Drepturi salariale (banesti). Decizia 1841/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1841
Ședința publică din data de 26 septembrie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Mihaela Moiceanu
JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.905 din 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,-,.2..A,.17, județul
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, intimata-reclamantă prin avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune dezvoltarea motivelor de recurs, un exemplar al acestora fiind înmânat avocatului intimatei-reclamante.
Avocat pentru intimata-reclamantă depune întâmpinare, un exemplar al acesteia fiind înmânat avocatului recurentei-pârâte.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, avocat pentru intimata-reclamantă, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.
Avocat, având cuvântul pentru recurenta-pârâtă arată câ înțelege să susțină motivul de recurs privitor la drepturile premiale.
Astfel, prin disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2003 s-a stabilit ca drepturile premiale de Paște și de C să fie incluse în salariul de bază, realizându-se practic o mărire salarială.
Precizează că salariul mediu de bază se determină sintetic și este adăugat la toți salariații SC, iar începând cu anul 2002 fost adăugat în două tranșe, una de Paște și una de
În opinia recurentei, de vreme ce art.168 din contractul colectiv de muncă prevede că pentru anul 2003 aceste drepturi salariale fac parte din salariul de bază, nu se mai aflăm în fața a două tranșe ce ar fi trebuit plătită intimatei-reclamante.
În ceea ce privește salariul brut realizat, arată că la acesta se adaugă partea fixă, iar în anul 2003 primele au devenit o parte din salariul de bază, ca un întreg, astfel că nu mai puteau fi individualizate.
De asemenea, arată că prin contractul colectiv de muncă pe anul 2008 s-a clarificat înțelesul și modul de executare al dispozițiilor art.168 alin.1 și 2 în sensul că prevederile anterioare ale alin 1 al art.168 din contractul colectiv de muncă au devenit inaplicabile începând cu anul 2003, iar pentru înlăturarea oricăror neclarități părțile au convenit că după anul 2003 primele au fost incluse în salariul de bază.
Recurenta-pârâtă apreciază că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală deoarece trecând peste dispozițiile art.168 alin 2 din contractul colectiv de muncă a acordat aceste drepturi salariale pentru anul 2004 și pentru anul 2007, deși trebuia avută în vedere voința părților.
În continuare, arată că interpretarea dată de Comisia paritară este autentică, fiind dată de SC SA și.
Încă odată, arată că aceste drepturi premiale s-au acordat în mod greșit dat fiind că acestea au fost incluse în salariul de bază începând cu anul 2003, precizând că expertul care a efectuat expertiza de specialitate în cauză, respectiv doamna expert a făcut o singură deplasare la sediul SC, însă a menționat că s-a deplasat de 100 de ori, de 200 de ori, etc, lucru cu totul neadevărat.
De asemenea, doamna expert nu a consultat statele de plată pentru a observa dacă aceste suplimentări au fost incluse sau nu în statele de plată, a preluat datele sintetice, însă în ceea ce privește salariul brut la care se adaugă salariul mediu de bază nu a făcut nicio precizare.
Față de toate aceste considerente solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimata-reclamantă, arată că acțiunea reclamantei a fost formulată în termenul legal de 3 ani, nefiind fondată susținerea recurentei-pârâte că primele au fost incluse în salariul de bază, nefăcându-se nicio dovadă în acest sens, respectiv nu au fost depuse statele de plată.
De asemenea, mai arată că dispozițiile art.168 din contractul colectiv de muncă au fost modficate în anul 2008 tocmai datorită numărului mare de acțiuni aflate pe rolul instanțelor și de altfel, acest nou contract nu poate avea efecte pentru trecut, ci doar pentru viitor.
Nici în ceea ce privește susținerea că s-au majorat salariile pentru fiecare salariat nu s-a făcut niciun fel de dovada, astfel că solicită a fi avută în vedere expertiza întocmită în cauză de către doamana expert, din care rezultă sumele de bani datorate de recurenta-pârâtă.
Solicită respingerea ca nefondat a recursului pârâtei, menținerea ca temeinică și legală a sentinței instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului formulat de pârâta SC SA împotriva sentinței civile nr.905 din data de 18 martie 2008 Tribunalului Prahova, constată următoarele:
Reclamanta a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neacordate corespunzătoare sărbătorilor de Paști și de C pentru perioada 2004-2007.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, pârâta avea obligația să plătească fiecărui salariat cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C câte o primă constând într-un salariu mediu brut pe unitate, obligație care nu a fost îndeplinită de către pârâtă nici până în prezent.
Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2008 reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că solicită și obligarea pârâtei la plata cotei de participare la profit pentru perioada 2005-2006.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâta a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând că primele solicitate de reclamant au fost incluse în salariul de bază și prin urmare aceasta nu mai poate solicita un drept salarial care i-a fost plătit.
Totodată, pârâta a invocat și excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt incidente disp. art.283 alin.1 lit.e Codul muncii potrivit cărora dreptul la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune.
După administrarea probatoriilor, Tribunalului Prahova prin sentința sus-menționată a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă prin întâmpinare și a admis acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4783 lei actualizată conform raportului de expertiză efectuat în cauză de expert, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate reprezentând prima de C 2004 - 2006 și prima de Paști 2005 - 2007, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Prin aceeași sentința a fost respins capătul de cerere privind acordarea cotei de participare la profit pe anii 2005-2006.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că reclamanta a avut calitatea de salariat al pârâtei începând cu data de 20 martie 1987 până la data de 6 august 2007 când i-a încetat contractul de muncă prin disponibilizare, iar pentru perioada 2004-2007 potrivit art.168 din avea dreptul la prime pentru sărbătorile de Paști și de în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate pentru fiecare din aceste sărbători, însă aceste drepturi salariale nu au fost achitate.
Această concluzie rezultă din faptul că pârâta care a pretins că începând cu anul 2003 primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază conform negocierilor cu sindicatul, situație menționată în, nu a făcut și dovada includerii acestor prime în salariu, în condițiile în care acesteia îi revenea sarcina probei.
Referitor la excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, tribunalul a stabilit că în cauză sunt incidente disp. art. 283 alin.1 lit.c potrivit cărora termenul de prescripție este de 3 ani și nu cele ale art. 283 lit. e Codul muncii, deoarece, în speță, sunt solicitate drepturi salariale pentru care legiuitorul a înțeles să instituie un regim de prescripție distinct.
În ce privește cota de participare la profit tribunalul a reținut că potrivit art. 139 din CCM nașterea și existența acestui drept este condiționată de acordul părților din CCM, respectiv patronat și sindicate și de repartizarea în condițiile legii a unei sume din profitul total care să reprezinte de participare a salariaților.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiunea pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art. 168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanta nu a formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art. 168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art. 283 alin. 1 lit. e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nici o diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit. c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordate reclamantei criticile formulate de recurentă sunt de asemenea, neîntemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile, în acest sens fiind și calculul efectuat prin raportul de expertiză contabilă.
Așa fiind recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC ""SA B, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.905 din data de 18 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, domiciliată în P,- A,.2..A,.17, județul
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
- - - - - -
Grefier,
Red. /
2 ex./03.10.2008
f-- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Cristina Mihaela MoiceanuJudecători:Cristina Mihaela Moiceanu, Traian Logojan Alexandru
