Actiune drepturi banesti. Jurisprudenta. Decizia 2105/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA NR. 2105
Ședința publică din data de 5 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Traian Logojan
JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P, intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Recursuri scutite de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții-pârâți Curtea de APEL PLOIEȘTI, Ministerul Justiției și Libertăților, intimata-reclamantă, intimații-pârâți Tribunalul Prahova, Ministerul Economiei și Finanțelor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței că recurenții-pârâți au solicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit disp.art.242 Cod procedură civilă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, rămâne în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată:
Prin acțiunea înregistrată sub nr- pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI, reclamanta a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Economiei și Finanțelor, Ministerul Justiței și Libertăților, Tribunalul Prahova și Curtea de APEL PLOIEȘTI, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților, în solidar, să-i achite sumele corespunzătoare sporului de risc și suprasolicitare de 50% calculat la salariul de bază începând cu 01.09.2005 și în continuare, plata actualizată a acestor sume prin aplicarea ratei inflației de la data scadenței până la plata efectivă, la plata dobânzilor legale pentru sumele restante, acordarea în viitor a acestui spor, obligarea pârâților să efectueze mențiunile corespunzătoare în cărțile de muncă, alocarea fondurilor necesare plății acestor drepturi.
In motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în calitate de magistrat, este discriminată în raport de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, personal contractual din cadrul Ministerului Agricol, Pădurilor și Dezvoltare Rurală și în cadrul salariaților din instanțele judecătorești în ceea ce privește acordarea sporului de risc și suprasolicitare de 50%, în condițiile în care aceste din urmă categorii de salariați încasează asemenea sporuri, spre deosebire de magistrați, personalul auxiliar de specialitate, conex, care inițial, au beneficiat de aceste drepturi înlăturate în mod abuziv printr-o ordonanță care nu poate avea aceleași efecte juridice ca și legea însă care, la rândul lor, prestează o activitate în aceleași condiții de risc și suprasolicitare ca și celelalte categorii de salariați sus-menționați.
Pârâta Curtea de APEL PLOIEȘTIa formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte acțiunii, motivându-se că, într-adevăr, reclamanta are dreptul la încasarea acestor sporuri, însă nu și pentru viitor, în condițiile în care nu există o prevedere legală în acest sens.
Totodată, pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2005-26.11.2008, atât timp cât s-a împlinit termenul de prescripție de 3 ani care a început să curgă la 1.09.2005.
Pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, prin DGFP P, a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive în condițiile în care nu are niciun raport juridic de muncă cu reclamanta și nici calitatea de ordonator principal de credite, solicitând respingerea acțiunii atât timp cât reclamanta nu are dreptul la pretențiile solicitate.
Prin sentința nr.92/3.03.2009 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocate din oficiu și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii formulată de reclamantă împotriva pârâților în favoarea Tribunalului Prahova, motivându-se că prezenta cauză constituie un conflict de muncă fiind în competența de primă instanță a tribunalului, în baza art. 2 pct.1 lit.c Cod procedură civilă, iar prin decizia nr.104/20.01.2009 pronunțată de Curtea Constituțională au fost declarate neconstituționale disp. art.I și II din OUG 75/2008.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată sub nr. 1402/105/25.03.2009.
In cauză s-a administrat proba cu acte.
După administrarea probatoriilor, prin sentința civilă nr.1361 din 30 iunie 2006 pronunțată de Tribunalul Prahova, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Economiei și Finanțelor și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă față de această pârâtă ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; s-a admis excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 1.09.2005-26.11.2005 invocată de pârâtul Ministerul Justiției și Libertăților și s-a respins acțiunea formulată de reclamantă pentru această perioadă ca fiind prescrisă; s-a admis în parte acțiunea, fiind obligați pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, să- plătească reclamantei sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din salariul de bază pentru perioada 27.11.2005-24.05.2007 și 1.11.2008 - la zi și în continuare în funcție de perioada efectiv lucrată, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței până la data plății efective; s-a dispus efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă al reclamantei; s-a respins în rest acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că potrivit actelor existente la dosar, reclamanta este salariată la Judecătoria Ploiești, îndeplinind funcția de magistrat, funcție în baza căreia nu a încasat, începând cu 27.11.2005, sporurile de risc și suprasolicitare de 50%, fiind angajată începând cu 1.09.2005, prin decizia nr.133/31.07.2007 fiindu-i suspendată activitatea pe o perioadă de 2 ani în urma nașterii minorului său, revenind în activitate la 1.11.2008.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la salariul de bază, însă, în baza art.50 din OUG 177/2002 aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrații și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din Legea 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din Legea 53/2000, art.38, 41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată, în baza deciziei nr.21/10.03.2008 a ICCJ în urma admiterii unui recurs în interesul legii în vederea interpretării și aplicării unitare a disp.art.47 din Legea 50/1996, s-a stabilit irevocabil, obligatoriu dreptul judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a încasa sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
A mai reținut instanța de fond că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta îndeplinește funcția de judecător, având calitatea de magistrat, calitate în baza căreia pe perioada 27.11.2005-24.05.2007 și respectiv 1.11.2008 la zi, nu a încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază, ținându-se seama de perioada efectiv lucrată, mai ales că reclamanta nu poate beneficia de acest spor în perioada suspendării activității pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Ca atare, atât timp cât magistrații și personalul auxiliar de specialitate au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv în baza art.47 din Legea 50/1996, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, având putere inferioară, conform deciziei în interesul legii nr.21/2008, înseamnă că reclamanta, în calitate de magistrat, are dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 27.11.2005 - 24.05.2007și 1.11.2008 la zi și în continuare, în funcție de perioada efectiv lucrată, deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, respectiv Legea 50/1996, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și anume, tot printr-o lege și nicidecum printr-o ordonanță, caz în care pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, au obligația să achite aceste sporuri reclamantei.
