Drepturi salariale (banesti). Decizia 1839/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1839
Ședința publică din 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA- GRUP, cu sediul în B,-, sector 1, cu sediul ales la și Asociații, cu sediul în B, B-dul - -- House nr.4-8, sector 1, împotriva sentinței civile nr.840 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamanți -, domiciliat în Târgoviște, str. - -,. 18 B,.21, județul D, domiciliat în M,- A, județul D, domiciliată în M,-, județul D, -, domiciliată în M,-, -.A,.4,.13, județul D, domiciliat în M,-, județul D, domiciliat în M,-,.24 A,. B,.30, județul D, domiciliat în M, B-dul. -, nr.6, - 11 B,. 4, județul D, domiciliat în M,-, -. C,. 1,. 45, județul D, domiciliat în M,-, -.2,. 9, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică răspuns recurenta-pârâtă SC SA- GRUP prin avocat din cadrul Baroului B, lipsă fiind intimații-reclamanți -, -,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că pentru termenul de astăzi, prin intermediul serviciului registratură s-au depus concluzii scrise formulate de intimații-reclamanți - și -.
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune în xerocopie mai multe înscrisuri și anume: certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel Iași, certificat cu nr- (329/2008) eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr-eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu nr- eliberat de Curtea de Apel București, certificat cu
nr- eliberat de Curtea de Apel București, anexa nr.1 bis la actul adițional la Contractul colectiv de muncă la nivelul SC SA pentru anul 2008, adresa din data de 24.11.1995 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, adresa nr.53948 din 12.08.1992 emisă de Direcția Generală a Legislației, Protecției Sociale și Contencios din cadrul Ministerului Muncii și Protecției Sociale, raport de expertiză contabilă extrajudiciară, practică judiciară constând în sentința civilă nr.1562/2007 pronunțată de Tribunalul Galați, sentința civilă nr.637/2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea, sentința civilă nr.1697/2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
De asemenea, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii reclamanților, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului declarat de pârâta SC SA - GRUP împotriva sentinței civile nr.840/15 mai 2008 Tribunalului Dâmbovița, constată următoarele:
Reclamantul - a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată la plata drepturi salariale cuvenite și neacordate, reprezentând prime pentru sărbătorile de Paști și de C, pentru perioada 2004 - 2007.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost salariatul societății pârâte și că potrivit în afara salariului aceasta avea dreptul cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C la câte o primă pe toată durata menționată în acțiune.
Aceste drepturi bănești nu i-au fost plătite de societatea pârâtă în mod nejustificat.
În conformitate cu art. 115 Cod pr. civilă pârâta a depus la dosar o întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiuni, motivând în esență că începând cu anul 2003 primele care fac obiectul acțiunii au fost incluse în salariu.
De asemenea, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune în conformitate cu disp. art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, deoarece în cauză, în opinia acesteia își are incidența termenul special de prescripție de 6 luni.
Instanța de fond, respectiv Tribunalul Dâmbovițaa dispus la cererea pârâtei formulată prin întâmpinare conexarea la prezenta cauză a dosarelor nr-, -, -, -, -, -, - și - privind pe reclamanții, -, și care au solicitat drepturi salariale de aceeași natură pe perioada 2004-2007.
La același termen instanța a respins excepția prescripției invocată de pârâtă reținând că în cauză sunt aplicabile disp. art. 283 alin.1 lit. c Codul muncii și termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, fiind vorba de drepturi salariale.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Dâmbovița prin sentința sus-menționată a admis acțiunea, a obligat pârâtă să plătească reclamanților primele de Paști și de stabilite conform art. 168 alin.1 CCM, reactualizate cu indicele de inflație la momentul plății efective.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că atâta vreme cât pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar a susținut că drepturile salariale pretinse de reclamanți au fost deja achitate nu se pune problema prematurității acțiunii, excepția invocată în acest sens fiind vădit nefondată.
Pe fond tribunalul a stabilit că în conformitate cu art.168 alin. 1 din CCM salariații societății pârâte aveau dreptul la prime de Paști și de C în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, iar din probele administrate a rezultat că includerea acestor prime în salariu a fost făcută numai în anul 2003, nu și
ulterior, în condițiile în care prevederile art.168 au fost perpetuate în toate contractele colective încheiate în perioada 2004-2007.
Împotriva acestei sentințe pârâta a declarat recurs, criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond nu a reținut excepția de prematuritate a acțiunii, deoarece sumele ce trebuiau achitate cu titlu de primă puteau fi plătite numai în condițiile negocierilor cu sindicatele care urmau să aibă loc u 15 zile calendaristice anterior celor două evenimente și așa cum s-a dovedit aceste negocieri nu au avut loc.
