Drepturi salariale (banesti). Decizia 2110/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (7790/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.2110/
Ședința publică din data de 02 aprilie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR 2: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererilor de recurs formulată de recurenta-reclamantă, împotriva sentinței civile nr.3926 din 08 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.24008/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă ROMÂNIA SRL, având ca obiect - drepturi bănești.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțării soluției la data de 02.04.2009,când a decis următoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3926/08.05.2008 pronunțată în dosarul nr.24008/3/LM/2008, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâta România SRL și a obligat reclamanta la 1.521,48 lei cheltuieli de judecată către pârâtă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
eclamanta a fost salariata pârâtei începând cu data de 1.05.1996, inițial în calitate de reprezentant de vânzări, potrivit contractului individual de munca înregistrat sub nr.-/16.05.1996. Raporturile de muncă au încetat din inițiativa salariatei, prin cererea de demisie înregistrată la intimată cu nr.185/9.03.2006.
Prin decizia nr.1/30.09.2003 intimata a aprobat cererea reclamantei de includere a cotelor variabile de salariu în salariul de bază al acesteia.
La data de 1.10.2003 părțile au convenit prin actul adițional nr.1 la contractul individual de muncă asupra modificării felului muncii și salariului de bază brut lunar, acesta fiind negociat la 27.000.000 lei (Rol).
Expertul contabil a stabilit, pe baza statelor de plată a drepturilor salariale din perioada septembrie 2003 - martie 2006, că drepturile salariale încasate de reclamantă în această perioadă au fost de 46.541,03 lei, la care s-a adăugat suma de 29.055,63 lei încasată suplimentar, corespunzător vânzărilor. Potrivit expertului, salariul net cuvenit reclamantei pentru salariul brut de 1340 lei este de 47.581,14 lei, iar pentru salariul brut de 2.700 lei este de 72.670,51 lei.
S-a reținut din conținutul deciziei nr.1/30.09.2003 că pârâta și-a exprimat acordul de a include cotele variabile în salariul de bază al reclamantei, la cererea acesteia, urmând ca reținerile reprezentând contribuțiile la bugetul de stat să se facă corespunzător salariului de bază anterior și în plus, în raport de nivelul realizat pentru diferența de salariu ce ar corespunde cotelor variabile. În această situație, instanța de fond a apreciat că de fapt prin actul adițional încheiat pe baza deciziei menționate, părțile nu au convenit asupra unei veritabile majorări a salariului de bază, ci numai asupra stabilirii unei sume care să includă salariul de bază stabilit inițial și suma estimată în funcție de încasările lunare de până la acel moment ale salariatei cu titlu de cote variabile pentru vânzările efectuate, care să nu fie mai mică decât suma corespunzătoare salariului brut de 2700 lei, căci obligațiile cu titlu de contribuții la bugetul statului urmau să se calculeze în același mod ca înainte de adoptarea deciziei, corespunzător salariului brut de 1340 lei și sumelor variabile, cu condiția ca acestea să nu fie mai mici de 2700 lei brut lunar.
Pe baza concluziilor expertului contabil, prima instanță a constatat că suma cuvenită reclamantei cu titlu de drepturi salariale pentru perioada septembrie 2003 - martie 2006 este de 47.581,14 lei, corespunzător salariului brut de 1340 lei, la care se adaugă suma variabilă de 29.055, 63 lei, încasată în funcție de vânzări, și că această sumă este mai mare decât cea care a fost efectiv încasată de salariată. Pentru aceste considerente, reținând că pârâta a dovedit că și-a îndeplinit obligația de plată a drepturilor salariale către reclamantă, în cuantumul convenit de acestea, instanța a respins cererea în pretenții cu acest titlu.
Cererea având ca obiect plata dobânzii legale având caracter accesoriu față de cea privind drepturile salariale, va avea aceeași soartă.
În baza art.274 cod procedură civilă, reclamanta, aflată în culpă procesuală, a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată suportate de către pârâtă cu prilejul soluționării cererii de chemare în judecată, reprezentând onorariu expert, de 150 lei și onorariu avocat, de 1371,48 lei, cuantumul rezultând din chitanțele depuse la filele 110 și 190 din dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. . criticile formulate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, se constată că recurenta susține în esență pronunțarea sentinței atacate cu interpretarea greșită a legii, și a probatoriilor administrate în cauză. Se arată în dezvoltarea recursului formulat că intimata a recunoscut prin întâmpinarea depusă la dosar existența diferenței între salariul înscris în cartea de muncă și salariul efectiv încasat, drept urmare intimata a recunoscut existența unei datorii, singura problemă fiind aceea a cuantificării sumei datorate, sens în care s-a încuviințat în cauză efectuarea unei expertize contabile. Nu puteau fi reținute în cauză însă apărările intimatei, nelegale fiind susținerile primei instanțe, în sensul că mărirea de salariu efectuată în anul 2003, era doar una fictivă pentru a-i facilita un împrumut la bancă, mărire ce s-ar fi realizat prin includerea cotelor salariale în salariul de bază. Aceasta întrucât procentul din vânzări a fost achitat în mod distinct.
