Drepturi salariale (banesti). Decizia 216/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 216/R-CM
Ședința publică din 11 Martie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
JUDECĂTOR 3: Paulina
Grefier
S-au luat în examinare, pentru soluționare, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.727/CM din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns consilier juridic pentru recurentul-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor - DGFP A, în baza delegației nr.-, lipsind recurentul-pârât MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, intimata-reclamantă și intimatul-pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că, prin serviciul arhivă al instanței, intimata-reclamantă a depus la dosar concluzii scrise și acte anexate în xerocopie.
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A arată că nu are cereri prealabile de formulat.
Curtea constată recursurile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor.
Reprezentanta recurentului-chemat în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor-DGFP A, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a instituției pe care o reprezintă și scoaterea acesteia din cauză.
Susține că în mod eronat instanța de fond a admis cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, întrucât între acesta și reclamantă nu există un raport de muncă.
Arată că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție.
CURTEA
Asupra recursului de față, constată că:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la data de 26.07.2007 reclamanta a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI iar în calitate de chemat în garanție pe Ministerul Economiei și Finanțelor, ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligați pârâții la:
1- plata drepturilor bănești reprezentând spor de vechime în cuantum de 25% calculat la indemnizația de încadrare brută lunară pe perioada 01.01 - 01.08.2005, sumă actualizată cu indicele de inflație până la data executării prezentei hotărâri;
2- obligarea pârâtului Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii Aon ouă adeverință potrivit art.81 alin.1 și 3 din Lg.303/2004 (nemodificată), care să cuprindă venitul brut realizat pe ultima lună de activitate înainte de pensionare în care să fie inclus și sporul de vechime de 25%;
3- obligarea aceluiași pârât la întocmirea adeverințelor privind reactualizarea pensiei de serviciu pe anii 2005-2006, în conformitate cu disp.art.18 alin.2 din HG 1275/2005, venitul brut urmând să includă și sporul de vechime;
4- obligarea Ministerului Economiei și Finanțelor în calitate de chemat în garanție, să aloce Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI sumele necesare efectuării plăților drepturilor bănești de mai sus;
5-obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată (contravaloare onorariu expertiză contabilă).
În motivarea acțiunii s-a arătat de către reclamantă că a desfășurat activitate în funcția de procuror în perioada 01.08.1974 - 01.08.2005, dată la care raporturile de muncă au încetat prin pensionare pentru limită de vârstă, din funcția de procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
În această calitate și în raport de dispozițiile legale privind salarizarea trebuia să beneficieze de sporul de 25% pentru vechimea în muncă de peste 20 de ani.
Acest drept a fost acordat de către instanța de judecată, prin sentința civilă nr.650/CM/17.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, irevocabilă prin decizia nr.138/R/CM/14.03.2006 a Curții de APEL PITEȘTI, însă doar pentru perioada anilor 2001-2004.
Astfel, au rămas neacordate drepturile bănești cu acest titlu pentru perioada 01.01 - 01.08.2005, data pensionării.
A mai precizat reclamanta că neacordarea la timp a sporului de 25% pentru vechimea în muncă ce i se cuvenea a influențat și calcularea pensiei de serviciu, deoarece acest spor nu a fost inclus în venitul brut pe ultima lună înainte de pensionare așa cum prevedeau disp.art.81 alin.1 și 3 din Lg.303/2004 nemodificată, în vigoare la data pensionării.
În consecință, aceasta a fost lipsită de drepturile de pensie calculate corect, în raport de sporul de vechime în muncă.
S-au făcut apărări și față de decizia nr.XXXVI/07.05.2007 pronunțată de ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.4/2007, prin care s-a admis recursul în interesul legii aducându-se o interpretare unitară cu privire la acest drept solicitat de magistrați, în sensul că judecătorii, procurorii și ceilalți magistrați beneficiau și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege.
Mai susține reclamanta că, dacă nu s-ar acorda acest spor, s-ar confirma caracterul discriminatoriu al actelor normative subsecvente Lg.50/1996, prin suprimarea unui drept recunoscut inițial, în raport cu celelalte categorii din sistemul bugetar și personalul auxiliar de specialitate din organele autorității judecătorești.
