pasivității titularului, în pofida stimulului pe care prescripția însăși și-a propus să-l realizeze prin virtualitatea funcției ei sancționatoare.
Or, facultatea reală a reclamanților de a-și valorifica dreptul la sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică s-a născut abia în momentul pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție a Deciziei în interesul legii, nr. XXI din 2008 prin care s-a constatat că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare prevăzute de nr.OG 83/2000 normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice. Deci până la acest moment, ca urmare a abrogării dispozițiilor art.47 din Legea 50/1996 reclamanții nu au avut fundament juridic pentru a solicita și obține protecția unui dreptului subiectiv. Prin urmare, în lipsa culpei reclamanților, unicul temei de sancționare prin prescripție, Curtea constată că aceștia se află înlăuntrul termenului de a acționa în justiție.
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art.312 pr.civ va respinge recursul pârâtului și va menține ca legală și temeinică sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE,
Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților prin reprezentant legal împotriva sentinței civile nr.172/11.12.2008 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 06.03.2009.
Președinte, Judecător, Judecător,
Red/Tehnored
2 ex,23.03.2009
Judecători fond Curtea de APEL IAȘI:
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu
