Drepturi salariale (banesti). Decizia 1860/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR.1860
Ședința publică din data de 15 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC. SA, cu sediul in B, Calea nr.239, sector 1 împotriva sentinței civile nr.917 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, cu sediul în P, Al. nr.18, județul
Recurs scutit de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA prin avocat din cadrul Baroului P, lipsă fiind intimatele-reclamante și.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință după care:
Avocat pentru recurenta-pârâtă depune concluzii scrise la care a atașat în xerocopie un raport de expertiză contabilă extrajudiciară întocmit de experții contabili și.
Totodată, arată că alte cereri nu mai are de formulat.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbaterea recursurilor.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, solicită admiterea recursului pârâtei potrivit motivelor scrise aflate la dosar, modificarea sentinței în sensul respingerii pretenției privind obligarea pârâtei la plata primelor de aprovizionare toamnă-iarnă și a cotei de gaze, cu cheltuieli de judecată pe care le va solicita pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantele și au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să fie obligată pârâta să plătească fiecăreia drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă în cuantum de un salariu minim pe ramură energie electrică, termică pentru anul 2005, sume reactualizate cu indicele de inflație.
In motivarea acțiunii reclamantele au susținut că prin contractul individual de muncă pârâta s-a obligat să acorde salariatului drepturile ce decurg din acest contract în baza CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze pe anul 2005 și potrivit acestui contract s-a prevăzut la art.176 alin.l și 2 suplimentarea drepturilor salariale sub forma unui adaos în sumă fixă în cuantum de un salariu minim pe ramură și deși disp. art.11 din Legea.130/1996 prevăd că aceste clauze ale contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații, pârâta nu a achitat drepturile salariale cuvenite pentru perioada de aprovizionare toamnă- iarnă 2005.
In dovedirea acțiunii reclamantele au solicitat proba cu acte și expertiză de specialitate.
Precizând acțiunea, reclamantele au învederat că solicită obligarea pârâtei de a plăti fiecăreia drepturi salariale suplimentare cuvenite și neacordate pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă cuantificate la nivelul salariului minim pe ramură, obligarea la plata sumei de 520 lei pentru fiecare.
Pârâta formulat întâmpinare prin care invocat excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, susținând că termenul de prescripție este de 6 luni și începe să curgă de la data nașterii dreptului la acțiune, iar reclamantele nu au calitatea procesuală activă deoarece acestea își precizează creanța pretinsă prin invocarea art.176 din CCM.
Pe fondul cauzei pârâta solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece venitul anual în luna octombrie pentru aprovizionare toamnă-iarnă nu se datorează conform alin. 1 și 2 al art.176 din CCM pe ramură deoarece a fost introdus în salariul de bază al fiecărui salariat.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.917 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune și excepția lipsei calității procesuale active reclamantelor invocate de pârâtă prin întâmpinare, s-a admis acțiunea, a fost obligată pârâta să plătească fiecărei reclamante suma netă de 451,8 lei conform raportului de expertiză, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data efectuării raportului de expertiză la data plății efective, a fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 200 lei pentru fiecare reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul constatat că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată, deoarece acțiunea a fost formulată la data de 28.10.2008 în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art.283 lit. din Codul muncii, pentru plata unor drepturi salariale nefiind aplicabil termenul de 6 luni prevăzut de alin.1 din același text de lege.
Ca urmare în baza art.137 Cod pr.civilă, tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantelor, tribunalul a constatat că este neîntemeiată întrucât reclamantele au calitatea de angajate ale societății pârâte, calitate în care pot promova acțiune, decurgând din prevederile contractului colectiv pe ramură, energie electrică, termică, petrol și gaze, considerente față de care, în baza art. 137 Cod pr. civilă, tribunalul a respins și această excepție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de exert, rezultă că reclamantelor li se datorează cu titlu de primă de aprovizionare toamnă-iarnă suma de 451,8 lei reclamantei, iar reclamantei suma de 451,8 lei.