Raportat la recunoașterea datoriei realizată de pârâtă soluția ce se impunea era doar aceea de admitere a acțiunii, hotărâtoare în cuantificarea sumei fiind proba cu expertiză contabilă, probă încuviințată în cauză și înlăturată fără nici o justificare. Sub acest aspect se invocă că nelegal și în lipsa recurentei, instanța de fond a constatat nul raportul inițial de expertiză contabilă și a dispus refacerea sa, adăugând însă un nou obiectiv, respectiv acela de a calcula și procentele încasate din vânzări. Ori, recurenta arată că nu a contestat nciodată încasarea procentului din vânzări, singurul aspect contestat fiind diferența salarială între salariul cuvenit conform cărții de muncă de 27.000.000 lei vechi și cel încasat de 13.400.000 lei. În atare condiții, recurenta era obligată a-i plăti doar salariul de încadrare înscris în contractul de muncă. Din ambele expertize contabile efectuate în cauză, atât în cea anulată, cât și în cea refăcută reiese clar că există diferențe între salariul net încasat și cel net aferent salariului brut de 13.400.000 lei vechi ce a fost încasat.
Nelegal instanța de fond susține că părțile din dosar nu ar fi convenit prin actul adițional la contractul individual de muncă asupra unei veritabile negocieri a salariului de bază stabilit inițial, ci numai asupra stabilirii unei sume care să includă în salariul de bază fixat inițial și suma estimată în funcție de încasările lunare de până la acel moment al salariatei, cu titlu de cote salariale pentru vânzările efectuate. Practic Tribunalul transformă Decizia nr.1/30.09.2003 prin care s-a stabilit includerea cotelor salariale în salariul de bază în act adițional la contractul de muncă, fără a rezulta însă modul de calcul al părții salariale prin raportare la salariul de 1340 lei, astfel încât să rezulte în final suma de 2700 lei neindividualizată în carnetul de muncă al recurentei. Pentru aceste motive consideră, recurenta instanța de fond a apreciat incorect probele, cu atât mai mult cu cât expertizele efectuate în cauză fac referiri la cele susținute. Prima instanță a nesocotit că indemnizația recurentei era compusă din salariul de bază ce era o sumă fixă înscrisă în carnetul de muncă și dintr-o componentă salarială ce era reprezentantă de un procent din vânzările realizate, în calitate de agent vânzări. Procentul de vânzări se calcula lunar în funcție de vânzările efectuate, fără a se cunoaște dinainte conținutul sumei ce-i revenea la sfârșitul fiecărei luni, în acest sens concluzionând și expertul contabil desemnat în cauză, respectiv că diferențele de drepturi salariale trebuie calculate doar la suma fixă - salariul înscris în carnetul de muncă.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civilă atacată, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrărilor dosarului, normelor de drept material incidente în cauză, Curtea apreciază fondat recursul pentru considerentele ce se vor înfățișa în cuprinsul prezentei motivări a deciziei.
Salariul de bază constituie partea principală a salariului total, ce se cuvine fiecărui salariat, luând în considerare calificarea, pregătirea profesională, importanța postului, caracteristicile sarcinilor și competențele profesionale. Acesta reprezintă partea fixă și principală a salariului, în raport cu care se calculează și celelalte drepturi ale salariaților.
și sporurile la salariu, indemnizațiile formează o parte variabilă a salariului pentru că se plătesc numai în raport de performanțele personale individuale ale fiecărui salariat, obținute prin muncă, pentru timpul în care munca este prestată în anumite condiții deosebite sau speciale, pentru compensarea pe această cale, a efortului depus în plus sau a riscului ridicat pe care îl presupune munca, dacă experiența dobândită pe durata vechimii în muncă se concretizează în creșterea economică a muncii prestate.
În concret, salariul de bază al reclamantei înscris în actul adițional la contractul individual de muncă nr.1/1.10.2003 și în contractul de muncă al salariatului este de 27.000.000 lei vechi și nu cel încasat de 13.400.000 lei, aspect recunoscut de altfel și de angajator prin întâmpinarea depusă la dosar la instanța de fond.
Numai că, în mod greșit prima instanță a apreciat că raportat la conținutul Deciziei nr.1/30.09.2003 prin care s-a decis includerea cotelor salariale în salariul de bază al reclamantei, practic părțile nu au convenit asupra unei veritabile majorări a salariului de bază, ci numai asupra stabilirii unei sume ce se include în salariul de bază, raportat la vânzările efectuate, fapt ce s-a concretizat de altfel în actul adițional nr.1/1.10.2003 atașat la fila 69 dosar fond. Practic, prima instanță transformă conținutul unei decizii a angajatorului Decizia nr.1/30.09.2003 într-un veritabil act adițional, situație inadmisiilă.
