Drepturi salariale (banesti). Decizia 2106/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2106
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1365 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P și cu intimatul-pârât Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților, intimata-reclamantă, intimatul-pârât Tribunalul Prahova.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.100/42/3.02.2009 pe rolul Curții de Apel Ploiești, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții, Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Prahova și Curtea De Apel Ploiești, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să înlăture discriminarea la care este supusă în raport de funcționarii publici în scopul asigurării confidențialității informațiilor vehiculate în cadrul activității desfășurate, să-i achite sumele corespunzătoare sporului de confidențialitate de 15% calculat la salariul de bază începând cu 22.04.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la data scadenței și până la plata efectivă, la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în calitate de grefier este discriminată în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special care beneficiază de un spor de confidențialitate spre deosebire de magistrați, personalul auxiliar de specialitate, conex, care deși desfășoară o activitate în cadrul căreia gestionează informații clasificate nu beneficiază de un asemenea spor, creându-se o situație inechitabilă între aceleași categorii de salariați.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, motivând că reclamanta nu are dreptul la încasarea acestui spor în condițiile în care nu face parte din categoria salariaților care gestionează informații clasificate.
Pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii în condițiile în care nu există nicio dispoziție legală care să instituie în favoarea personalului auxiliar de specialitate plata drepturilor solicitate.
Pârâtul Tribunalul Prahovaa formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii atât timp cât personalul auxiliar de specialitate beneficiază de legi speciale în domeniul salarizării care nu prevăd acordarea unui asemenea spor solicitat de reclamantă.
Prin sentința nr. 117/17.03.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploieștia fost admisă excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că prezenta cauză constituie un conflict de muncă fiind în competența de primă instanță a tribunalului în baza art.2 pct.1 lit.c Cod proce4dură civilă. iar prin decizia nr.104/20.01.2009 a Curții Constituționale au fost declarate neconstituționale art.I și II din OUG 75/2008.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr-.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri, Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr.1365 din data de 30 iunie 2009 a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu pârâții Tribunalul Prahova,Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților și în consecință a obligat pârâții să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% din salariul de baza în funcție de perioada efectiv lucrată începând cu data de 22.04.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective.
Totodată, s-a dispus efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă al reclamantei și s-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind plata dobânzilor legale.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că potrivit actelor existente la dosar a rezultat că reclamanta este salariată la Judecătoria Vălenii d Munte, îndeplinind funcția de grefier, funcție în baza căreia nu a încasat începând cu 22.04.2006 sporul de confidențialitate de 15%, solicitat prin acțiune.
Potrivit disp.art.3 din Legea.444/2006, art.15 al.1 din OG nr.6/2007, art.20 al.3 din 656/2002 modificată, OG 37/2000 stabilesc acordarea unui spor de confidențialitate de 15% din salariul de bază pentru diferite categorii de salariați în vederea păstrării confidențialității în legătură cu informațiile clasificate, respectiv funcționarii publici cu statut special, inclusiv din cadrul Guvernului, CNSAS, Consiliul Legislativ, etc. spor de care trebuie să beneficieze și magistrații, personalul auxiliar de specialitate, așa cum s-a stabilit prin Decizia în interesul legii nr.46/15.12.2008 a ICCJ.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultat că reclamanta este salariată la Judecătoria Vălenii d Munte, îndeplinind funcția de grefier, făcând parte din categoria personalului auxiliar de specialitate, funcție în baza căreia nu a beneficiat începând cu 22.04.2006 de sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază, astfel încât pârâții au obligația să achite și un asemenea spor.
Ca atare, atât timp cât reclamanta face parte din categoria personalului bugetar care îndeplinește funcții de demnitate publică, făcând parte din organul puterii judecătorești, iar aceasta nu a beneficiat și nu beneficiază de sporul de 15% înseamnă că are loc o discriminare între reclamantă în calitate de personal auxiliar de specialitate, care îndeplinește funcție de demnitate publică și celelalte persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică alcătuind puterile legislative, executive și care beneficiază de acest spor, existând deci un tratament discriminatoriu între aceleași categorii de persoane care îndeplinesc funcții de demnitate publică, creându-se o inechitate prin favorizarea unora și defavorizarea altora.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanta desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică ca și celelalte persoane care desfășoară activități specifice unor funcții de demnitate publică în cadrul puterii legislative, executive, este normal și firesc ca și reclamanta să aibă dreptul la o plată egală pentru munca egală pe care o desfășoară ca și ceilalți salariați care îndeplinesc funcții de demnitate publică, plată care include cu titlu de drepturi salariale și sporul de confidențialitate de 15%.
