Calcul drepturi salariale. Practica juridica. Decizia 195/2010. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
Operator date 3918
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 195/R-CM
Ședința publică din 09 Februarie 2010
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Judecător -
Grefier
S-a luat în examinare pentru soluționare recursul declarat de pârâta împotriva încheierii de ședință din data de 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimații-reclamanți, în baza împuternicirii avocațiale nr.857/2010 emisă de Baroul Argeș -Cabinet de avocat, lipsind recurenta-pârâtă.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că la dosar s-a depus notificare din partea, înregistrată sub nr. 2069/15.12.2009, prin care se aduce la cunoștință că începând cu data de 01 ianuarie 2010, aceasta și-a schimbat denumirea în
Potrivit notificării înregistrată sub nr.2069/15.12.2009, curtea ia act de solicitarea A și dispune modificarea conceptei de citare în sensul ca recurenta-pârâtă să fie trecută ca
Avocat pentru intimații-reclamanți depune la dosar întâmpinare și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat pentru intimații-reclamanți având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de pârâtă, deoarece Curtea Constituțională s-a mai pronunțat cu privire la această excepție în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 și ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a art.282 din Legea nr.53/2003.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 03.03.2009 pe rolul Tribunalului Argeș, reclamanții, G au chemat în judecată pe pârâta, în prezent, solicitând să fie obligată aceasta la plata drepturilor salariale reprezentând aprovizionarea de toamnă - iarnă pe anul 2008, suplimentările salariale cuvenite cu ocazia sărbătorilor de Paște și C, pentru anul 2008, ajutorul material constând în cota de gaze naturale de 4.000 mc. și cota de participare la profitul societății, toate aceste drepturi urmând a fi actualizate cu indicele de inflație, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 30.04.2009 pârâta a invocat excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Argeș și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.298 alin.2 teza ultimă din Codul muncii.
S-a arătat în motivarea excepției formulate că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 29 pct. 1, 2, 3 din Legea nr. 47/1992, existând o strânsă legătură între dispozițiile art. 298 teza a II-a din Codul muncii și soluționarea cauzei, întrucât acestea sunt incidente în stabilirea competenței teritoriale.
De asemenea, excepția de necompetență teritorială presupune analizarea ipotezei în care Legea nr. 168/1999 mai este în vigoare sau nu. În art. 298 alin. 2 Codul muncii sunt identificate actele normative abrogate expres, total sau parțial.
Ultima liniuță este urmată de textul "sau alte dispoziții contrare", aceasta constituind temei pentru interpretarea textului ca reprezentând o abrogare implicită.
După intrarea în vigoare a Legii nr. 24/2000 nu mai există temei legal pentru operarea abrogării implicite.
Pârâta a arătat că dispozițiile constituționale nesocotite de prevederile legale atacate sunt art. 1 alin. 4 și 5, art. 73 alin. 3 lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituție.
Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 168/1999 cererile referitoare la soluționarea conflictelor de drepturi se adresează instanței judecătorești competente în a cărei circumscripție își are sediul unitatea.
Art. 284 alin. 1 din Codul muncii prevede că judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor stabilite conform Codului d e procedură civilă, iar alin. 2 statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. 1 se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul. Se observă că suntem în prezența a două dispoziții legale aparent cu același obiect pe care instanța de judecată este chemată a le ierarhiza în vederea stabilirii competenței care, în ambele cazuri, este absolută.
Pentru a determina legea aplicabilă instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne, principiile aplicării în timp a legilor cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării, principiile tehnicii legislative care sunt de natură a face distincția între o normă validă în vigoare și una abrogată și o normă nevalidă prin existența ei în sistem datorită nerespectării legii de edictare/tehnică legislativă.