În acest sens s-ar încălca disp.art.16 din Constituție și art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la egalitatea în fața legii fără privilegii și discriminări.
În termen legal pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a formulat întâmpinare în temeiul art.115 pr.civ prin care, pe cale de excepție, a invocat necompetența materială a instanței având în vedere că potrivit OUG nr.177/2002 - actul care reglementa salarizarea și alte drepturi ale magistraților anterior intrării în vigoare a OUG nr.27/2006 precum și potrivit art.36 alin.2 din OUG nr.27/2006 aprobată prin Legea nr.45/2007, competența soluționării cererilor judecătorilor, procurorilor, ale personalului de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor și ale asistenților judiciari, revine Curții de Apel București.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea acțiunii motivat de faptul că sporul de vechime pentru perioada 1 ianuarie 2001-12 martie 2007 nu constituie un drept recunoscut de lege, motiv pentru care, dacă instanța de fond ar acorda acest spor pentru perioada solicitată în cauză, respectiv 01.01-01.08.2005, ar adăuga la lege și ar depăși în acest mod atribuțiile puterii judecătorești, soluționând o problemă ce poate fi rezolvată numai de către puterea legislativă.
Mai arată pârâtul că reclamanta nu poate cere actualizarea pensiei în raport în raport de sporul de vechime acordat judecătorilor și procurorilor în activitate prin Lg.45/2007, pentru aprobarea și modificarea OUG nr.27/2007, pentru că s-ar încălca disp.art.85 alin.2 din legea privind statutul judecătorilor și procurorilor, potrivit căruia " pensiile de serviciu ale judecătorilor și procurorilor, precum și pensiile de urmaș prevăzute la art.84 se actualizează anual în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni a judecătorilor și procurorilor în activitate."
La data de 24.10.2007 același pârât a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, pentru ca, în cazul în care se va admite cererea reclamantei, să se dispună prin aceeași hotărâre obligativitatea chematului în garanție de a adopta un proiect de rectificare a bugetului Ministerului Public pe anul 2007 care să includă alocarea sumelor ce reprezintă pretențiile solicitate.
Motivând cererea de chemare în garanție pârâtul a susținut că potrivit HG nr.736/2003, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.3 din OUG nr.22/2002, privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice stabilite prin titluri executorii "în procesul executării sumelor datorate de către instituțiile publice în baza unor titluri executorii, trezoreria statului poate efectua numai operațiuni privind plăți dispuse către ordonatorii de credite, în limita creditelor bugetare și a destinațiilor aprobate potrivit legii."
Față de aceste considerente și în raport de disp.art.60-63 pr.civ s-a solicitat admiterea cererii de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 28.08.2007, Ministerul Economiei și Finanțelor a invocat excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție în raport de disp.art.60-63 pr.civ, întrucât potrivit acestor dispoziții instituția chemării în garanție reprezintă acea formă de participare a terților la activitatea judiciară care conferă uneia din părți posibilitatea de a solicita introducerea în proces a acelor persoane ce ar avea obligația de garanție sau de despăgubire în ipoteza în care partea respectivă ar cădea în pretenții.
Deci, această instituție se bazează pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire care nu există în sarcina Ministerului Economiei și Finanțelor.
Între Ministerul Economiei și Finanțelor și MINISTERUL PUBLIC nu există nicio obligație de garanție iar simplul fapt că ordonatorul principal de credite al reclamantului nu ar fi acordat drepturile bănești pretinse nu îi conferă Ministerului Public nicio garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor pentru eventualele sume ce ar trebui să le plătească.
De asemenea, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că Ministrul Economiei și Finanțelor ca și Ministrul Public sunt ordonatori principali de credite iar conform art.47 alin.4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice " creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator principal de credite."
