Drepturi salariale (banesti). Decizia 192/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
PRECUM ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 192/CM
Ședința publică din data de 18 martie 2008
Complet specializat pentru cauze privind
conflicte de muncă și asigurări sociale
PREȘEDINTE: Jelena Zalman
JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - -
Grefier - - -
S-au luat în examinare recursurile civile formulate de pârâții:
1.MINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5 și
2.MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T,
împotriva sentinței civile nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la udecătoria Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiTRIBUNALUL HARGHITA, cu sediul în M C,-, județul H șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1, având ca obiect conflict de muncă - drepturi bănești (spor vechime judecători).
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită în conformitate cu dispozițiile art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Recursul pârâtului Ministerul Justiției este declarat în termenul legal, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru. Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Tad epus cererea de recurs la data de 23 ianuarie 2008, înregistrată în două exemplare, hotărârea recurată fiindu-i comunicată Ministerului Economiei și Finanțelor la data de 10 ianuarie 2008, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la datele de 19 februarie 2008 și, respectiv, 26 februarie 2008, au fost
comunicate către părți motivele de recurs depuse de către Ministerul Justiției și Ministerul Economiei și Finanțelor prin T, după care:
Instanța, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice T, constatând că acesta a fost declarat cu depășirea termenului legal de 10 zile prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999.
Totodată, având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și, luând act că prin cererile declarative de recurs s-a solicitat judecata în lipsă, rămâne în pronunțare asupra recursurilor.
CURTEA
Curtea, cu privire la recursul civil de față;
Ministerul Justiției a declarat recurs la data de 21 ianuarie 2008 împotriva sentinței civile nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs la data de 23 ianuarie 2008 și Ministerul Economiei și finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice
În fapt;
Reclamantul a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HARGHITA, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați la plata despăgubirilor civile echivalente valoric cu sporul de vechime ce nu i-a fost acordat în perioada începând cu data intrării în vigoare a OG nr. 83/2000 și până la data de 22 aprilie 2004 și în continuare până la încetarea stării de discriminare, actualizate cu rata inflației.
Totodată, reclamantul a chemat în judecată și Ministerul Economiei și Finanțelor pentru a asigura sumele necesare pentru achitarea sporului de vechime.
În motivare, reclamantul a arătat că, prin intrarea în vigoare a nr.OG 83/2000, judecătorii nu au mai beneficiat de sporul de vechime în muncă.
Colegiul Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea /6 iulie 2006 constatat existența unei discriminări generate de neacordarea sporului de vechime în muncă.
Conform art. 21 alin. 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare aprobată prin Legea nr. 48/2002 și modificată prin nr.OG 77/2003, "În toate cazurile de discriminare prevăzute în prezenta ordonanță persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun".
Întrucât prejudiciul suferit prin discriminare a rezultat din neacordarea sporului de vechime în muncă, reclamantul apreciază că metoda echitabilă de calcul a acestuia, este calcularea lui la nivelul sporului care nu i-a fost acordat.
A mai precizat reclamantul că în cauză nu se poate susține că dreptul la acțiune s-a prescris întrucât potrivit art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000, termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Ministerul Economiei și Finanțelor a depus la dosarul cauzei întâmpinare.