Mai mult chiar, în condițiile în care reclamanta desfășoară o anumită activitate specifică, care implică un volum mare de muncă, un grad ridicat de efort intelectual, de suprasolicitare neuropsihică, intrând în contact permanent cu diferite persoane ca și alte categorii de salariați, având calitatea de funcționari publici, (polițiști, personal contractual din diferite domenii, funcționari publici din cadrul Administrației Penitenciarelor, etc.), înseamnă că, în raport de aceste categorii de salariați din sistemul bugetar, reclamantei i se aplică un tratament discriminatoriu, diferențiat deoarece, prin neacordarea sporurilor în discuție, pe de o parte, i se creează acesteia o situație nefavorabilă, inferioară, iar pe de alta parte, i se încalcă dreptul la o remunerație egală, constând în sporurile de risc și suprasolicitare pentru munca egală depusă ca și celelalte categorii de personal bugetar.
De altfel, tratamentul aplicat reclamantei în calitate de magistrat, nu este justificat obiectiv de către un scop legitim, întrucât activitatea prestată de reclamantă este asemănătoare cu activitatea prestată de alte categorii de salariați din sistemul bugetar, respectiv polițiști, funcționari publici cu statut special din sistemul administrației penitenciarelor, în condițiile în care și reclamanta ca și celelalte categorii de personal bugetar sus-menționați, desfășoară o muncă ce vizează respectarea și aplicarea legilor, necesitând un volum mare de muncă, cu un risc profesional și o suprasolicitare neuropsihică ridicate.
A apreciat instanța de fond că, apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate și că reclamanta nu se află într-o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de acest articol, iar pe de altă parte, instituirea în favoarea anumitor categorii de salariați din sectorul bugetar care desfășoară o muncă ce necesită un grad ridicat de risc profesional și suprasolicitare neuropsihică, ca și magistrații, personalul auxiliar de specialitate, a sporurilor de risc și suprasolicitare, creează o situație discriminatorie în defavoarea reclamantei, care nu se justifică, având ca efect restrângerea exercitării dreptului la plată egală, pentru muncă egală.
Prin urmare, instanța de fond, având în vedere aceste considerente și ținând seama de disp.art.47 din Legea 50/1996, art.56 al.2 din Legea 24/2000, disp.art.5 al.1 din Legea 53/2000, disp.art.5 Codul muncii, art.38,41 din Constituție, a admis în parte acțiunea, după cum s-a arătat mai sus.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Ministerul Justiției și Libertăților și Curtea de APEL PLOIEȘTI, criticând-o ca nelegală și netemeinică în baza art.304 pct.4 și 9 Cod procedură civilă.
Recurenta Curtea de APEL PLOIEȘTIa criticat acordarea drepturilor solicitate și pentru viitor prin sentința recurată, considerând că acest aspect reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești și un amestec nepermis în sfera atribuțiilor autorității legiuitoare de către puterea judecătorească, acest aspect contravenind și deciziei 21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Recurentul Ministerul Justiției și Libertăților a considerat că instanța de fond a actualizat în mod eronat plata sporului de 50% cu indicele de inflație la data plății întrucât s-ar fi putut pretinde numai dobânda stabilită de lege, iar nu actualizarea în raport cu indicele de inflație.
De asemenea, s-a arătat că instanța de judecată a depășit atribuțiile puterii judecătorești întrucât a legiferat un drept salarial pe care legiuitorul a înțeles să îl abroge în mod expres.
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare la recurs.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de prevederile legale aplicabile cauzei și sub toate aspectele conform art.3041Cod procedură civilă, Curtea constată că motivele de recurs nu sunt fondate pentru următoarele considerente:
Reclamanta este salariată la Judecătoria Ploiești, îndeplinind funcția de magistrat, funcție în baza căreia nu a încasat, începând cu 27.11.2005, sporurile de risc și suprasolicitare de 50%, fiind angajată începând cu 1.09.2005, după care prin decizia nr.133/31.07.2007 i s-a suspendat activitatea pe o perioadă de 2 ani în urma nașterii minorului său, revenind în activitate la 1.11.2008.
