Drepturi salariale (banesti). Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava

Dosar nr- - drepturi bănești -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIE R

Ședința publică din 8 aprilie 2008

PREȘEDINTE: Apetroaie Eufrosina

JUDECĂTOR 2: Gheorghiu Nicolae

JUDECĂTOR 3: Pungă Titus

Grefier - -

Pe rol se află judecarea recursului declarat de reclamanții, -, a, G, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA,-,. III, împotriva sentinței nr. 158 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.

La apelul nominal au lipsit reclamanții-recurenți și reprezentanții pârâților intimați Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție B, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava și a chematului în garanție-intimat Ministerul Economiei și Finanțelor

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care,

CURTEA

Din lipsă de timp pentru deliberare,

DISPUNE:

În temeiul dispozițiilor art. 260 al. 1 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea la 15 aprilie 2008.

Dată în ședința publică din 8 aprilie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Dosar nr- - drepturi bănești -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

ÎNCHEIE R

Ședința publică din 15 aprilie 2008

Președinte - -

Judecător - -

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, a, G, toți cu domiciliul ales la Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA,-,. III, împotriva sentinței nr. 158 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 8 aprilie 2008, care au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată iar din lipsă de timp pentru deliberare pronunțarea s-a amânat pentru astăzi 15 aprilie 2008.

CURTEA

Din lipsă de timp pentru deliberare,

DISPUNE:

În temeiul dispozițiilor art. 260 al. 1 din Codul d e procedură civilă, amână pronunțarea la 22 aprilie 2008.

Dată în ședința publică din 15 aprilie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Dosar nr- - drepturi bănești -

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 465

Ședința publică din 22 aprilie 2008

Președinte - -

Judecător - -

Judecător - -

Grefier - -

Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții, -, a, G, împotriva sentinței nr. 158 din 21 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Suceava - secția civilă - în dosarul nr-.

Dezbaterile au avut loc pe data de 8 aprilie 2008, consemnate în ședința de ședință.

Din lipsă de timp, potrivit art. 260 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, pronunțarea s- amânat pentru data de 15 aprilie 2008 și apoi pentru astăzi când,

După deliberare,

CURTEA

Asupra recursului de față, constată:

Prin cererea înregistrată la Tribunalului Suceava sub nr. 6384/86 din 18 octombrie 2007, reclamanții, -, a, G, au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA, precum și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava, obligarea pârâților la plata drepturilor bănești, reprezentând prima de concediu pe anii 2004, 2005 și 2006, actualizate în funcție de indicele de inflație la data efectuării plății.

Ulterior, reclamanții și-au restrâns obiectul acțiunii doar la prima de concediu pentru anii 2004 - 2005.

În motivare, se prevalează de art. 41 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, modificată prin OUG nr. 83/2000, care statuează că << magistrații și celelalte categorii de personal salarizate, stabilite în baza prezentei legi, au dreptul pe perioada concediului de odihnă, pe lângă indemnizațiile de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută sau, după caz salariul de bază brut din luna anterioară plecării în concediu care se impozitează separat >>.

Menționează că nu au beneficiat de acest drept decât parțial, respectiv pe anii 2001 și 2002.

În continuare, reclamanții fac trimitere la prevederile art. 3 alin. 1 din OUG nr. 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003, art. 8 alin. 7 din Legea nr. 511/2004. - subliniază că cenzurarea legalității acestor suspendări succesive revine instanței de fond, potrivit art. 29 alin. 1 din Legea nr. 47/1992, nicidecum Curții Constituționale.

Susțin că normele legale de suspendare contravin prevederilor art. 38 și 49 din Constituție. Respectivele norme au fost date în disprețul normelor constituționale, cu atât mai mult cu cât prin plata concediului de odihnă se înțelege a fi inclusă pe lângă indemnizația de concediu și prima de vacanță sau, eventual, << în alte situații specifice >> și, ca atare, asemenea drepturi nu pot fi suspendate prin emiterea unei ordonanțe de urgență.

Normele constituționale prevăd posibilitatea restrângerii drepturilor sau libertăților, iar nu suspendarea acestora deoarece un drept deja câștigat nu poate fi restrâns decât printr-un act normativ de aceeași putere și care nu a fost emis. În același sens sunt și dispozițiile art. 62 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă.

