Drepturi salariale (banesti). Decizia 1859/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1859
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC. SA, cu sediul in B, nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 2897 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, în Camerei de Comerț și Industrie cu sediul în municipiul P,-, camera 13-14, județul P, domiciliat în P,-, județul P și, domiciliat în P,-, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, substituind pe avocat din cadrul aceluiași Barou, lipsă fiind intimații-reclamanți,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă arată că nu mai are cereri de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului pârâtei potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii, cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr- reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 6631 lei pentru fiecare reclamant în parte în baza dispozițiilor art. 168 alin l si 2 din CCM reprezentând primele de Paște și de pentru perioada 2005 - 2007 reactualizate conform indicelui de inflație, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea acțiunii formulate reclamanții au susținut ca sunt salariații societății pârâte, că drepturile salariale constând în prime ce trebuiau acordate de către angajator de sărbătorile legale de Paște și de au fost prevăzute în Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel național în cadrul SC SA la art. 168 alin. din anii 2003- 2007.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată arătând că suplimentările salariale solicitate au fost negociate și stipulate în anul 2003, așa cum rezultă din actul adițional la Contractul Colectiv de Muncă ce fost renegociat, acestea fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
S-a mai arătat, că în anul 2005 s-a încheiat un nou Contract Colectiv de Muncă care spre deosebire de contractele anterioare are nouă formulare, în alin.2 al articolului 168, conform căruia "în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat", formulare ce se păstrează și în continuare în următoarele contracte colective de muncă pentru anii 2006- 2007.
Sub aspectul prescripției extinctive, pârâta a arătat că în cauza sunt aplicabile dispozițiile art.283 alin.1 lit. din Codul Muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori al unor clauze acestuia, acțiunea reclamanților avându-și temeiul în nerespectarea dispozițiilor Contractului Colectiv de Muncă, așa încât fiind depășit termenul de 6 luni aceasta este prescrisă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, prin sentința civilă nr.2987 din data de 14 noiembrie 2008, Tribunalul Prahova a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru prima de Paște 2005 și a respins acțiunea pentru aceasta perioadă ca fiind prescrisă, a respins excepția prescripției invocată de pârâta pentru perioada C 2005, Paște și C 2006- 2007.
Prin aceeași sentință s-a admis în parte acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant prima de Paște 2006- 2007 și 2005- 2007 în sumă brută de 5781 lei pentru fiecare reclamant, sumaă ce va fi actualizată la data scadenței până la data plații efective.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în ceea ce privește excepția prescrierii extinctive a dreptului la acțiune invocată de pârâta că în cauză nu își găsesc aplicarea dispozițiile art.283 alin. 1 lit. e care stabilesc un termen de prescripție de 6 luni pentru acțiuni având ca obiect neexecutarea contractului colectiv de muncă sau a unor clauze ale acestuia, ci art. 283 alin.1 lit. c) care stabilește un termen de prescripție de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în ceea ce privește plata unor drepturi salariale.
In consecință, prima instanță a constatat că în raport de data înregistrării acțiunii,respectiv 21.10.2008, termenul de prescripție de 3 ani este împlinit pentru prima de Paște 2005, astfel că a admis excepția prescripției și a respins acțiunea pentru aceste drepturi ca fiind prescrisă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanții au avut calitatea de salariați ai societății pârâte pe perioada dedusă judecații.
În Contractul colectiv de muncă pe anii 2003 -2004 încheiat la nivelul unității pârâte, articolul 168 alin.1, se stipulează dreptul reclamanților de a beneficia " cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu pe SA".
Art. 168 alin. 1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2005-2007 are aceeași formulare în toate aceste contracte, prevăzând dreptul salariaților SNP de a beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paște și C de câte o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA. In acest sens, în cuprinsul contractului se arăta că, cu minim 16 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor.
Art. 168 alin. 2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2004 dispune că " pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ". Același articol, din contractele colective de muncă pe anii următori prevede că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Din modul de formulare al ambelor variante ale art.168 alin.2 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2003-2007 rezultă că drepturile prevăzute de art.268 alin.1 din aceleași contracte au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003. Dacă părțile contractante nu intenționau să convină acordarea acestor drepturi pe anii 2006-2007 pe lângă salariile cuvenite angajaților, aceștia nu le-ar mai fi prevăzut la art. 168 alin. 4.
De altfel, salariul de bază mediu la nivel de SA, la care se referă art.168 alin.1 din aceste contracte, nu este același în fiecare an, pentru a se susține că eventuala includere a echivalentului acestuia în salariile cuvenite angajaților în anul 2003 și în continuare reprezintă o executare corespunzătoare a obligațiilor angajatorului reglementată de art.168 alin.1 din contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004 -2007.
Conform dispozițiilor art.163 din Codul muncii plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit astfel că pârâta avea posibilitatea să probeze faptul plății acestor drepturi salariale prin prezentarea statelor de plată emise reclamanților pentru lunile în care s-au plătit primele de Paște și C, probă pe care aceasta nu a efectuat-o.
Angajatorul nu a probat nici susținerea că suplimentările prevăzute de art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2006-2007 se regăsesc în salariile angajaților, deși sarcina probei îi revenea, conform art. 287 din Codul muncii.
Această dovadă putea fi făcută tot cu statele de plată ale salariaților și eventual cu o dispoziție internă a conducerii societății, nefiind necesară administrarea probei cu expertiză judiciară în acest scop, date fiind și prevederile art. 286 alin. 1 din Codul muncii.
In ceea ce privește solicitarea de acordare a primei pentru sărbătoarea de Paște 2008, tribunalul a reținut că aceasta nu a mai fost prevăzută distinct în contractul colectiv de muncă pentru anul 2008. Astfel, prin actul adițional pentru anul 2008 la Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul, înregistrat la. cu nr. 8080 /23.05.2000 s-a stipulat că, "după anul 2003, primele de Paște și de C au fost incluse în salariul lunar de bază al angajaților SA, și de aceea nu au mai fost calculate și acordate în mod distinct salariaților SA. Aceasta regulă se va aplica până la data la care si vor conveni în mod expres altfel".
In consecință, din actele și lucrările dosarului a rezultat că reclamanții deși erau parțial îndreptățiți la plata acestor drepturi salariale, nu au primit prima de C pe anul 2007, sumă ce va fi actualizată conform indicelui de inflație, pentru acoperirea integrala a prejudiciului suferit de aceștia prin neachitarea la termen a drepturilor salariale cuvenite.
Față de aceste considerente, tribunalul a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta să plătească fiecărui reclamant prima de Paști 2006- 2007 și 2005- 2007 în sumă brută de 5781 lei, pentru fiecare reclamant, sumă ce va fi actualizată la data scadenței până la data plății efective.
S-a luat act ca nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare.
Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că nu este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ceea ce privește întinderea drepturilor salariale, Curtea constată că prima instanță a luat în considerare dispozițiile art.168 CCM privind cuantumul primelor la nivelul unui salariu de bază mediu pe SC SA.
Față de aceste considerente, recursul se privește ca nefondat și urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC SA B, cu sediul în B, sector 1, nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2897 din 14 noiembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații-reclamanți, cu domiciliul ales la Cabinetul de Avocatură, cu sediul în municipiul P, în Camerei de Comerț și Industrie cu sediul în municipiul P,-, camera 13-14, județul P, domiciliat în P,-, județul P și, domiciliat în P,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.I/
6 ex./30.10.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond- R;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