Pârâtul Ministerul Justiției a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a arătat că sporul de vechime în muncă a fost reglementat de Legea nr. 50/1996, privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, dispoziție ce s-a aplicat atât magistraților cât și personalului auxiliar de specialitate până la intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr. 83/2000, act normativ ce a completat și modificat Legea nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești. S-a mai arătat prin întâmpinare că, sporul pentru vechimea în muncă nu s-a mai prevăzut în Legea 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, cu modificările și completările ulterioare, astfel că, în art. 33 se prevede: "(1) pentru vechimea în muncă, personalul beneficiază de un spor de vechime de până la 25% calculate la salariul de bază brut corespunzător timpului efectiv lucrat în program normal de lucru (3) prevederile alin. 1 nu sunt aplicabile magistraților"
Acest articol a fost supus controlului de constituționalitate, prin Decizia nr. 294 din 1 noiembrie 2001, în care Curtea Constituțională, în aplicarea principiului egalității în fața legii, consacrat de art. 16 alin. 1 din Constituție, principiu care nu înseamnă uniformitate, a statuat "instituirea unor reglementări juridice diferențiate în privința drepturilor și obligațiilor unor categorii de cetățeni care se află în situații diferite nu este contrară art. 16 alin. 1 din Constituție"
Raportat la dispozițiile art. 16 alin. 1 din Constituție potrivit cărora "Cetățenii sunt egali în fața legii și autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări" Curtea Constituțională a statuat în mod constant în jurisprudența sa că, prin lege pot fi instituite tratamente juridice diferite, în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate.
S-a învederat, de asemenea, că acordarea sau neacordarea acestui spor este o opțiune a legiuitorului și nu poate fi considerată ca aducând atingere principiului egalității în drepturi și al nediscriminării întrucât nu creează vreo discriminare între categorii de persoane aflate în aceeași situație juridică. În același sens este și jurisprudența Curții Constituționale așa cum rezultă din cele statuate prin Decizia nr. 447 din 15 septembrie 2005, aceeași concluzie aflându-se și la baza pronunțării Deciziei nr. 395 din 12 iulie 2005, Deciziei nr. 328 din 21 iunie 2005, în cauze în care a fost criticată instituirea unor sporuri pentru magistrați.
Cu privire la pretențiile de actualizare s-a menționat că potrivit art. 1088 cod civil "la obligațiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală și nu sunt debite decât în ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept".
Prin sentința civilă nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost admisă în parte acțiunea promovată de reclamantul.
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HARGHITA, în solidar, să plătească reclamantului despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime în muncă, cuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 22 aprilie 2004, actualizate cu indicele de inflație până la data de 28 februarie 2007 în sumă de 652 lei (net actualizat 546 lei).
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HARGHITA, în solidar, să plătească aceste sume reclamantului actualizate în continuare cu rata inflației până la data plății efective.
Au fost obligați aceiași pârâți să plătească reclamantului suma de mai sus, conform raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor (fostul Minister al Finanțelor Publice), să aloce fondurile bugetare, aferente plății cuvenite reclamantului și să le pună la dispoziția pârâților obligați la plată prin prezenta hotărâre.
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime, pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 31 octombrie 2003, ca nefondat.
A fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime pentru perioada 22 aprilie 2004 - 12 martie 2007, pentru autoritate de lucru judecat.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca nefondată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a avut în vedere următoarele considerente:
Reclamantul îndeplinește funcția de judecător în cadrul Judecătoriei Tulcea, iar în perioada 1 noiembrie 2003 - 22 aprilie 2004 îndeplinit funcția de judecător la T IBUNALUL HARGHITA.
Prin art. 5 și 33 din Legea nr. 50/1996 s-a statuat că magistrații beneficiază de un spor de specialitate, precum și de un spor de vechime de până la 25% calculat la salariul de bază brut, corespunzător timpului efectiv lucrat în timpul programului normal de lucru.
Ulterior, alin. 3 al art. 33 introdus prin nr.OG 83/2000, în vigoare la 1 octombrie 2000, prevedea inaplicabilitatea alin.1 și 2 al acestui articol magistraților, sporul de vechime fiind în continuare aplicabil personalului auxiliar.
Până la apariția și aplicabilitatea OG 83/2000 reclamantul a avut beneficiul integral și procentual al sporului de vechime în muncă, aceasta și prin interpretarea corectă a normelor cuprinse în art. 88 din Legea nr. 1/1970, modificată și în prezent abrogată prin Legea nr. 53/2003.