Conform acestui raport de expertiză în raport de prevederile art.176 din CCM la nivel de ramură cu modificările și completările ulterioare, cuantumul primei de aprovizionare toamnă-iarnă pentru anul 2005 este de 375 lei pentru și 375 lei pentru reclamanta .
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică și nelegală.
Invocând cazul de recurs prevăzut de art.304 alin.1, pct.9 Cod pr.civ, recurenta a susținut că hotărârea primei instanțe a fost dată cu greșita aplicare a legii constând în esență în faptul că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale tuturor angajaților, începând cu anul 1997 așa cum rezultă din adresele nr.2328/1997, nr.2412/1998 (telex) și art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel de unitate - încheiat și semnat de Patronat și salariați reprezentați de, înscrisuri pe care le-a depus în copie la instanța fondului dar care au fost greșit interpretate de aceasta.
Recurenta-pârâtă a mai susținut că lipsa negocierilor dintre și societate cu privire la aceste drepturi corespunde situației introducerii lor în salariile de bază și explică renunțarea implicită a angajaților de a pretinde acordarea separată a venitului privind aprovizionarea toamnă-iarnă.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea va constata că acesta este fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.176 alin.1 și 2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de energie electrică, termică, petrol și gaze (denumit în continuare ) precum și art.168 alin.1,2 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997( denumit ) reprezentanții părților contractante au convenit ca anual, cu ocazia unor evenimente: Paști, Ziua, C precum și în luna octombrie (pentru aprovizionarea de toamnă) salariații să beneficieze de câte o suplimentare a drepturilor salariale al căror cuantum minim să fie de un salariu minim pe -RA, iar în conformitate cu art.168 alin.3 din același contract, începând cu 1 iunie 1997 suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă să fie introdusă în salariul de bază, după un mod de calcul ce va face obiectul unui act adițional la contract.
Așadar voința părților contractante a fost aceea ca, de regulă, suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă să fie inclusă în salariul de bază, stipulându-se expres despre aceasta în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, iar prin excepție, plata să se facă separat, în luna octombrie a fiecărui an, dacă venitul respectiv nu a fost inclus în salariul de bază.
Recurenta-pârâtă a susținut și dovedit cu înscrisurile depuse la dosar că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă-iarnă a fost inclusă în salariile de bază ale angajaților, astfel cum se va arăta în continuare:
Prin art.168 din Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pe anul 1997(denumit în continuare ) încheiat de fosta Regie Autonomă a RA, pe de o parte și salariați, reprezentați de pe de alta s-a prevăzut dreptul la suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă în cuantum minim de un salariu minim pe RA, valoarea concretă a acestui drept urmând a fi introdusă în salariul de bază începând cu data de 1 iunie 1997.
Prin adresa nr.2328/8 oct.2.1997 emisă și semnată de SN SA pe de o parte și pe de alta, s-a prevăzut că valoarea brută a suplimentării salariale este de 441.000 lei/persoană.
Apoi, pentru anul 1998, art.168 alin.2 prevede expres că suplimentarea salarială pentru aprovizionarea de toamnă a fost efectiv inclusă în salariul de bază - conform telexului nr.2412/1998.
Acest înscris emis și semnat de asemenea de SN SA pe de o parte și pe de alta, stabilește ca prima anuală de aprovizionare pentru toamnă să fie inclusă în salariu sub forma unei cote procentuale începând cu data de 1 martie 1998, astfel: salarii brute de bază până la 1.000.000 lei-10%; salarii brute de bază între 1.000.000-2.000.000 lei-7% și salarii peste 2.000.000 lei-5%, salariile brute de bază fiind astfel majorate de la această dată, și constituind baza la care au fost calculate și acordate creșteri salariale rezultate din indexările periodice stabilite prin hotărâri ale Guvernului României (nr.860/1996, nr.466/1997, nr.208/1998).
