Drepturi salariale (banesti). Decizia 194/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 194/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta, cu sediul procesual ales în Râmnicu V, cel nr.2, județul V împotriva sentinței civile nr.849 din 20 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns procurator pentru intimatul-reclamant, în baza procurii speciale depuse la dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că procedura de citare este legal îndeplinită, întrucât recursul este declarat doar de una dintre societățile pârâte.
Procuratorul intimatului-reclamant depune la dosar în copie, sentința civilă nr.379 din 22 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr- și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui, punând în discuție și tardivitatea declarării acestuia.
Procuratorul intimatului-reclamant având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, constată că rin p. acțiunea înregistrată la data de 23.01.2008 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul a chemat în judecată pe pârâtele "", "", "", "", "", "", " Serv", "" și "" Tg. J pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea acestor pârâte la plata sumelor bănești aferente concediilor de odihnă, concediilor medicale, și a celor reprezentând actualizarea salariului minim pe economie conform legilor în vigoare pentru munca prestată în cadrul acestor societăți comerciale, precum și a cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că în perioada 2003 până în prezent a activat în cadrul societăților comerciale mai sus menționate, îndeplinind următoarele funcții: recepționer, agent de turism, director de complex, însă acestea refuză să-i plătească drepturile bănești cuvenite.
În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 111 alin. 1 din Codul muncii.
La prima zi de înfățișare reclamantul și-a completat cererea de chemare în judecată, solicitând anularea deciziei de încetare a raporturilor de muncă nr. 70/15.01.2008 emisă de pârâta ""
La termenul de judecată din data de 26 februarie 2008 s-a disjuns contestația formulată împotriva deciziei nr. 70/15.01.2008, s-a format un dosar separat și s-a acordat termen de judecată la data de 11.03.2008.
Întrucât din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Vâlcea rezultă că pentru societățile comerciale pârâte "", " Serv" și "" s-a dispus numirea unui administrator judiciar, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006 s-a dispus citarea acestora, conform prevederilor art. 87 pct. 5 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinările formulate, pârâtele "", "", "" și "" au solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant, pe considerentul că acesta a fost înștiințat să se prezinte la sediul fiecăreia dintre aceste pârâte pentru a-și ridica drepturile bănești aferente concediului de odihnă neefectuat pentru perioada lucrată în unitate. În consecință, au arătat că sunt de acord să-i achite obligațiile care i se cuvin.
Pârâta " Serv" a solicitat respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă, cu motivarea că reclamantul nu a fost angajatul acestei societăți comerciale, deci nu există identitate între persoana chemată în judecată și cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecății.
Prin sentința civilă nr. 849/20.10.2009, Tribunalul Vâlceaa admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea formulată împotriva pârâtelor "" și "serv" și a respins acțiunea promovată împotriva acestora, ca prescrisă.
A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "" și a respins acțiunea formulată împotriva acesteia.
A admis în parte acțiunea și a obligat pe pârâtele "", "", "" și "" să plătească reclamantului drepturile salariale cuvenite, constând în indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat, pe perioada lucrată în cadrul fiecăreia dintre ele, precum și în contravaloarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă conform certificatelor de concediu medical.
A respins în rest acțiunea, precum și cererea vizând acordarea cheltuielilor de judecată.
A disjuns cererea formulată împotriva pârâtelor "" și "", stabilindu-se termen pentru judecarea acesteia la 7 decembrie 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a analizat cu prioritate, în temeiul dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, excepția prescripției parțiale a dreptului material la acțiune.
Astfel, reclamantul a învestit instanța de judecată cu solicitarea de a dispune obligarea pârâtelor "" și "serv" la plata unor drepturi salariale restante.
Din analiza celor două contracte individuale de muncă depuse la dosarul cauzei, instanța a constatat că între părți au existat raporturi juridice de dreptul muncii în perioada 28.06.2003 - 01.08.2004, în ceea ce o privește pe pârâta "", respectiv în perioada 01.08.2004 - 04.08.2005 pentru pârâta " Serv", iar acțiunea de față a fost promovată la data de 23.01.2008.
Potrivit art. 283 alin. 1 lit. c) din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptul la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate.
