Drepturi salariale (banesti). Decizia 1893/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1893/R/2008
Ședința publica din data de 7 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Marta Carmen Vitos
JUDECĂTOR 2: Laura Dima
JUDECĂTOR 3: Adrian
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 2 S împotrivasentinței civile nr. 1457 din 23 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosarul nr-, privind și pe reclamanta LIGA SINDICATELOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL S și pe pârâții intimați PRIMARUL ORAȘULUI S și INSPECTORATUL ȘCOLAR AL JUDEȚULUI S, având ca litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul a fost declarat în termenul legal și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în ședința publică de azi reclamanta a transmis prin fax întâmpinare solicitând judecarea cauzei în condițiile art. 242 proc.civ.
Constatându-se că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă, instanța apreciază că se află cauza în stare de judecată, o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1457 din 23.06.2008 a Tribunalului Sălajs -a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Inspectoratul Județean
S- respins cererea formulată de reclamantul Liga Sindicatului din Învățământul S împotriva pârâților Consiliul Local S și Primarul Orașului S, constatând lipsa calității procesuale a acestor pârâți.
S-a admis cererea reclamantei Liga Sindicatelor din Învățământul S formulată împotriva pârâtei Grădinița cu program normal nr. 2 S, și în consecință a fost obligată pârâta să plătească membrei de sindicat drepturile salariale neacordate în ultimii 3 ani, actualizate în funcție de rata inflației, reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică.
A fost obligată pârâta Grădinița cu program normal nr. 2 S să reducă norma didactică a reclamantei cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
A fost obligată Grădinița cu program normal nr. 2 S să îi plătească reclamantei suma de 200 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul reținut următoarele:
Pârâtul S invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, susținând că raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv raporturile de muncă. Cum inspectoratele școlare județene sunt organe deconcentrate în subordinea Ministerului Educației, Cercetării și T, cu atribuții clar prevăzute în art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, printre care cea de a coordona încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, neavând în schimb calitatea de angajator în sensul art. 10 și 14 din Codul muncii, între inspectoratul școlar și cadrele didactice nu se raporturi de muncă. Acestea iau ființă între directorul unității de învățământ și cadrele didactice, potrivit art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, întrucât angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnată de Inspectoratul școlar general. De asemenea, au fost invocate prevederile art. 22 din Regulamentul de organizare și funcționare a unităților de învățământ preuniversitar aprobat prin, unde se stipulează că directorul unității de învățământ în calitate de angajator încheie contractele individuale de muncă cu personalul angajat.
Rolul Inspectoratului școlar general este deci doar acela de a dispune repartizarea cadrului didactic la o anumită unitate de învățământ.
Pe de altă parte, potrivit art. 167 din Legea învățământului, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat prin bugetele consiliilor județene sau prin bugetele locale ale unităților administrative teritoriale în a căror rază teritorială își desfășoară activitatea, repartizarea fondurilor fiind dispusă prin hotărârea consiliului județean sau a celui local, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu, situație în care Inspectoratul Școlar Județean nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale.
Printre atribuțiile stabilite de art. 142 din Legea învățământului nr. 84/1995 în sarcina inspectoratelor școlare nu se regăsesc unele privind salarizarea personalului didactic sau angajarea efectivă a acestuia. Doar atribuțiile enumerate la lit. b) (asigură aplicarea legislației în organizarea, conducerea și desfășurarea procesului de învățământ) și g) (coordonează încadrarea unităților de învățământ cu personal didactic necesar, în conformitate cu prevederile Statutului personalului didactic) se apropie de problematica derulării raporturilor de muncă ale cadrelor didactice, însă nu într-un mod suficient de specific pentru a putea justifica în speță calitatea procesuală pasivă a pârâtului Inspectoratul Școlar Județean. u există vreo formă de implicare efectivă a acestui pârât în încheierea contractului individual de muncă al cadrului didactic cu unitatea de învățământ, iar repartizarea personalului didactic la diversele unități de învățământ, făcută de acest pârât, nu reprezintă decât o condiție prealabilă încheierii contractului de muncă. Nu se poate spune că ar exista o legătură de cauzalitate suficient de calificată între această repartizare și faptul neacordării unor drepturi salariale
Așa fiind, observând și dispozițiile art. 11 alin. 5 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, potrivit cărora angajarea pe post se face de către directorul unității de învățământ (situație în care rolul de angajator, deci obligat la plata drepturilor salariale, este unitatea de învățământ, conform art. 10 și 14 din Codul muncii ), instanța a apreciat operantă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Inspectoratul Școlar al Județului, situație în care s-a impus respingerea petitului privind obligarea acestui pârât la plata drepturilor salariale ce fac obiectul acțiunii.