Potrivit art.47 din Legea 50/1996, magistrații beneficiază de un spor pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la salariul de bază, însă, în baza art.50 din OUG 177/2002, aceste dispoziții au devenit neaplicabile față de magistrați și persoanele de specialitate juridică asimilate.
Disp.art.56 al.2 din Legea 24/2000 republicată, stipulează că nu este posibilă modificarea unei dispoziții dintr-o lege printr-un act normativ de valoare inferioară.
De asemenea, disp.art.5 al.1 din Legea 53/2000, art.38, 41 din Constituție, prevăd principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii, caz în care orice salariat trebuie să aibă dreptul la o plată egală pentru muncă egală.
Totodată, în baza deciziei nr.21/10.03.2008 a ICCJ, în urma admiterii unui recurs în interesul legii în vederea interpretării și aplicării unitare a disp.art.47 din Legea 50/1996, s-a stabilit irevocabil, obligatoriu, dreptul judecătorilor, procurorilor, magistraților asistenți și a personalului auxiliar de specialitate de a încasa sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin Legea 334/2001.
A mai reținut instanța de fond că, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că reclamanta îndeplinește funcția de judecător, având calitatea de magistrat, calitate în baza căreia pe perioada 27.11.2005-24.05.2007 și respectiv 1.11.2008 la zi, nu a încasat cu titlu de drepturi salariale, sporurile de risc și suprasolicitare de 50% calculate la salariul de bază, ținându-se seama de perioada efectiv lucrată, mai ales că reclamanta nu poate beneficia de acest spor în perioada suspendării activității pentru creșterea copilului până la 2 ani.
Ca atare, atât timp cât magistrații, personalul auxiliar de specialitate, au beneficiat de asemenea sporuri anterior intrării în vigoare a OUG 177/2002, respectiv în baza art.47 din Legea 50/1996, iar această din urmă dispoziție a fost abrogată printr-o ordonanță de urgență emisă de Guvernul României, înseamnă că reclamanta, în calitate de magistrat, are dreptul la încasarea acestor sporuri începând cu 27.11.2005 - 24.05.2007 și 1.11.2008 la zi și în continuare în funcție de perioada efectiv lucrată, deoarece, un asemenea drept instituit printr-o lege, nu poate fi înlăturat decât printr-un act normativ de aceeași valoare și eficiență juridică și nicidecum printr-o ordonanță care constituie un act normativ cu eficiență juridică inferioară, drept recunoscut și printr-o decizie în interesul legii nr.21/2008, caz în care pârâții Ministerul Justiției și Libertăților, Tribunalul Prahova, Curtea de APEL PLOIEȘTI, au obligația să achite aceste sporuri reclamantei.
Apărările pârâților conform cărora disp.art.47 din Legea 50/1996 au fost abrogate și, respectiv, că reclamanta nu se află într-o situație discriminatorie, sunt neîntemeiate deoarece, pe de o parte, în condițiile în care disp.art.47 din Legea 50/1996 nu au fost abrogate printr-o lege, ci numai printr-o ordonanță, aceasta din urmă nu are ca efect înlăturarea drepturilor conferite de disp.art.47 din Legea 50/1996.
De asemenea, Curtea reține că instanța de fond a acordat în mod corect drepturile salariale la zi și în continuare, în funcție de perioada efectiv lucrată, deoarece prin decizia 21/2008 Înalta Curte de Casație și Justiție a acordat aceste drepturi și pe viitor, iar această decizie nu poate fi cenzurată de către instanțele de fond, potrivit disp.art.329 alin.3 Cod procedură civilă.
În plus, drepturile bănești au fost actualizate cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data plății efective avându-se în vedere devalorizarea monetară care prejudiciază pe reclamantă, întrucât aceasta nu se găsește în culpă.
Așa fiind, văzând și disp.art.312 alin.1 Cod procedură civilă, urmează să respingă ca nefondat recursul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de APEL PLOIEȘTI, cu sediul în P,-, județul P, Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5 împotriva sentinței civile nr.1361 din data de 30 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, cu domiciliul ales la Judecătoria Ploiești cu sediul în P, str. -. -, nr.6, județul P intimații-pârâți Tribunalul Prahova, cu sediul în P, str. -. - nr.6, județul P și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 5 noiembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
- - - - - -
Grefier,
Red.
Tehnored.
7 ex./17.11.2009
dosar fond- - Tribunalul Prahova
judecători fond-;
operator de date cu caracter personal;
număr notificare 3120/2006
Președinte:Traian LogojanJudecători:Traian Logojan, Cristina Pigui Ioana Cristina