Astfel, s-a reținut că sporul de vechime are un caracter permanent și obligatoriu, singura cerință obligatorie privind posibilitatea acordării acestuia, fiind îndeplinirea condițiilor de vechime în muncă cu reținerea perioadelor, condițiilor și procentelor evidențiate expres și diferențiat și în nr.HG 281/1993 - art. 7 și următoarele.
În cuprinsul nr.OG 83/2000 nu există nicio prevedere care, în mod expres, să dispună înlăturarea existenței dreptului la sporul de vechime în muncă pentru magistrați, ci doar una referitoare la inaplicabilitatea acestui spor pentru această categorie profesională, astfel că există în continuare obligația stabilirii indemnizației lunare pentru reclamant cu includerea sporului procentual de vechime în muncă, acest drept salarial regăsindu-se și în art. 8 din acest act normativ.
Nu se poate considera că nr.OG 83/2000 a abrogat dispozițiile art. 33 din Legea 50/1996 întrucât textul prin care se dispune încetarea aplicabilității sporului de vechime pentru magistrați este un text complementar și nu unul contrar legii.
Din moment ce printr-o lege anterioară s-a conferit dreptul la spor de vechime, iar aceasta a încetat să mai fie prevăzut doar după trecerea a 2 ani de la inaplicabilitatea sa (1 ianuarie 2003), nu se poate considera că acel drept nu a existat în perioada respectivă deoarece s-ar încălca principiul constituțional ce garantează realizarea drepturilor acordate.
De remarcat este și faptul că, potrivit art. 56 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 republicată, privind normele de tehnică legislativă, nu poate fi admisibilă la modificarea unei dispoziții a unei legi de care un act normativ de valoare inferioară - ordonanță de guvern - în disprețul principiului constituțional al supremației legii, decât cu încălcarea art. 53 alin. 1 din Constituția revizuită și art. 49 din Constituția anterioară revizuirii și a principiului ierarhiei actelor juridice consacrat și de art.1 pct. 5, art. 73, 76, 108 și 115 din Constituția revizuită.
Tot potrivit textelor constituționale menționate rezultă că restrângerea exercițiului unui drept nu poate aduce atingere existenței acestuia, de unde concluzia că plata acestui drept salarial trebuia realizată în continuare, iar prin neplată au fost prejudiciate grav interesele magistraților creând și o situație de discriminare evidentă în raport de celelalte categorii profesionale care au beneficiat în continuare de acest spor.
Astfel, prin aplicarea greșită a art. 33 din Legea nr. 50/1996 și a nr.OG 83/2000 s-au încălcat principiile nediscriminării și al egalității în fața legii precum și al egalității în drepturi, defavorizând magistrații în raport cu bugetarii și în mod deosebit cu personalul auxiliar din justiție, creându-se o discriminare după criteriul categoriei sociale.
Discriminarea în cauză nu a fost înlăturată în mod expres nici prin nr.OUG 177/2002 și, astfel, s-a perpetuat practica încălcării dreptului salarial - sporul de vechime în muncă. Totuși, în art. 34 al nr.OUG 177/2002, modificată și aprobată prin Legea 347/2003, legiuitorul a considerat să precizeze că se mențin celelalte drepturi decât cele majorate astfel: "magistrații și personalul de specialitate prevăzut de prezența ordonanță de urgență beneficiază și de drepturile stabilite prin alte acte normative speciale," ori această trimitere se referă și la beneficiul dreptului la sporul de vechime prevăzut de art. 33 alin. 1și 2 din Legea nr.50/1996.
S-a apreciat că prin neacordarea sporului de vechime în muncă, magistrații au fost discriminați în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1, 2 și 3 din nr.OG 137/2000.
Potrivit art. 27 alin. 1 din același act normativ, persoana care se consideră discriminată, poate formula, în fața instanței de judecată, o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare potrivit dreptului comun.