În concluzie, consideră că actele normative prin care li s-a suspendat dreptul la prima de vacanță sunt neconstituționale. Nefiind în vigoare, nu se mai poate invoca excepția de neconstituționale.

Aceeași reclamanți relevă că, întotdeauna, legea trebuie să interzică orice fel de discriminare și să garanteze tuturor persoanelor o ocrotire egală și eficace.

În continuare, fac trimitere la prevederile art. 1 alin. 1 lit. e pct. 1 și art. 2 din nr.OG 137/2000, republicată, cu modificările ulterioare, la art. 5 alin. 2 și 3 din Codul muncii, precum și la art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Mai precizează că decizia nr. 23 din 12 decembrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secțiile Unite - dată în interesul legii, inițial a statuat că prima de concediu se acordă magistraților și personalului auxiliar numai pentru perioada 2001 - 2002. Ab initio, ea a fost dată cu încălcarea principiului nediscriminării. O atare discriminare a fost accentuată în condițiile în care, ulterior, prin încheierea din 21 mai 2007, dată în dosarul nr. 31/2005, pe cale de îndreptare eroare materială, a statuat că personalul auxiliar are dreptul la primă de concediu și pentru anii următori, iar magistrații nu.

Prin întâmpinare, Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a ridicat excepția de necompetență materială a instanței, întrucât reclamanții s-au prevalat de OG nr. 137/2000, ipoteză în care ar fi vorba de o acțiune în pretenții, care trebuie timbrată, iar cauza ar trebui declinată în favoarea Judecătoriei Suceava.

Totodată, prevalându-se de art. 60 - 63 din Codul d e procedură civilă, a chemat în garanție Ministerul Finanțelor Publice, pentru a fi obligat la alocarea fondurilor bugetare.

Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii reclamanților << ca inadmisibilă >> întrucât nesocotește menționata decizie dată în interesul legii >>.

Tribunalul Suceava - secția civilă - prin sentința nr. 158 din 21 ianuarie 2008, a respins ca nefondată acțiunea, precum și cererea de chemare în garanție.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost abrogat prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2003. Doar pentru perioada anterioară acestei date, prin art. III alin. 2 din nr.OG 33/2001 s-a dispus suspendarea aplicării prevederilor art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, nicidecum pentru perioada 2004 - 2006, pentru care reclamanții solicită plata primelor de concediu.

A mai reținut prima instanță că, pentru reclamanți, nu mai există temei de drept întrucât dispozițiile legale respective au fost abrogate.

În legătură cu discriminarea, aceeași instanță conchide că " deși reclamanții o invocă, nu precizează care sunt persoanele în situații comparabile sau analoage, beneficiare ale unui tratament preferențial ".

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții.

- reiterează argumentele din cuprinsul cererii de chemare în judecată.

În esență, susțin că dreptul prevăzut de art. 411alin. 1 din Legea nr. 50/1996, astfel cum a fost modificată și completată prin nr.OG 83/2000 nu le-a fost acordat la efectuarea concediilor de odihnă pe anii 2004-2006 deoarece prin legi succesive a fost suspendată aplicarea dispoziției menționate, invocându-se art. 3 alin. 2 din OUG 33/2001, art. 12 alin. 4 din Legea nr. 743/2001, art. 10 alin. 3 din Legea nr. 631/2002 și art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003.

Apreciază că au fost nesocotite art. 38 și 49 din Constituție, precum și art. 18 din Constituție, precum și art. 18 din Codul muncii anterior, respectiv art. 38 din Codul muncii în vigoare, art. 2 din nr.OG 137/2000 raportat la art. 5 din Codul muncii, cu trimitere la art. 2 pct. 1 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 2 pct. 2 din Convenția OIM nr. 111 privind discriminarea în domeniul ocupării forței de muncă și exercitării profesiei, precum și art. 19 pct. 3 din Pactul Internațional cu privire la drepturile sociale și politice.

Examinând actele și lucrările aflate la dosarul cauzei, Curtea reține că recursul reclamanților magistrați (procurori) care, în drept, poate fi încadrat în art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, este fondat.

Astfel, prin nr.OG 83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr. 50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a prevăzut, între altele, că magistrații au dreptul, pe perioada concediului de odihnă pe lângă indemnizația de concediu, la o primă egală cu indemnizația brută (art. 41 alin. 1).

