Drepturi salariale (banesti). Decizia 1887/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂ NIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
completul II recurs |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR 1887/R/2009
Ședința publică din data de 16 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Dana Cigan | - - | - JUDECĂTOR 2: Felicia Toader |
- - | - JUDECĂTOR 3: Doina Măduța | |
- - | - judecător | |
- - | - grefier |
Pe rol, soluționarea recursului civil declarat de recurenții intervenienți, G, toți cu domiciliul ales în localitatea M,-, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, C, toți cu domiciliul ales în municipiul O,-, județul B, intimații intervenineți, A, A, G, T, toți cu domiciliul ales în localitatea S,-, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în municipiul O,-, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 983/LM din 26 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR, având ca obiect: litigiu de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi nu se prezintă nimeni.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței faptul că prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, după care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 983/LM din 26 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHORs -a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR.
S-a respins acțiunea formulată de reclamanții, A, C, și cererile de intervenienție în interes propriu formulate de intervenienții, A, A, G, T, și continuată de moștenitorii și, G, în contradictoriu cu pârâții Curtea de APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, Ministerul Justiției și Libertăților și Ministerul Finanțelor Publice.
Din considerentele sentinței se reține, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor că aceasta este nefondată și va fi respinsă ca atare, deoarece, potrivit dispozițiilor art.19 și urm. din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice, acesta coordonează acțiuni care sunt în responsabilitatea guvernului cu privire la sistemul bugetar, răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor de rectificare a acestor bugete și aprobă prin bugete sume pentru instituțiile publice.
Calitatea procesuală a Ministerului Economiei și Finanțelor se justifică și prin dispozițiile art.l din G nr.22/2002, aprobată prin Legea nr.288/2002, potrivit cărora executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația de plată respectivă.
Prin urmare, fiind obligat în raportul juridic dedus judecății, Ministerului Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în cauză.
Analizând fondul cauzei instanța a constatat că eclamanții sunt judecători, grefieri și personal auxiliar în cadrul Judecătoriei Oradea, Judecătoriei Salonta și Judecătoriei Marghita.
Instanța a constata că art.23 al.3 și 4 din Legea nr.19/2000 care a prevăzut că "baza de calcul prevăzută la alin.1 și 2 nu poate depăși de 5 ori salariul mediu brut", a fost modificat prin Legea nr.250/2007 în sensul că baza de calcul este venitul brut realizat. Această lege a intrat în vigoare la data de 22.07.2007, dată de la care angajatorul are obligația de a aplica pentru viitor cota de 9.5% la noua bază de calcul care este venitul brut realizat lunar.
Reclamanții sunt parte în raporturi de drept fiscal, compuse din drepturi și obligații, printre care și obligația de a plăti contribuția la bugetul asigurărilor sociale de stat, obligație ce se naște prin dobândirea periodică, lunară a drepturilor salariale.
sunt calculate și virate odată cu plata drepturilor salariale și acestora li se aplică regimul legal în vigoare la momentul plății.
Tribunalul a constatat că folosirea unei baze de calcul plafonată la 5 salarii medii brute lunare pe economie, excede prevederilor legale în vigoare, încălcându-se principiul neretroactivității legii.
Susținerea reclamanților că salariul trebuie majorat cu contribuția la asigurări sociale nu este întemeiată, deoarece conform art.183 al.1 din Lege nr.19/2000, se prevede că doar la intrarea în vigoare al acestei legi se realizează o majorare a drepturilor salariale corespunzător cu cota de contribuție de asigurări sociale suportate de aceștia, nu și ulterior.
Prin urmare, doar în momentul intrării în vigoare a Legii nr.19/2000, salariul nu a fost diminuat iar contribuția s-a plătit în plus, peste acest salariu, respectiv salariul a fost practic majorat cu cota de contribuție de asigurări sociale.
Această prevedere legală nu mai este aplicabilă în prezent, ea a avut doar o aplicabilitate limitată la momentul intrării în vigoare a Legii nr.19/2000 și a avut drept scop să nu fie diminuat salariul cu cota de contribuție de asigurări sociale, ci acesta să rămână același.
Instanța a constatat această prevedere legală are caracter tranzitoriu, reglementând în exclusivitate situațiile generate de modificarea modului de calcul a contribuției de asigurări sociale de sănătate, ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr.19/2000.
Astfel, aceste prevederi legale nu sunt incidente în privința modificărilor aduse Legii nr.19/2000 prin Legea nr.250/2007, în condițiile în care acest din urmă act normativ nu conține la rândul său dispoziții tranzitorii care să reglementeze situațiile juridice generate de punerea sa în aplicare.
Instanța a constatat că prin soluția propusă de reclamanți se ajunge la o aplicare discriminatorie a legii prin aceea că persoanelor aflate în situații identice, li se aplică un tratament inegal, în ceea ce privește contribuția la bugetul de asigurări sociale de stat.
Tribunalul a constatat că stabilirea de către instanță a unei alte modalități de plata a contribuției la asigurări sociale decât cea prevăzută de actele normative în vigoare, prin combinarea a prevederilor din două acte normative, reprezintă un exces de putere săvârșit de către aceasta prin îndeplinirea unor atribuții care revin exclusiv puterii legislative.
Rolul instanțelor judecătorești se circumscrie doar aplicării și interpretării legii și nicidecum completării sau modificări acesteia.
Depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, reprezintă de fapt incursiunea autorității judecătorești în sfera activității executive sau legislative.