De asemenea instanța a reținut că obiectul acțiunii deduse judecății este de obligare, printre alții, și a pârâților Consiliul Local și Primăria, la acordarea tranșelor suplimentare de vechime prevăzute de art.50 din Legea nr.128/1997 și la plata drepturilor bănești corespunzătoare.
În raport de pretențiile formulate de reclamant, instanța constatat că cererea de obligare a pârâților la plata unor sume pretinse cu titlu de drepturi salariale este lipsită de temei legal.
O asemenea cerere este legată indisolubil de existența unor raporturi juridice de muncă din care ar izvorî obligația angajatorului de a achita drepturile salariale angajatului corespunzător muncii prestate conform contractului individual de muncă.
Ori, în absența oricărui raport juridic de muncă între părți, pârâții Consiliul Local și Primarul nu pot fi obligați la plata unor drepturi salariale către persoane care nu sunt angajații săi.
În acest context, instanța constatat că reclamantul face o confuzie între calitatea pârâtului de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă putând justifica legitimarea sa procesuală în cadrul unui eventual litigiu al cărui obiect l-ar reprezenta obligarea sa la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
În consecință, instanța considerat că, în speță, raportat la pretenția concretă dedusă judecății, este incidentă cu prioritate, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Pentru motivele menționate, instanța a respins acțiunea reclamantului împotriva pârâților Consiliul Local și Primarul comunei.
Potrivit art. 45 alin. 1 din Legea 128/1997 privind statutul personalului didactic, personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, cu grad didactic I, beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului.
Norma didactică constă în activități didactice de predare-învățare, de instruire practică și de evaluare, conform Planului de învățământ.
Precizările Generale emise de Ministerul Educației și Cercetării, prevăd că personalul didactic de predare și instruire practică, cu o vechime în învățământ de peste 25 de ani, și cu gradul didactic I și care beneficiază de reducerea normei didactice cu 2 ore săptămânal, fără diminuarea salariului, poate fi salarizat prin plata cu ora pentru activitățile ce depășesc norma maximă de 16 ore, respectiv 22 de ore.
Așadar, posibilitatea plății orelor suplimentare este garantată de actele normative menționate, inclusiv art. 51 alin. 8 din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic.
Pe de altă parte, norma didactică precizată în acțiune este legală, iar planul cadru depus de inspectorat are un caracter general și nu concretizează o altă normă didactică.
Prin neaplicarea dispozițiilor art. 45 alin. 1 din Statutul personalului didactic s-au încălcat prevederile Codului Muncii privind durata normală a timpului de muncă săptămânal, în sensul că munca prestată în plus este considerată muncă suplimentară.
Calculul drepturilor salariale efectuat de unitatea de învățământ pentru munca prestată peste norma didactică este legal și corect.
Față de cele de preced, instanța a admis acțiunea și a obligat pârâții la plata drepturilor salariale solicitate, să reducă norma didactică a reclamanților cu 2 ore săptămânal fără diminuarea salariului.
Împotriva acestei sentințe declarat recurs în termen legal pârâta Grădinița cu program normal nr.2 S, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului recurenta a arătat că instanța nu a precizat care sunt sumele concrete care trebuie plătite angajatei.
