Drepturi salariale (banesti). Decizia 188/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA DE CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA NR. 188
Ședința publică din data de 29 ianuarie 2009
PREȘEDINTE: Ioana Cristina Țolu
JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta SC "" SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile 2349 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în municipiul P,-, bloc 8 B,. A, etaj 3,. 15, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta pârâtă SC SA, reprezentată de avocat din Baroul Prahova, conform contractului de asistență juridică încheiat la 28 ianuarie 2009, lipsind intimații reclamanți, și .
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimații reclamanți, și au depus la dosar întâmpinare la motivele de recurs, în cuprinsul căreia au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Avocat având cuvântul, arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării formulate și nemaiavând cereri noi de formulat în cauză, solicită cuvântul asupra recursului.
Curtea ia act că nu mai sunt cereri noi de formulat în cauză, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat având din nou cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum fost formulat. Cheltuielile de judecată urmează să fie solicitate pe cale separată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamanții, și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA B, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să
fie obligată pârâta la plata sumei de 8500 lei pentru fiecare reclamant în parte, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neacordate pentru perioada 2005 -2007, cu ocazia sărbătorilor de C 2005-2007 și Paște 2006-2007, actualizate în funcție de rata inflației de la data scadenței fiecărei sume, până la data plății efective.
In motivarea acțiunii, reclamanții au susținut că sunt salariații pârâtei SC SA - Sucursala și că în conformitate cu prev.art.168 al.1 din CCM încheiate la nivelul societății pârâte pe anii 2005-2007, trebuiau să beneficieze cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C de o primă egală cu un salariu mediu brut pe unitate.
S-a mai susținut în motivarea acțiunii de către reclamanți că, deși contractul colectiv de muncă pe anii 2004, 2005 și 2006 prevedea suplimentări salariale de Paște și de C, nu au primit aceste suplimentări, cu toate că prevederile art.168 alin.1 din CCM sunt clare și nu lasă posibilitatea unei interpretări ambigue, respectivele suplimentări fiind drepturi salariale câștigate ce nu pot fi pierdute și desființate prin CCM în urma negocierii cu sindicatul.
In dovedirea acțiunii reclamanții au solicitat proba cu acte, depunând la dosar copiile cărților de muncă și a cărților de identitate.
Pârâta SC SA Baf ormulat întâmpinare prin care a invocat exceptia prescriptiei dreptului la acțiune, susținând că potrivit disp. art. 283 alin. lit. e Codul muncii cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune în cazul neexecutarii contractului colectiv de muncă ori ale unor clauze ale acestora, termen care a fost depășit, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât drepturile salariale solicitate s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat, începând cu anul 2003, iar ulterior, la data de 31.08.2007 s-a emis o notă privind precizarea situației primelor de Paște și C prevăzute de art.168 din Contractul Colectiv de Muncă al SC SA.
In dovedirea susținerilor din întâmpinare, pârâta a depus extras din Contractul colectiv de muncă, copia sentinței civile nr.684/14.07.2005 pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr.4764/2005.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.2349 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, s-a admis acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâta SC SA, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 8500 lei brut, reprezentând prime de Paște 2006-2007 și C 2005-2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective și totodată, a fost obligată pârâta să plătească fiecărui reclamant câte 100 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în ceea ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, că din rezoluția de primire rezultă că acțiunea fost înregistrată la data de 08.07.2008, în cadrul termenului de prescripție de 3 ani prev. de disp.art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, care se aplică în cauză, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale.
Ca urmare, în baza art. 137.pr.civ. tribunalul a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Pe fondul cauzei, instanța de fond a reținut că eclamanții sunt salariații pârâtei SC SA B-Suc. conform extraselor din carnetele de muncă depuse la dosarul cauzei.
Potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate pentru anul 2004 art.168, prevede cu prilejul sărbătorilor de Paște și C, angajații SN SA urmează a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Prin alin.2 al aceluiași articol, se prevedea că pentru anul 2003 suplimentările de la alin. au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.
Contractele colective de muncă pe unitate negociate și aplicabile la nivelul societății pârâte a menținut pe anii 2004, 2005, 2006 suplimentările salariale prevăzute la alin. al art.168 din Contractul colectiv de muncă.
Coroborând disp.art.168 din Contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din Contractul colectiv de muncă pe anii 2005-2006, instanța de fond a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de art.l al aceluiasi articol din Contractul Colectiv de muncă și în cursul anilor 2004-2005-2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond, că din probele administrate în cauză rezultă că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce- reveneau potrivit art.168 alin.l din Contractul colectiv de muncă, întrucât deși avea obligația conform Codului Muncii de a dovedi că a inclus primele de C și de Paște în salariul de bază al angajatilor, nu a făcut dovada plății către reclamanți a acestor suplimentări salariale de și Paste pentru perioada 2004-2006, astfel că drepturile salariale se ridică la suma de 8500 lei pentru fiecare reclamant.