În consecință, în temeiul dispozițiilor acestui text de lege a fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la cererea formulată împotriva pârâtelor "" și "serv", acțiunea formulată împotriva acestora fiind respinsă ca prescrisă.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei "" a fost privită ca întemeiată, potrivit art. 10 și urm. Codul muncii, în sensul că între părți nu au existat raporturi juridice de dreptul muncii.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că acțiunea promovată împotriva pârâtelor "", "", "" și "" este întemeiată în parte, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit contractului individual de muncă înregistrat la. V la data de 18 septembrie 2007, reclamantul a fost angajat pe postul de director complex pentru un salariu de bază lunar de 440 lei, în cadrul pârâtei "", începând cu data de 14.09.2007, raporturi ce au durat până la data de 05.12.2007 când a fost emisă decizia de concediere disciplinară nr. 70/15.01.2008.
Prin încheierea contractului individual de muncă înregistrat la. V la data de 20 septembrie 2005, reclamantul a prestat muncă pentru și sub autoritatea angajatorului "" L, începând cu data de 04.08.2005, pe postul de director pentru un salariu de bază lunar de 78 lei.
Aceleași raporturi juridice de dreptul muncii s-au încheiat între reclamant și pârâta "" începând cu data de 04.08.2005, pentru un salariu de bază lunar de 780 lei și cu pârâta "" începând cu data de 21.01.2006, în schimbul unui salariu de bază lunar de 900 lei.
S-a constatat că în cauză foștii angajatori ai reclamantului, respectiv pârâtele "", "", "" și "" nu au produs dovezi în sprijinul ideii că i-ar fi achitat acestuia indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat pe perioada lucrată în cadrul fiecăreia dintre societăți, precum și contravaloarea indemnizației incapacității temporare de muncă conform certificatelor de concediu medical, deși eventualele înscrisurile justificative se aflau în posesia lor.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 141 alin. 4 din Codul muncii și art. 100 din Legea nr. 19/2000 modificată și republicată, a fost admisă în parte acțiunea, cu consecința obligării pârâtelor "", "", "" și "" la plata drepturilor salariale cuvenite constând în indemnizația aferentă concediului de odihnă neefectuat, pe perioada lucrată, precum și în contravaloarea indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă.
În ceea ce privește capătul de cerere ce are ca obiect neactualizarea salariului minim pe economie conform legilor în vigoare, tribunalul a constatat că acesta este neîntemeiat întrucât în contractele individuale de muncă încheiate între părți s-a consemnat un salariu de bază brut lunar la nivelul salariului minim pe economia națională.
Acțiunea promovată de reclamant împotriva pârâtelor "" și "" a fost disjunsă, formându-se un nou dosar, întrucât se impun a fi efectuate cercetări suplimentare cu privire la situația juridică a acestor societăți și s-ar fi tergiversat nejustificat soluționarea prezentului conflict de muncă.
Împotriva sentinței a formulat recurs pârâta "", criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie astfel:
- Deși a reținut că a notificat reclamantul pentru a ridica drepturile bănești cuvenite, instanța de fond a obligat unitatea pârâtă la plata indemnizației de concediu de odihnă și a celei de incapacitate temporară de muncă, sume cu a căror plată a fost de acord.
Nu se poate reține o obligație în sarcina angajatorului deoarece reclamantul nu s-a prezentat până în prezent să ridice aceste drepturi salariale, deși a fost înștiințat.
Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 304 și următoarele Cod procedură civilă.
Cererea de recurs a fost formulată în data de 4.01.2010 potrivit ștampilei de pe plicul poștei depus la fila 4 din dosar.
Hotărârea atacată a fost însă comunicată recurentei-pârâte "" în data de 7.12.2009, prin afișare, pe motiv că nu au fost găsiți la sediu reprezentanți ai acesteia.
A se vedea mențiunile procesului-verbal de predare a hotărârii de la fila 126 din dosarul de fond.
Aceasta înseamnă că de la data comunicării hotărârii și până la declararea căii de atac au trecut mai mult de 10 zile, recursul fiind formulat cu depășirea termenului prevăzut de art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, cu modificările ulterioare.
în cauză sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, conform art. 103 alin. (1) Cod procedură civilă, motiv pentru care recursul va fi respins ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de recurenta-pârâtă, cu sediul ales în Râmnicu V, cel, nr. 2, județul V, împotriva sentinței civile nr. 849 din 20 octombrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamantul, domiciliat în Râmnicu V, str. -, -.17,.A, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./15.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