Începând cu 1.09.2007, aceste drepturi au fost acordate în baza Legii nr. 148/2007, motiv pentru care, plata drepturilor solicitate de reclamantă ulterior acestei date este nejustificată.
S-a arătat totodată că orele suplimentare nu se acordă pe perioada concediului de odihnă și a vacanțelor școlare.
În lipsa precizării sumei concrete datorate angajatei, recurenta este în imposibilitate de pune în executare sentința.
Prin întâmpinarea formulată, intimata solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acesta este fondat, urmând a fi admis pentru următoarele considerente:
În numele angajatei reclamanta a promovat acțiunea, solicitând obligarea pârâților la plata drepturilor salariale neacordate reprezentând contravaloarea muncii prestate în plus de câte 2 ore săptămânal față de norma didactică pe o perioadă de 3 ani anterioară promovării acțiunii actualizată în funcție de rata inflației.
Chiar dacă în conformitate cu disp. art.28 din Legea nr. 54/2003 sindicatul are legitimare procesuală activă în promovarea unor acțiuni în numele și pentru membrii de sindicat, în prezenta cauză nu există dovada că angajata și-a însușit acțiunea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate. Drepturile salariale fiind personale se impunea introducerea în cauză a angajatului reprezentat de sindicat și citarea acestuia.
Soluționând cauza pe fond, instanța nu administrat probe pentru a verifica dacă drepturile salariale pretinse de reclamantă în numele membrei de sindicat nu au făcut, cel puțin parțial obiectul unei plăți voluntare, în condițiile în care acțiunea a fost promovată la 2.06.2008, iar pârâta recurentă susține că începând cu data de 1.09.2007 aceste drepturi au fost achitate în baza Legii nr. 148/2007.
este și susținerea recurentei conform căreia în perioada concediului de odihnă și a vacanțelor prestarea orelor suplimentare nu se impune, iar plata acestora nu se justifică.
suplimentare sunt perioade de activitate care se prestează numai în cursul derulării raportului de muncă - în cazul cadrelor didactice în cursul anului școlar, când se desfășoară activitate didactică - în perioadele de vacanță, concediu, repaus săptămânal, zile libere declarate în mod legal, astfel de ore nefiind prestate de către angajat.
Prima instanță nu administrat probe care să ateste perioadele de activitate în care era posibilă și necesară efectuarea orelor suplimentare efectiv prestate de către angajată.
Omisiunea de a administra aceste probe echivalează cu o necercetare fondului, astfel încât în baza art.312 alin.5 Cod proc.civ. art.81 alin.2 din Legea nr. 168/1999 raportat la Decizia nr.XXI/2006 Înaltei Curți de Casație și Justiție, curtea va admite recursul, va casa sentința și va trimite cauza pentru rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Cu ocazia rejudecării, instanța va pune în discuție extinderea cadrului procesual prin introducerea în cauză a angajatei în numele căreia s- promovat acțiunea, va face demersuri în vederea stabilirii împrejurării dacă în baza Legii nr. 148/2007 drepturile salariale ce fac obiectul prezentului litigiu au fost achitate începând cu data de 1.09.2007 și va administra probe cu privire la perioada de activitate efectivă, susceptibilă de a fi complinită prin prestare de ore suplimentare, prestată de reclamantă în ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii.
În ceea ce privește cuantumul concret al sumelor pretinse cu titlu de ore suplimentare, urmează a se solicita efectuarea unor calcule de către angajator și se va pune în discuția părților oportunitatea efectuării unei expertize contabile în situația în care sumele calculate de către angajator vor fi contestate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta GRĂDINIȚA CU PROGRAM NORMAL NR. 2 S împotriva sentinței civile nr. 1457 din 23 iunie 2008 a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr- pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare în fond aceluiași tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 7 octombrie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
- - - - -
Red. MV dact.GC
2 ex/16.10.2008
Jud.primă instanță:,
Președinte:Marta Carmen VitosJudecători:Marta Carmen Vitos, Laura Dima, Adrian