Prin sentința nr.727/CM/2007, Tribunalul Argeș - Secția civilă, a admis acțiunea formulată de reclamanta și au fost obligați pârâții să plătească reclamantei drepturile bănești reprezentând sporul de vechime în muncă de 25 % calculat la indemnizația brută lunară pe perioada 01.01.2005 - 01.08.2005 actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTIa fost obligat să întocmească și să comunice Casei Județene de pensie Aon ouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat pe ultima lună de activitate înainte de pensionare care să includă și sporul de vechime de 25 %, precum și să întocmească adeverințele privind reactualizarea pensiei de serviciu pe anii 2005- 2006, venitul brut urmând să cuprindă și sporul de vechime, pe care le vor comunica Casei Județene de Pensii
A fost admisă cererea de chemare în garanție a MINISTERULUI ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECTIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A și a fost obligat să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
S-a luat act că reclamanta renunțat la cheltuielile de judecată.
Pentru a se pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art.137 pr.civ instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate prin încheierea de ședință de la termenul din 07.11.2007 în sensul respingerii acestora.
Pe fondul cauzei, reclamanta a fost pensionată pentru limită de vârstă la data de 01.08.2005 din funcția de procuror șef secție judiciară în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI.
Prin sentința civilă nr.650/CM/17.11.2005 pronunțată de Tribunalul Argeș, rămasă irevocabilă prin decizia nr.138/R/CM/14.03.2006 pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, reclamantei i-a fost recunoscut și acordat sporul de vechime în muncă pentru perioada 2001-2004.
Având în vedere că sporul de vechime în muncă a fost recunoscut pe cale judecătorească, potrivit hotărârilor judecătorești menționate mai sus și că prin OUG 27/2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, aprobată cu modificări prin Legea 45/2007, s-a revenit asupra sporului de vechime în muncă, fiind expres prevăzut în art. 4 și acordat începând cu data de 12.03.2007, ar constitui o discriminare neacordarea sporului de vechime tuturor judecătorilor și procurorilor pentru perioada 01.01.2005-12.03.2007, fiind încălcate astfel disp. art. 14 din CEDO.
În speța de față, întrucât reclamanta s-a pensionat la data de 01.08.2005, drepturile bănești cu acest titlu se cuvin până la data pensionării.
Potrivit art.40 alin.2 lit. h coroborate cu disp.art.81 alin.1 și 3 din Lg.303/2004, Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, în calitate de angajator al reclamantei, are obligația de a elibera adeverință în care să fie cuprins venitul brut realizat în ultima lună de activitate înainte de pensionare, care să includă și sporul de vechime de 25%.
În raport de disp.art.18 alin.2 din HG 1275/2005, angajatorul are obligația de a întocmi adeverință în vederea reactualizării pensiei de serviciu pe anii 2005-2006 cu venitul brut în care să fie inclus și sporul de vechime. Obligația angajatorului în raport de dispozițiile menționate subzistă în a comunica această adeverință Casei Județene de Pensii în scopul actualizării pensiei de serviciu pentru perioada mai sus precizată.
Drepturile bănești solicitate de reclamantă au fost calculate de pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, printr-o notă de relații aflată la fila 27 din dosar. Potrivit acestui calcul, a rezultat o sumă netă de 5.222 lei cu titlu de spor de vechime în care este inclus însă și premiul de 2%, care nu a fost solicitat de reclamantă, motiv pentru care instanța nu va ține cont de acest calcul.
Pentru considerentele arătate și în raport de disp.art.70-72 din Legea 168/1999 acțiunea este întemeiată, fiind admisă ca atare.
În temeiul art.269 codul muncii au fost obligați pârâții să plătească reclamantei sporul de vechime în muncă de 25% calculat la indemnizația brută lunară, pe perioada 01.01.2005-01.08.2005, actualizat în raport de indicele de inflație la data plății efective, în conformitate cu disp.art.161 alin.4 codul muncii.