Dispozițiile Codului muncii trebuie interpretate exclusiv prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 24/2000, respectiv în conformitate cu prevederile Constituției României, republicată, cu dispozițiile prezentei legi, precum și cu principiile ordinii de drept și ținând seama și de art. 15 din același act normativ, potrivit cu care în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ în două sau mai multe acte normative, pentru sublinierea unor conexiuni legislative utilizându-se norma de trimitere, în cazul de față acestea fiind reglementările Legii nr. 168/1999.
Art.1 alin.5 din Constituție dispune că respectarea legilor și a Constituției este obligatorie, ceea ce generează obligația Parlamentului României de a respecta atât Constituția, cât și legile organice ce decurg din prevederile constituționale.
Reclamanții și-au prezentat în scris punctul de vedere asupra excepției de neconstituționalitate, susținând că aceasta este inadmisibilă, iar excepția de necompetență teritorială este neîntemeiată.
Prin încheierea de ședință din 11 iunie 2009, Tribunalul Argeșa respins cererea de sesizare a Curții Constituționale pe motiv că excepția de neconstituționalitate invocată de pârâtă, este inadmisibilă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că erințele art. 29 alin. 1 și 4 ale Legii nr. 47/1992 sunt îndeplinite în cauză întrucât excepția art. 298 alin. 2 ultima teză din Codul munciia fost invocată în fața unei instanțe judecătorești - Tribunalul Argeș și, de asemenea, nu a fost declarată ca neconstituțională printr-o decizie anterioară a curții.
În ceea ce privește condițiile prevăzute de alin.2 și 3 ale art.29 din Legea nr.47/1992, instanța a apreciat că deși formal se invocă neconstituționalitatea art.298 alin.2 ultima liniuță din Legea nr. 53/2003, în raport de dispozițiile art.1 alin.4, 5, art.73 alin.3 și art.79 alin.1 din Constituție, întreaga motivare a excepției de neconstituționalitate se axează pe contradicția dintre două texte de lege - art.72 din Legea nr.188/1999 și art.284 Codul muncii, precum și pe modul în care acest conflict de legi a fost soluționat de către instanțe.
Pârâta este nemulțumită de modul în care instanțele au înțeles să aplice în practică art. 298 alin.2 ultima teză, or modul în care instanțele judecătorești aplică legea și aprecierea dacă un text legal este abrogat sau nu sunt în competența exclusivă a instanțelor judecătorești, și nu a Curții Constituționale.
Faptul că instanțele judecătorești au considerat prin numeroase decizii de speță că art. 72 este abrogat apare ca o problemă de aplicare a legii în timp, ce nu poate fi supusă cenzurii Curții Constituționale.
Prin prisma acestor considerente, invocarea excepției de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei întrucât și în ipoteza în care s-ar constata neconstituționalitatea acesteia, Curtea Constituțională nu ar stabili care este instanța competentă, ci tot instanța de judecată, având în vedere principiile soluționării conflictului de legi în timp.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, pârâta B, în prezent, criticând-o pentru nelegalitate astfel:
Soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale este rezultatul erorii săvârșite de instanța de judecată, care nu a remarcat temeinicia argumentelor ridicate în susținerea excepției de neconstituționalitate.
Pentru stabilirea competenței teritoriale intră în concurs Codul muncii - dreptul comun în materie - cu Legea nr. 168/1999, la care trimite același cod.
Pentru a determina norma aplicabilă, instanța trebuie să verifice și să aplice principiile ierarhizării normelor interne - Constituție, lege organică, lege ordinară, lege specială - norma de drept comun, principiile aplicării în timp a legilor, cu respectarea modului de operare și a efectelor abrogării, principiile tehnicii legislative.
După apariția Legii nr. 24/2000, abrogarea implicită nu a mai fost reglementată, ceea ce înseamnă că nu mai poate produce efecte juridice.
Pe de altă parte, în procesul de legiferare este interzisă instituirea acelorași reglementări în mai multe articole sau alineate din același act normativ ori în două sau mai multe acte normative.