Curtea Constituțională a stabilit prin decizia nr.1325/04.12.2008 prin care s-au declarat neconstituționale prevederile nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, că acest act normativ este neconstituțional în măsura în care din prevederile lui se desprinde înțelesul ca instanțele judecătorești au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând ca sunt discriminatorii, si sa le înlocuiască cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse în acte normative neavute în vedere de legiuitor la adoptarea actelor normative considerate discriminatorii.
Prin urmare instanțele judecătorești nu au competenta de a desființa norme juridice instituite prin lege si de a crea în locul acestora alte norme sau de a le substitui cu norme cuprinse în alte acte normative, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat în art.1 alin.(4) din Constituție, precum si prevederile art.61 alin.(1), în conformitate cu care Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a tarii.
Instanțele judecătorești nu au o asemenea competenta, misiunea lor constituțională fiind aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existenta, întinderea si exercitarea drepturilor lor subiective.
Având în vedere considerentele anterior menționate, în temeiul art.183 din Legea nr.19/2000, Legea nr.250/2007 și a deciziei nr.1325/04.12.2008 a Curții Constituționale, instanța a respins acțiunea reclamanților precum și cererile de intervenție formulate, ca neîntemeiate.
Împotrivaacestei hotărâri a declarat recurs intervenienții intervenienți, G, solicitând admiterea acesteia, modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii formulate de aceștia.
În dezvoltarea motivelor de recurs arată recurenții că în conformitate cu art. 23 alin. 1 din Legea 19/2000, baza lunară de clacul a contribuției individuale de asigurări sociale în cazul asiguraților o constituie salariile individuale brute realizate lunar, inclusiv sporurile și adaosurile reglementate prin lege sau contractul colectiv de muncă, iar conform aliniatului 3 din același articol, baza de calcul nu poate depăși plafonul de 3 ori salariul mediu net brut lunar pe economie, plafon care prin OUG nr. 147/2002 a fost majorat la 5 salarii medii brute pe economie.
La data de 19 iulie 2007, prin art.2 din Legea 250 baza de calcul pentru contribuția CAS a fost stabilită la venitul brut realizat lunar, fiind anulate dispozițiile art. 183 din Legea 19/2000, rămânând în vigoare dispozițiile alin. 1,2 și 4 care instituie interdicția rediminuării venitului net al asiguratului.
Arată recurenții că în cauză nu se poate reține neretroactivitatea 250/19 iulie 2007 întrucât s-au solicitat plata drepturilor salariale începând cu luna august 2007, dispozițiile alin.1, 2 și 4 din Legea 19/2000, au rămas în vigoare.
Consideră astfel recurenții că dispozițiile art. 183 alin. 4 din Legea 19/2000, sunt în vigoare și instituie obligativitatea nediminuării veniturilor nete ale asiguraților.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 Cod procedură civilă, art. 304 și 301 ind.1 Cod procedură civilă.
Intimații nu au formulat întâmpinare și nici nu și-au precizat poziția procesuală în cauză.
Analizând recursul formulat prin prisma criticilor invocate instanța constată că acesta este nefondat urmare a celor ce vor fi expuse în cele ce urmează:
Astfel cum rezultă din expunerea rezumată a lucrărilor dosarului, în cauza dedusă judecății suma pretențiilor și probațiunii vizează obligarea pârâților la plata în favoarea reclamanților a drepturilor salariale corespunzătoare diminuării veniturilor nete lunare prin calcularea contribuției de asigurări sociale începând cu luna august 2007 și pe viitor, sume ce urmează a fi actualizate cu indicele de inflație.
Susținerea recurenților cum că salariul acestora trebuia majorat cu contribuția de asigurări sociale, față de prevederile înscrise în art. 1,2 și 4 ale art. 183 din Legea 19/2000 nu poate fi primită, temeinic reținând prima instanță faptul că Legea 250/2007 nu conține nici o dispoziție tranzitorie care să reglementeze situațiile juridice generate de punerea sa în aplicare.
Astfel, succesiunea legilor în timp impune respectarea a două principii, care se completează reciproc: principiul neretroactivității legii civile noi și principiul aplicării imediate a legii noi.
legii civile vechi, ca orice excepție de la un principiu general trebuie stipulată în legea nouă.
În cauză, judicios prima instanță a considerat că stabilirea de către instanță a unei alte modalități de plată a contribuției CAS decât cea prevăzută de actele normative în vigoare excede atribuțiilor puterii judecătorești, ceea ce ar duce la încălcarea principiului separației puterilor, consacrat de art.1 alin.4 din Constituția României.
Criticile recurenților fiind nefondate, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă. Se va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică hotărârea recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul civil declarat de recurenții intervenienți, G, toți cu domiciliul ales în localitatea M,-, județul B în contradictoriu cu intimații reclamanți, A, C, toți cu domiciliul ales în municipiul O,-, județul B, intimații intervenineți, A, A, G, T, toți cu domiciliul ales în localitatea S,-, județul B și intimații pârâți CURTEA DE APEL ORADEA, TRIBUNALUL BIHOR, ambii cu sediul în municipiul O,-, județul B, MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în municipiul B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr. 983/LM din 26 iunie 2009 pronunțată de TRIBUNALUL BIHOR pe care o menține în întregime.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată ședință publică din 16 decembrie 2009.
Președinte Judecător Judecător Grefier
- - - - - - - -
Red dcz
11.01.2010
Jud fond
Jud apel,
Dact CC
72 ex/15.01.2010
70 com/
Președinte:Dana CiganJudecători:Dana Cigan, Felicia Toader, Doina Măduța