Cum despăgubirea trebuie să fie efectivă și completă și să acopere și prejudiciul produs prin beneficiul nerealizat ca urmare a neplății, ea trebuie să cuprindă obligatoriu sporul de vechime neacordat și actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Prin Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat că "dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din OUG177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați - beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Analizând raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză instanța de fond a reținut că reclamantului i se cuvine pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 22 aprilie 2004 suma de 652 lei brut (net actualizat 546 lei).
Pentru toate aceste considerente, instanța a obligat pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HARGHITA, în solidar, să plătească reclamantului despăgubiri echivalente valoric cu sporul de vechime în muncă cuvenit pentru perioada 1 noiembrie 2003 - 22 aprilie 2004, actualizate cu indicele de inflație până la data de 28 februarie 2007, în sumă de 652 lei brut (net actualizat - 546 lei)
Instanța de fond a obligat aceeași pârâți să plătească reclamantului sumele de mai sus conform raportului de expertiză contabilă efectuat de expert, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Având în vedere că de la data de 28 februarie 2007 și până la executarea hotărârii va trece o perioadă de timp, au fost obligați pârâții Ministerul Justiției și TRIBUNALUL HARGHITA, în solidar, să plătească aceste sume reclamantului, actualizate în continuare cu rata inflației până la data plății efective.
Potrivit art. 35 din Legea nr. 500/2004, Ministerul Finanțelor Publice, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, întocmește proiectele legilor bugetare și proiectul bugetelor pe care le depune la Guvern, până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În același timp, potrivit art. 15 din nr.HG 83/2000, toate instituțiile publice din sistemul jurisdicțional românesc sunt finanțate de la bugetul de stat, aceeași condiție și posibilitate de finanțare fiind cuprinsă și în art. 118 din Legea 304/2004, având în vedere și normele cuprinse în nr.HG 208/2005, dar și art. 30 alin. 2 lit. a, art. 31 alin. 1 și art. 78 din Legea nr. 72/1996.
Față de aceste considerente, Tribunalul Tulceaa obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile bugetare aferente plăților cuvenite reclamantului și să le pună la dispoziție pârâților obligați la plată prin prezenta hotărâre.
Așa după cum rezultă din copia carnetului de muncă al reclamantului, acesta este îndreptățit la a beneficia de sporul de vechime, potrivit legii, abia începând cu data de 1 noiembrie 2003.
Având în vedere că, în perioada 1 noiembrie 2000 - 31 octombrie 2003, reclamantul nu a îndeplinit condițiile legale de vechime în muncă, acesta nu poate beneficia de spor de vechime în muncă.
În consecință, a fost respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâților la plata despăgubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime pentru perioada 1 noiembrie 2000 - 31 octombrie 2003, ca nefondat.
Analizând sentința civilă nr. 874 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- s-a constat că instanța s-a pronunțat deja prin respectiva hotărâre cu privire la plata despăgubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime cuvenite reclamantului pentru perioada 22 aprilie 2004 - 12 martie 2007, solicitate din nou de către acesta prin acțiune.
Astfel, instanța de fond a respins capătul de cerere privitor la plata despăgubirilor echivalente valoric cu sporul de vechime pentru perioada 22 aprilie 2004 - 12 martie 2007, pentru autoritate de lucru judecat.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a reținut că, potrivit art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958 republicat, precum și conform art. 283 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă, având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Prezenta cauză este întemeiată pe principiul nediscriminării, statuat în mai multe acte normative, între care și nr.OG 137/2000, care, la art. 27 alin. 2, prevede că termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care persoana interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei.
Reclamantul în speță a luat cunoștință despre săvârșirea faptei discriminatorii la data de 6 iulie 2006, din Hotărârea Consiliului pentru Combaterea Discriminării, care a stabilit că neacordarea sporului de vechime magistraților, constituie o discriminare în sensul nr.OG 137/2000, și, deci de la această dată a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Față de aceste considerente instanța de fond a respins excepția prescripției dreptului la acțiune ca nefondată.