Ulterior, prin art. 50 din OUG nr. 177/2002, în vigoare de la 1 ianuarie 2003, acest drept nu a mai fost prevăzut.

Abrogarea dispozițiilor privitoare la acordarea primei de vacanță pentru magistrați apare ca discriminatorie în raport cu alte categorii profesionale aflate în situații comparabile și care beneficiază de acest drept, precum și funcționarii publici (art. 34 din Legea nr. 188/1999), polițiștii (art. 37 alin. 2 din OG nr. 38/2003, personalul auxiliar din justiție, membrii Corpului diplomatic și consular și personalul medical.

Articolul 2 alin. 1 din nr.OG 137/2000, republicată, precum și art. 5 din Codul muncii definesc discriminarea.

Prevederi similare există în art. 14 din CEDO. Este evident că pentru a fi în prezența unei situații discriminatorii trebuie să existe un drept care a fost încălcat. În speță, dreptul la prima de concediu este un drept prevăzut de art. 41 din Constituție, art. 155 din Codul muncii și art. 59 alin. 3 din Contractul colectiv de muncă la nivel național pe anii 2005 - 2006.

O altă condiție pentru existența discriminării, îndeplinită în speță, se referă la persoane aflate în situații comparabile. Or, magistrații se află în situații comparabile cu categoriile profesionale menționate.

Această abordare se află în concordanță cu definiția discriminării conferită de Directiva 2000/43/EC, precum și cu aceea a Directivei 2000/78/EC.

În concluzie, în cauza dedusă judecății s-a creat o stare de discriminare prin modalitatea examinată.

Această stare de discriminare a fost confirmată prin OUG nr. 146 din 19 decembrie 2007 pentru aprobarea plății primelor de concediu de odihnă suspendate în perioada 2001 - 2006 (publicată în Of. I nr. 877 din 20 decembrie 2007).

Cum, din considerentele expuse recursul reclamanților este fondat, în temeiul art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă rap. la art. 312 alin. 3 din același cod, el va fi admis, iar sentința atacată în tot modificată.

Pe cale de consecință, va fi admisă acțiunea promovată, așa cum a fost ea restrânsă.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava urmează să fie obligați să plătească reclamanților prima de concediu aferentă anilor 2004 și 2005, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare în această perioadă, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective.

Cât privește soluția de respingere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție potrivit art. 60 din Codul d e procedură civilă, nici aceasta nu este corectă.

Pe de o parte, acest minister (), potrivit Legii nr. 500/2002 și HG nr. 208/2005, coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar. Astfel, rolul său este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectului ordonatorilor de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete.

Tot acestuia, îi revine obligația de a vira de la bugetul de stat, aprobat de Parlament, către ordonatorii principali de credite, fondurile necesare achitării sumelor solicitate și aprobate.

Pe de altă parte, art. 1 din OG 22/2002, aprobată prin Legea nr. 288/2002 prevede că executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, în temeiul titlurilor executorii, se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora cu titlu de cheltuieli la care se încadrează obligația respectivă de plată.

Prin urmare, fiind întemeiată, din aceste considerente, urmează să fie admisă și cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, care va fi obligat să aloce în bugetul acestuia ( Ministerul Public ), fondurile necesare achitării acestor drepturi salariale.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanții, -, a, G,.

Modifică în tot sentința nr. 158 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Suceava - secția civilă.

Admite acțiunea, așa cum a fost ea restrânsă.

Obligă pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL SUCEAVA și Parchetul de pe lângă Tribunalul Suceava să plătească reclamanților prima de concediu aferentă anilor 2004 și 2005, în funcție de timpul efectiv lucrat de fiecare reclamant în această perioadă, în cuantum actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective.

Admite cererea de chemare în garanție.

Obligă Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce în bugetul Ministerului Public fondurile bănești necesare achitării acestor drepturi salariale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22 aprilie 2008.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red.

Jud. fond

Dact.

Ex.2/23.04.2008.

Președinte:Apetroaie Eufrosina
Judecători:Apetroaie Eufrosina, Gheorghiu Nicolae, Pungă Titus

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Drepturi salariale (banesti). Încheierea /2008. Curtea de Apel Suceava