Și în continuare, în contractele colective de muncă la nivel de unitate aferente anilor 1999-2002 dreptul salarial suplimentar pentru aprovizionarea de toamnă este prevăzut în aceiași termeni de mai sus, iar ulterior anului 2002, deși reglementarea nu mai este stipulată, nu s-a susținut și nici nu s-a probat că nu ar mai fi fost plătit, fiindcă salariile angajaților nu au fost diminuate cu sumele sau cotele procentuale arătate expres în cele două adrese semnate și însușite de părțile contractante, așa cum au fost analizate în cele ce preced.
Curtea mai reține că aceste adrese a căror natură juridică este aceea a unor veritabile acte adiționale la, nu au vizat Sucursala -unde au fost salariați reclamanții, fiindcă în anul 1997, această sucursală nu făcea parte din subunitățile Regiei Autonome a - RA, dar pentru considerentele care urmează a fi expuse, clauzele negociate în conținutul lor le sunt opozabile în sensul includerii efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă în salariul de bază.
Prin OUG nr.49/15 septembrie 1997, aprobată prin Legea 70/1998, s-a înființat Societatea Națională a SA B, societate pe acțiuni, prin reorganizarea fostei Regii Autonome a -care a fost desființată- astfel că pentru anul 1998, a fost încheiat și semnat de SNP SA și.
Prin același act normativ-Anexa 2, Sucursala a fuzionat prin absorbție cu Societatea Națională a SA B, noul proprietar preluând prin transfer în interesul serviciului atât personalul fostei Regii Autonome cât și personalul din societățile nominalizate în Anexa 2 ordonanței, adică și salariații Sucursalei, cu toate drepturile și obligațiile de la data transferului, decurgând din: contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, contractul individual de muncă și orice alte dispoziții privind condițiile de muncă și salarizare, conform art.13 din OUG.nr.49/1997).
Sindicatul liber al salariaților Sucursalei aparținea, înaintea fuziunii, de Federația Sindicală din -" " iar la data de 28 februarie 1998 s-a afiliat la, urmare absorbției stabilite prin actul normativ sus-citat, astfel că toate contractele colective de muncă încheiate și semnate în numele salariaților de această federație sindicală le sunt opozabile, inclusiv actele prin care s-a negociat și aplicat efectiv modalitatea de acordare a suplimentării pentru aprovizionarea de toamnă, aflată în disputa juridică a părților în cauza de față.
În plus, din carnetele de muncă ale reclamantelor rezultă că la data de 1 iunie 1999 au fost majorate și reașezate salariile conform adresei nr.3552/1999 prin egalizarea grilelor de salarizare și a claselor de salarizare cu cele ale personalului SNP SA, salariații beneficiind de toate drepturile salariale și indexările acordate până la această dată și incluse în salariul de bază începând cu data de 1 martie 1998, în conformitate cu adresa (telex) nr.2412/1998.
În egală măsură, mai rezultă că atunci când angajatorul a procedat la indexarea periodică a salariilor, iar nu la majorarea ori reașezarea lor ca efect al transferului la noua societate, mențiunea a fost operată ca atare în carnetele de muncă, inclusiv actul normativ care a generat-o, respectiv. nr.684/1993, nr.443/1994, nr.466/1997 sau nr.208/1998, iar împrejurarea de netăgăduit a încasării efective a suplimentării salariale pentru aprovizionarea de toamnă, prin includerea sumei cuvenite cu acest titlu în salariul de bază încă din anul 1998, explică de ce reclamantele nu au înțeles să revendice acest drept timp de aproximativ 10 ani, fără vreo justificare verosimilă.
În concluzie, Curtea constată că recursul este fondat și, pe cale de consecință, în temeiul art.312 alin.1 Cod.pr.civ., Curtea îl va admite, va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea și va exonera pârâta de plata cheltuielilor de judecată către reclamante.
Curtea va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC. SA, cu sediul in B, Calea nr. 239, sector 1 împotriva sentinței civile nr. 917 din 27 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatele-reclamante și, ambele cu domiciliul ales la Cabinet avocat -, cu sediul în P, Al. nr.18, județul P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea și exonerează pârâta de plata cheltuielilor de judecată către reclamante.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 15 octombrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
5 ex./26.10.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