Cea de-a doua critică a recursului se referă la greșita respingere a excepției de prescripție a acțiunii, motivat de faptul că, fiind vorba de drepturi prevăzute de CCM în cauză este incident termenul de prescripție de 6 luni prev. de art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că acțiunea trebuia respinsă ca neîntemeiată, deoarece sumele pretinse de reclamanți au fost deja încasate ca urmare a includerii acestor prime în salariu începând cu anul 2003.
Sub acest aspect, recurenta arată că potrivit art. 9 CCM interpretarea clauzelor acestui contract se face prin consens, iar potrivit art.10 soluționarea problemelor invite privind executarea contractului revine unei Comisii paritare, organ care a confirmat includerea în salariu a primelor solicitate prin acțiune.
În fine, se pretinde de către recurentă că în mod greșit instanța de fond a acordat prime care reprezintă echivalentul salariului mediu pe unitate în condițiile în care în conformitate cu art. 168 alin.1 CCM baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu brut pe unitate.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Prin invocarea excepției de prematuritate în primul motiv de recurs pârâta își invocă, de fapt propria culpă, deoarece chiar dacă prin art. 168 alin. 1 teza 2 din CCM se stabilește că anterior fiecărei sărbători cu minim 15 zile vor avea loc negocieri cu sindicatul în vederea stabilirii valorii concrete a modalităților de acordate, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor, împrejurarea că aceste negocieri nu au avut loc nu este imputabilă reclamanților ci recurentei care avea obligația conform contractului, să inițieze și finalizeze aceste negocieri.
Cu toate acestea, inexistența acestor negocieri nu presupune inexistența dreptului la plata suplimentărilor salariale cuvenite de Paști și C și al căror cuantum este deja determinat de disp. art. 168 alin.1 teza 1 din CCM ca fiind echivalentul unui salariu de bază mediu pe unitate.
Mai reține Curtea că instanța de fond a respins în mod corect excepția prescripției dreptului material la acțiune, întrucât potrivit art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii în situația în care obiectul litigiului constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat termenul de prescripție este de 3 ani indiferent de izvorul acestor drepturi salariale, fiind de neconceput ca pentru aceleași drepturi să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora și în plus dispozițiile art. 283 alin.1 lit.c Codul muncii au caracter de normă specială în raport cu disp. art. 283.1 lit.e Codul muncii care se referă la toate drepturile, respectiv obligațiile prevăzute într-un contract colectiv de muncă între care și drepturile salariale.
A mai pretins recurenta că pretențiile reclamanților sunt total nejustificate deoarece drepturile salariale solicitate au fost deja achitate prin includerea acestor prime în salariul de bază începând cu anul 2003, situație constată de altfel și de către Comisia Paritară.
Sub același aspect recurenta arată că, oricum modalitatea de calcul a reclamanților este greșită, cât timp se raportează la nivelul salariului mediu brut pe unitate și nu la salariul de bază mediu pe unitate, așa cum se prevede prin art. 168 alin.1 CCM.
Este adevărat că începând cu anul 2003 s-a negociat ca primele de sărbători să fie incluse în salariul de bază, numai că începând cu anul 2004 acest lucru nu s-a produs, fapt dovedit cu actele depuse la dosar.
În aceste condiții se constată că nu pretențiile reclamanților ci susținerile recurentei sunt lipsite de fundament, Curtea reținând că potrivit art.287 din Codul muncii, sarcina probei revine în conflictele de muncă angajatorului, care avea obligația de a proba susținerile privind plata drepturilor suplimentare cu destinație de prime de C și respectiv de Paște în perioada de referință, prin includerea lor în salariile de bază ale angajaților.
Tot lipsită de fundament este și susținerea recurentei că instanța de fond ar fi calculat drepturile reclamanților raportându-se la salariul mediu brut pe unitate, deoarece instanța de fond a avut în vedere disp. art. 168 CCM dispunând plata drepturilor salariale cuvenite reclamanților în raport cu salariul de bază mediu pe unitate, conform raportului de expertiză efectuat în cauză.
Așa fiind Curtea, în temeiul art.312 alin.1 pr.civ. constată că recursul este nefondat și urmează să îl respingă ca atare, menținând în totalitate sentința primei instanțe care este legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA - GRUP - prin reprezentant legal ȘI ASOCIAȚII, cu sediul ales în B, sector 1, Bd. - -- House nr. 4-8, împotriva sentinței civile nr.840 din 15 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimații-reclamații, și .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red./AȚ
2 ex./20.10.2008
f- - Tribunalul Dâmbovița
-
-
Operator de date cu caracter personal
Nr. Notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