Recursul declarat de Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatar Direcția Generală a Finanțelor Publice este tardiv și va fi soluționat în temeiul acestei excepții pentru următoarele considerente de fapt și de drept.
Sentința civilă nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulceaa fost comunicată Ministerului Finanțelor Publice la data de 10 ianuarie 2008.
Recursul a fost declarat la data de 23 ianuarie 2008.
Articolul 80 din Legea nr. 168/1999, privind soluționarea conflictelor de muncă, dispune: "Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond".
Calculând termenul de declarare a recursului după algoritmul oferit de art. 80 din Legea nr. 168/1999 rezultă că ultima zi de declarare a recursului era data de 21 ianuarie 2008, astfel că înregistrarea acestuia la data de 23 ianuarie 2008 apare ca tardiv formulată.
Întrucât norma cuprinsă în art. 80 din Legea nr. 168/1999 este o normă imperativă, sancțiunea pe care a va primi recursul este aceea prevăzută de art. 103 Cod procedură civilă, respectiv decăderea din dreptul de a exercita calea de atac a recursului având drept consecință respingerea recursului ca tardiv declarat.
II. Recursul declarat de Ministerul Justiției este fondat.
Critica formulată prin motivele de recurs a vizat, în esență, două aspecte și anume: pe fondul pretenției reclamantul nu este îndreptățit întrucât sporul de vechime în muncă acordat magistraților a fost abrogat implicit în urma modificărilor aduse Legii nr. 50/1996 prin nr.OG 83/2000, iar pe excepție, se impune respingerea pretențiilor anterioare datei de 13 iunie 2004 ca prescrise întrucât au fost formulate cu depășirea termenului de prescripție prevăzut de art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958.
Dacă în privința primului motiv de recurs criticile nu pot fi primite și avem aici în vedere Decizia nr. XXXVI din 7 martie 2007 pronunțată în recursul în interesul legii, care, în interpretarea art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 a statuat "Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul pentru vechimea în muncă în cuantumul prevăzut de lege", în privința celui de-al doilea motiv de recurs criticile sunt întemeiate.
Astfel, potrivit art. 1 din Decretul nr. 167/1958 "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul prevăzut de lege" iar conform art. 3 "Termenul de prescripție este de 3 ani".
Articolul 8 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă dispune: "Prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba cât și cel care răspunde de ea".
Articolul 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea 324/2006 și cum era în vigoare la data sesizării instanței dispune: "Termenul pentru introducerea cererii este de 3 ani și curge de la data săvârșirii faptei sau de la data la care partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei".
Decizia nr. XXXVI din 7 mai 2007 Înaltei Curți de Casație și Justiție care a statuat în mod obligatoriu în lumina dispozițiilor art. 329 alin. 3 Cod procedură civilă următoarele: Dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 în raport cu prevederile art. 1 pct. 32 din nr.OG 83/2000, art. 50 din nr.OUG 177/2002 și art. 6 alin. 1 din nr.OUG 160/2000 se interpretează în sensul că: "Judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați precum și persoanele care au îndeplinit funcția de judecător financiar sau de controlor financiar în cadrul Curții de Conturi a României beneficiau și de sporul pentru vechime în muncă, în cuantumul prevăzut de lege".
Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat în cuprinsul deciziei de mai sus următoarele: "Acest drept salarial de natură personală, este generat de activitatea desfășurată în muncă, indiferent de funcția ocupată, cu condiția să fie acordat printr-o dispoziție legală, iar beneficiarul să îndeplinească cerințele prevăzute în acea dispoziție".
Or, prin Ordonanța Guvernului nr. 83/2000 sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați, fără să se abroge, însă, art. 31 (devenit art. 33) din Legea 50/1996, care îl prevedea, iar acordarea sporului respectiv nu este incompatibilă cu raporturile de muncă ale acestei categorii profesionale deoarece au devenit incidente dispozițiile art. 16 alin. 3 și alin. 295 din Codul muncii.