Totodată, instanța de fond a reținut că, faptul că în Nota întocmită de Comisia Paritară SA se menționează că voința comună a părților a fost aceea ca începând cu anul 2003 primele de Paște și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat, nu înseamnă în mod automat că aceste suplimentări au și fost incluse în salariile de bază, cât timp pârâta nu a făcut nicio dovadă în acest sens.
Având în vedere că nu există niciun text de lege care să prevadă că aceste suplimentări salariale sunt neimpozabile, instanța de fond a apreciat că urmează ca pârâta să fie obligată să le plătească reclamanților suma sus menționată din care se va reține CAS 9,5 %, CASS 6,5 % și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizata conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pe cale de consecință, în baza prev. art.161 alin. din Codul muncii tribunalul a admis acțiunea după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe, pârâta a declarat recurs criticând soluția ca netemeinică și nelegală în sensul că în mod greșit instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru că drepturile salariale solicitate își au izvorul în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, termenul de prescripție fiind de 6 luni.
Pe fond soluția a fost criticată, deoarece instanța nu a ținut seamă de disp. art.168 alin. 2 din pe anii 2003-2004 potrivit cărora primele de sărbători au fost incluse în salariul de bază și plătite ca atare. Această situație rezultă și din faptul că reclamanții nu au formulat acțiune și pentru plata primelor pe anul 2003, an în care s-a negociat pentru prima dată cu sindicatul includerea acestor prime în salariu.
Ultima critică a recursului se referă la faptul că tribunalul nu a acordat atenție, atunci când a stabilit suma datorată de recurentă, dispozițiilor art.168 din sub aspectul cuantumului sumei care se acordă cu titlu de primă în sensul că aceasta nu este echivalentă cu salariul mediu brut pe unitate, ci cu salariul de bază mediu brut pe unitate, cu alte cuvinte aceste prime nu includ și sporurile.
Examinând soluția prin prisma actelor și lucrărilor de la dosar, a criticilor formulate de recurentă, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză Curtea constată că este afectată legalitatea și temeinicia acesteia, așa după cum se va arăta în continuare:
Este adevărat că potrivit art.283 alin.1 lit.e Codul muncii dreptul la acțiune în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia se prescrie în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului, așa cum se susține prin primul motiv de recurs, legea nefăcând nicio diferențiere în ce privește natura acestui drept, însă în ce privește drepturile salariale prin același articol la lit.c s-a prevăzut un termen de 3 ani aplicabil în toate situațiile în care obiectul acțiunii este dat de pretenții salariale, indiferent de izvorul acestora, astfel că instanța de fond în mod corect a respins excepția invocată de recurentă, această critică a recursului fiind nefondată.
Nu există reglementare și nici nu a fost în intenția legiuitorului vreodată ca pentru drepturile salariale să existe termene de prescripție diferite în funcție de izvorul acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că susținerile recurentei nu își găsesc reflectarea în probatoriul administrat în cauză, deoarece nimeni nu a contestat că începând cu anul 2003 în urma negocierilor purtate cu sindicatul primele de sărbători urmau a fi incluse în salariu, numai că acest lucru trebuia și probat de către recurentă în sensul de a demonstra cât din creșterea salarială a fiecărui an s-a datorat includerii în salariul de bază a acestor prime.
Această probă nu a fost făcută, astfel că, în mod corect instanța de fond admis acțiunea.
În ce privește cuantumul sumei acordată reclamanților criticile formulate de recurentă sunt întemeiate, întrucât cuantumul fiecărei prime a fost expres reglementat prin ca fiind echivalentul unui salariul de bază mediu brut pe unitate în care nu sunt incluse sporurile și nu echivalentul unui salariu mediu brut pe
unitate în care sunt incluse sporurile, astfel cum greșit a stabilit instanța de fond, motiv pentru care în temeiul art.312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința în sensul că va reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 5781 lei pentru fiecare reclamant.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA cu sediul în B, sector 1, Calea nr. 239, împotriva sentinței civile nr. 2349 din 19 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimații reclamanți, și, toți cu domiciliul ales la Cabinetul de avocatură cu sediul în municipiul P,-, bloc 8 B,. A, etaj 3,. 15, jud. P și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că reduce suma la care a fost obligată pârâta la câte 5781 lei pentru fiecare reclamant.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 29 ianuarie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
- - - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
3 ex./09.02.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond -
-
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Ioana Cristina ȚoluJudecători:Ioana Cristina Țolu, Dan Andrei Enescu