Or, în speță raportat la conținutul în date al înscrisurilor sus menționate Decizia nr. 1/30.09.2003, actul adițional nr.1/1.10.2003, a carnetului de muncă al recurentei poziția 20 (fila 13 dosar fond) și poziția procesuală a pârâtei de recunoaștere a acestui aspect, Curtea conchide că salariul de bază este de 27.000.000 lei vechi, existând astfel diferențe salariale neachitate, raportat la salariul efectiv încasat de 13.400.000 lei, prima instanță a realizat astfel o greșită interpretare a probelor administrate în cauză, cât și a normelor de drept material incidente în cauză, art.154 alin.1, art.161-166 Codul muncii, salariul de bază de încadrare fiind cel înscris în carnetul de muncă și în actul adițional sus-menționat - respectiv suma de 27.000.000m lei și nu de 13.400.000 lei vechi la care s-ar adăuga anumite cote variabile, inclusiv procentul din vânzări.
Raportat la aceste considerente, singura problemă care se pune în speța dedusă judecății este evident aceea a cuantificării sumei, avându-se în vedere că în speță s-au efectuat două expertize contabile.
Curtea va constata astfel că prima instanță corect a apreciat nul primul raport de expertiză contabilă efectuat în cauză. Astfel, conform art.208 alin.1 Cod procedură civilă dacă pentru expertiză este nevoie de o lucrare la fața locului, ea nu poate fi realizată decât după citarea părților prin carte poștală recomandată, cu dovadă de primire, arătând zilele, orele când începe și continuă lucrarea. Dovada de primire va fi alăturată lucrării expertului, dovadă inexistentă în cauză. În atare condiții, pentru încălcarea dispozițiilor privitoare la citarea părților la efectuarea expertizei corect s-a aplicat sancțiunea nulității expertizei în condițiile în care a fost invocată de partea interesată (intimatul-angajator) la prima zi de înfățișare după săvârșirea expertizei.
Numai că în mod greșit la refacerea expertizei, Tribunalul a stabilit un nou obiectiv în afara celor stabilite inițial, respectiv de a calcula procentele realizate din vânzare. Cum însă raportul de expertiză este un mijloc de probă ce poate fi cenzurat de instanța de judecată în cadrul procesului în care a fost administrată această probă, evident că instanța de control se va raporta la raportul de expertiză refăcut, însă fără a lua în considerare acest ultim obiectiv, cu atât mai mult cu cât așa cum s-a mai arătat salariul de bază, este cel înscris în carnetul de muncă, salariu ce nu include însă procentul din vânzări. Ori, concluziile expertizei contabile refăcute - fila 166 dosar fond - expert atestă clar că există diferențe între salariul brut de 27.000.000 lei înscris în carnetul de muncă și cel efectiv încasat, diferențe estimate la suma totală de 30.652,83 RON, reprezentând diferențe salariale pentru perioada 1.10.2003-9.03.2006 (23.744.055/200) și 6.908,78 Ron dobânda legală aferentă. Curtea se va raporta astfel la concluziile acestui ultim raport de expertiză (fila 166 dosar fond) întrucât constatările sale se coroborează și cu probatoriul cu înscrisuri administrat în cauză (act adițional nr.1/1.10.2003, copie carnet de muncă în poziția 20), concluziile sale finale și temeiurile pe care au fost fondate formând convingerea că exprimă un punct de vedere corect.
Acordarea dobânzii legale se justifică în temeiul art.1088 Cod civil, pentru a asigura persoanei prejudiciate o reparare integrală a prejudiciului cauzat prin neplata sumelor datorate cu atât mai mult cu cât acestea sunt drepturi bănești cuvenite din raporturile de muncă.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată, în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta să plătească reclamantei suma de 23.744,05 Ron cu titlu de diferențe salariale între salariul cuvenit și cel efectiv încasat pe perioada 1.10.2003 - 9.03.2006 și suma de 6.908,78 Ron, reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, în total suma de 30.652,83 Ron.
Fiind în culpă procedurală, în baza art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6379,70 Ron cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert și avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă, împotriva sentinței civile nr. 3926 din 8 mai 2008, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr. 24008/LM/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă ROMÂNIA SRL.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta.
Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 23.744,05 Ron cu titlu de diferențe salariale între salariul cuvenit și cel efectiv încasat pe perioada 1.10.2003 - 9.03.2006 și suma de 6.908,78 Ron, reprezentând dobânda legală aferentă acestei sume, în total suma de 30.652,83 Ron.
Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 6379,70 Ron, reprezentând cheltuieli de judecată, respectiv onorariu expert și avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 2 aprilie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
Dact.
2.ex./24.04.2009
jud.fond:;
Președinte:Liviu Cornel DobranișteJudecători:Liviu Cornel Dobraniște, Elena Luissa Udrea