Fiind un drept de natură salarială discriminarea s-a săvârșit lunar prin neacordarea acestui spor.
Prin urmare, dreptul la acțiune cu privire la fiecare din aceste pretenții se stinge printr-o prescripție deosebită ce se împlinește lunar.
Dispozițiile legale mai sus citate sunt în concordanță cu reglementarea cuprinsă în art. 283 din Codul muncii care a statuat: "cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat.".
Pe de altă parte, nu trebuie omis faptul că reclamantul, în calitatea sa de magistrat, putea cu ușurință să ia cunoștință de actul normativ prin care s-a produs discriminarea, respectiv nr.OG 83/2000 și să se adreseze instanței de judecată cu respectarea termenului de prescripție de 3 ani de zile prevăzut de art. 21 alin. 2 din nr.OG 137/2000.
Nu trebuie omis nici faptul că discriminarea a fost una la vedere, ce decurgea din interpretarea și aplicarea actului normativ în discuție, astfel că
reclamantul puteau să-și dea seama mai ușor că trebuie să intenteze acțiunea în justiție ce are ca obiect repararea pagubei.
O asemenea interpretare este în concordanță cu jurisprudența Curții Europene care, într-o decizie de speță, pronunțată în aplicarea art. 14 din Convenție, referitor la interzicerea discriminării a apreciat că "este absolut rezonabil" de a instaura un regim juridic distinct al prescripției acțiunilor pentru repararea prejudiciilor "intenționate" (produse prin fapte de discriminare la vedere ), față de cele produse "neintenționat", pentru că, spre exemplu, posibilitatea intentării unei acțiuni civile apare "mai puțin evidentă", în ipoteza ultimei categorii de prejudicii (Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Comentariu pe articole - p. 310).
Este, astfel, pe deplin acceptabilă diferențierea de tratament din perspectiva calculării termenului de 3 ani de zile prevăzut de art. 21 alin. 2 din OG137/2000 modificat prin Legea 324/2006 - care dispune că acesta se calculează în mod diferit "de la data săvârșirii faptei (când discriminarea este la vedere)" sau "de la data când partea interesată putea să ia cunoștință de săvârșirea ei" întrucât cele două categorii de reclamanți nu se găsesc într-o situație analogică.
În aceste condiții, orice pretenții anterioare datei de 22 aprilie 2004 sunt prescrise, dreptul la acțiune fiind paralizat prin depășirea termenului de 3 ani de zile.
În referire la perioada 22 aprilie 2004 - 13 iunie 2004, cu privire la care recurentul Ministerul Justiției a solicitat admiterea excepției prescripției, învederăm faptul că ea nu a fost acordată întrucât despăgubirile echivalente valoric cu sporul de vechime pentru această perioadă au fost respinse pentru autoritate de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 874 din 11 iunie 2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca tardiv, recursul civil declarat deMINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T, împotriva sentinței civile nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-.
Admite recursul civil declarat de pârâtulMINISTERUL JUSTIȚIEI, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr. 1759 din 5 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant, cu domiciliul procesual ales la udecătoria Tulcea, cu sediul în T,-, județul T și intimații pârâțiTRIBUNALUL HARGHITA, cu sediul în
M C,-, județul H,MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B,-, sector 5prin mandatar DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în T,-, județul T șiCONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în B, nr. 1-3, sector 1.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge ca prescrise pretențiile aferente perioadei 1 noiembrie 2003 - 22 aprilie 2004.
Menține restul dispozițiilor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 martie 2008.
Președinte, JUDECĂTORI: Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
- - - -
- -
Grefier,
- -
Jud. fond - Șt.,
Red. dec. jud. -/24.03.2008
gref. -
4 ex./25.03.2008
Președinte:Jelena ZalmanJudecători:Jelena Zalman, Maria Apostol Mariana Bădulescu