De altfel, nu există nici o justificare obiectivă care să justifice vreun scop legitim pentru a se acorda sporul de confidențialitate de 15% în favoarea unor salariați ce îndeplinesc anumite funcții de demnitate publică și neacordarea acestui spor celorlalți salariați ce îndeplinesc aceleași funcții de demnitate publică, depozițiile legale susmenționate nu prevăd nici justificare în acest sens și nici un scop anume care să justifice acordarea acestui spor numai în cazul anumitor categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică în detrimentul altor salariați, astfel încât se creează o discriminare în cadrul aceleași categorii de salariați ce îndeplinesc funcții de demnitate publică, având drept scop înlăturarea dreptului reclamantei la plata egală pentru muncă egală.
De fapt, în condițiile în care prin Decizia nr.46/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit cu caracter obligatoriu dreptul magistraților și al personalului auxiliar de specialitate de a încasa sporul de confidențialitate de 15% din salariul de bază brut lunar, înseamnă că pârâții au obligația să plătească reclamantei sporul de confidențialitate de 15% începând cu 22.04.2006 și în continuare până la încetarea raporturilor de muncă, sume vor fi actualizate cu indicele de inflație.
Apărările pârâților că reclamanta nu beneficiază de sporul solicitat și că, actele normative invocate de reclamantă vizau alte categorii de salariați față de care nu exista o situație discriminatorie au fost apreciate ca neîntemeiate deoarece tratamentul discriminatoriu se analizează și se verifică în raport de salariații care fac parte din aceeași categorie, respectiv care îndeplinesc funcții de demnitate publică.
Susținerile pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților în sensul că instanțele judecătorești nu pot adăuga, modifica acte normative cu putere de lege și că reclamanta beneficiază de indemnizații fixe ce nu sunt raportate la sporul solicitat, nu au putut fi avute în vedere întrucât în speță, s-a analizat în ce măsura pârâții își respecta obligațiile în calitate de angajatori față de proprii salariați și nicidecum atributul instanțelor judecătorești în ceea ce privește anularea, desființarea unor norme juridice, substituirea acestora, iar împrejurarea privind încasarea drepturilor salariale intitulate indemnizații fixe nu exclude aplicarea actelor normative ce reglementează drepturile salariale ale salariaților care îndeplinesc funcții de demnitate publică, inclusiv în ceea ce privește sporul de 15% de confidențialitate.
Prin urmare, prima instanță având in vedere aceste considerente și ținând seama de actele normative sus menționate, de art.1/1 din Legea 50/1996 modificată, art.5 Codul muncii, art.2 din Legea 154/1998 și OG nr.137/2000, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Ploiești, Ministerul Justiției și Libertăților, criticând- pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților cetățenești, invocând motivele de recurs prev. de art.304 pct.4 și 9 pr.civilă a susținut, pe de o parte că prima instanță și-a depășit atribuțiile conferite de lege acordând un spor care nu este prevăzut de lege, printr-o ingerință în atribuțiile puterii legiuitoare, cenzurând soluția aleasă de legislativ în sensul că decizia ICCJ a creat pe cale judiciară norme juridice paralele celor prevăzute prin acte normative, fapt care a determinat intervenția Curții Constituționale a României care prin decizia din 27 mai 2009 a constatat existența conflictului juridic de natură constituțională între autoritatea judecătorească pe de o parte și Parlament și Guvern, pe de alta. Mai arată recurentul că, deși acțiunea a fost admisă, nu există niciun act normativ în vigoare care să prevadă ori să garanteze dreptul la sporul de confidențialitate a acestei categorii profesionale, iar confidențialitatea apare ca o atribuție de serviciu normală, compensarea salariatului nefiind o condiție de validitate a acestei obligații. Mai mult decât atât, acțiunea apare ca inadmisibilă, în raport de deciziile Curții Constituționale a României ( nr.818, 819, 820/03.07.2008) fiindcă doar legiuitorul are opțiunea de a reglementa criteriile de determinare a cuantumului indemnizațiilor sau salariilor unor categorii profesionale salarizate de la bugetul statului.