Legiuitorul are obligația de a asigura adoptarea unor dispoziții legale eficiente din punctul de vedere al aplicabilității acestora, în sensul că normele trebuie să fie coerente, să evite paralelismul legislativ, să aibă o aplicabilitate practică uniformă în sensul de a evita o jurisprudență neuniformă.
Potrivit art. 1 alin. 5 din Constituția României, Parlamentul este obligat să respecte atât Constituția, cât și legile organice. Legea nr. 24/2000 reprezintă o lege esențială pentru procedura legislativă din România. Ca autoritate legislativă, poate modifica expres prevederile acestei legi, nu și implicit.
Codul muncii nu poate modifica implicit prevederile cuprinse în Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă întrucât aceasta ar contraveni dispozițiilor Constituției.
În fine, se susține, nu s-a remarcat faptul potrivit căruia Curtea Constituțională nu s-a pronunțat niciodată în legătură cu fondul unui conflict de constituționalitate între textul art. 298 alin. 2 teza finală din Codul muncii și prevederile art. 1 alin. 4) și 5), art. 73 alin. 3 lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită.
Recursul declarat de pârâtă este nefondat.
Obiectul excepției de neconstituționalitate îl constituie dispozițiile art. 298 alin. (2), teza ultimă din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, potrivit cărora "pe data intrării în vigoare a prezentului cod se abrogă orice alte dispoziții contrare".
Textul criticat este în vigoare și are legătură cu soluționarea cauzei, respectiv cu soluționarea excepției de necompetență teritorială a instanței de fond.
Nu s-a constatat până în prezent neconstituționalitatea acestuia.
Față de aspectele analizate, excepția de neconstituționalitate este admisibilă conform art. 29 alin. 1 și 3 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările ulterioare.
Deși invocă încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (4) și (5), art. 73 alin. (3) lit. p) și art. 79 alin. 1 din Constituția României revizuită, partea nu precizează în ce constă această încălcare.
în argumentarea excepției de neconstituționalitate de la încălcarea normelor de tehnică legislativă prevăzute de Legea nr. 24/2000 și arată că abrogarea implicită - operație legislativă instituită prin textul de lege criticat - nu mai este permisă de aceste norme.
faptul că dispozițiile Codului muncii trebuie interpretate exclusiv prin prisma regulilor de tehnică legislativă reglementate de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 24/2000.
Susține recurenta-pârâtă că reglementarea competenței teritoriale a instanțelor sesizate cu soluționarea conflictelor de drepturi atât prin art. 72 din Legea nr. 168/1999, cât și prin art. 284 din Codul muncii constituie un paralelism, a cărui evitare trebuie urmărită în procesul de legiferare conform art.15 din Legea nr. 24/2000.
Pentru această situație trebuie avute în vedere prevederile art. 249 din Codul muncii, care trimit la legea specială privind soluționarea conflictelor de muncă - Legea nr. 168/1999.
Practic se pune în discuție modul de aplicare în timp a actelor normative, raportul dintre legea specială și dreptul comun în materia dreptului muncii.
Abrogarea implicită vădind "neinformarea legislativă" creează, în opinia părții, dificultăți în interpretarea și aplicarea legii referitor la stabilirea competenței teritoriale în soluționarea conflictelor de drepturi.
Întrucât problemele ridicate țin de aplicarea și interpretarea legii, atribuții ce intră în competența generală a instanțelor judecătorești, în mod corect s-a reținut că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, excepția de neconstituționalitate fiind inadmisibilă.
Întrucât nu se regăsesc cu privirea la încheierea atacată motivele de nelegalitate reglementate de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtă, cu sediul în B, Calea nr. 239, sector 1, împotriva încheierii de ședință din data de 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Argeș în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, G, cu domiciliul ales la Cabinet avocat în Pitești, cartier,.12 B,.A,.2,.12, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9 februarie 2010, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./11.02.2010
Jud. fond:
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