O altă critică privește acordarea acestui spor și în continuare întrucât instanța nu poate aprecia în privința menținerii raporturilor de serviciu între părți pentru viitor precum și înscrierea acestui spor în carnetele de muncă, aceasta fiind contrară prevederilor Decretului nr.92/1976.
Recurenta Curtea de Apel Ploiești, a susținut netemeinicia sentinței sub aspectul obligării la plata sporului pentru viitor, în condițiile în care creanța acesteia nu îndeplinește cerințele de a fi certă, lichidă și exigibilă și mai mult decât atât, reprezintă o imixtiune nepermisă în sfera atribuțiilor puterii legiuitoare, singura care poate stabili acordarea unui drept care nu e prevăzut de legislația în vigoare. Pentru aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în parte și admiterea în parte a acțiunii, respectiv numai pentru perioada 22.04.2006 la zi.
Intimata-reclamantă legal citat nu s-au înfățișat la judecata recursului
Curtea, verificând sentința recurată, prin prisma criticilor aduse, a dispozițiilor legale incidente în cauză și a mijloacelor de probă administrate, dar și sub toate aspectele, astfel cum impune art.3041cod pr.civ. constată că recursurile exercitate sunt nefondate și urmează a fi respinse ca atare, pentru considerentele care succed:
Instanța de fond, a admis în parte acțiunea reclamantei,privind acordarea sporului de confidențialitate pentru perioada solicitată, adică începând cu data de 22.04.2006 și în continuare, în temeiul art.99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap.la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților, astfel cum aceste dispoziții legale au fost unitar și obligatoriu interpretate de instanța supremă în Secțiile Unite, prin Decizia în interesul legii nr.46/15 dec.2008 publicată în Monitorul Oficial al României nr.495 din 16 iulie 2009.
În aceste condiții criticile referitoare la depășirea atribuțiilor autorității judecătorești și greșita interpretare a actului normativ care reglementează discriminarea și dreptul la despăgubiri urmare constatării acesteia sunt nejustificate, în condițiile în care, potrivit art.329(3) cod pr.civ.corect aplicate de prima instanță, dezlegarea dată problemelor de drept judecate într-un recurs în interesul legii, este obligatorie pentru instanțele judecătorești.
Prin Decizia în interesul legii nr.46 pronunțate la 15 decembrie 2008 de Secțiile Unite ale J, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de confidențialitate de 15%, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar.
Față de dreptul stabilit cu putere de lege prin decizia sus-citată, instanța de fond a constatat că cererea privind efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al reclamantei se justifică prin faptul că aceasta a fost lipsită de beneficiul drepturilor bănești la care era îndreptățită, impunându-se ca mențiunile privind recunoașterea sporului de vechime să fie operate în carnetul de muncă în temeiul dispozițiilor Decretului nr.92/1976.
Faptul de a recunoaște și acorda dreptul la plata sporului de 15% pentru confidențialitate și în viitor, criticat de recurenți ca neavând suport legal, este lipsit de justificare, câtă vreme acest drept rezultă din interpretarea dată art. 99 lit.d din Legea nr.303/2004-republicată rap. la art.18 alin.1 și 2 din Codul Deontologic al magistraților prin decizia în interesul legii și dăinuie în continuare, fiind decisiv legat de calitatea de magistrat a reclamantului-intimat.
Este totodată nefondată susținerea recurentei-pârâte Curtea de Apel Ploiești referitoare la certitudinea, scadența, lichiditatea și exigibilitatea creanței decurgând din acest drept, fiindcă aceste caracteristici ale oricărei creanțe se cer a fi îndeplinite, astfel cum impune art.379 cod pr.civ. la momentul executării silite a debitorului, neputând afecta existența însăși a dreptului subiectiv patrimonial și care este fundamentată pe corecta interpretare și aplicare a legii.
Pentru considerentele care preced, Curtea va respinge ca nefondate ambele recursuri, menținând în totalitate ca legală și temeinică sentința civilă nr. 1365 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1365 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Vălenii d Munte, cu sediul în V de M,-, județul P și cu intimatul-pârât Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.MI
6 ex./25.11.2009
dosar fond - - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