Față de disp.art.40 alin. 2 codul munciia fost obligat pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI să întocmească și să comunice Casei Județene de Pensii Aon ouă adeverință care să cuprindă venitul brut realizat pe ultima lună de activitate în care să fie inclus și sporul de vechime de 25% precum și o adeverință pentru reactualizarea pensiei de serviciu pentru anii 2005-2006 în care venitul brut să includă și sporul de vechime iar pentru anul 2006 vor fi luate în calcul veniturile brute realizate în ultimele 12 luni de activitate de procurorul șef de secție.
Potrivit art.60-63.pr.civ va fi admisă cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor având în vedere că, în conformitate cu disp.art.736/2003 din HG, privind organizarea și funcționarea Ministerului Justiției, coroborate cu disp.art.131 pct.1 din Legea 304/2004 republicată, privind organizarea judiciară, instanțele judecătorești sunt instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat.
Art.19 din Legea 500/2002, privind finanțele publice, prevede că Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, prin pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție.
În consecință, va fi obligat chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce pârâților fondurile necesare achitării drepturilor bănești menționate.
În ceea ce privește solicitarea de plată a cheltuielilor de judecată instanța, în raport de disp.art.246 pr.civ. a luat act că la termenul din 7 noiembrie reclamanta a renunțat la această cerere.
În termen legal sentința a fost recurată de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție și de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin Direcția Generală a Finanțelor Publice
Pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție a criticat sentința pentru următoarele motive:
1. În mod greșit prima instanță a dispus actualizarea drepturilor bănești solicitate prin acțiune, cu toate că angajarea cheltuielilor din bugetul de stat se poate face numai în limita creditelor bugetare anuale aprobate, iar pentru anul 2007, recurentului i-au fost alocate fonduri bugetare prin Legea nr.487/2006, lege ce nu cuprinde un capitol distinct de cheltuieli pentru plata diferențelor de drepturi salariale.
Rezultă că în sarcina recurentului a fost instituită o obligație imposibil de executat, plata sumei reprezentând indicele de inflație putându-se face numai cu intervenția legiuitorului.
2. În mod greșit instanța a admis capătul de cerere privind întocmirea de către recurent și comunicarea către Casa Județeană de Pensii Aau nei noi adeverințe cuprinzând venitul brut realizat pe ultima lună de activitate înainte de pensionare (care să includă și sporul de vechime de 25%), precum și pe cel privind întocmirea adeverințelor privind reactualizarea pensiei de serviciu pe anii 2005 - 2006 (venitul brut urmând că cuprindă și sporul de vechime).
Arată recurentul că, potrivit art.85 alin.2 din Legea nr.303/2004 și art.18 alin.2 din Hotărârea nr.1275/2005, actualizarea pensiei de serviciu se face la începutul fiecărui an, în raport cu media veniturilor brute realizate în ultimele 12 luni de judecătorii și procurorii în activitate.
Față de aceste texte de lege, recurentul a comunicat la începutul anului 2007 Casei de Pensii a Județului A media veniturilor brute pentru actualizarea pensiei de serviciu a reclamantului, ceea ce înseamnă că dispoziției instanței de fond privind actualizarea pensiei de serviciu în funcție de sporul de vechime în muncă, precum și întocmirea adeverințelor solicitate, i s-a dat deja curs odată cu comunicarea făcută Casei de Pensii la începutul anului 2007.
Prin urmare, efectuarea calculului în modalitatea admisă de prima instanță ar fi similară aplicării unui spor la un alt spor, ceea ce poate constitui o îmbogățire fără justă cauză.
Chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor, invocând dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a susținut că în mod greșit instanța de fond a apreciat că acest recurent are calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea recursului s-a arătat că atribuții privind angajarea și salarizarea reclamantei are MINISTERUL PUBLIC, iar raporturile de muncă există între această instituție și reclamanți, fără ca Ministerul Economiei și Finanțelor să fie implicat în vreun fel.
Între cele două ministere nu există nici o obligație de garanție, iar simplul fapt că MINISTERUL PUBLIC ca ordonator principal de credite al reclamantei nu a acordat acesteia drepturile bănești solicitate, nu îi conferă nici o garanție legală din partea Ministerului Economiei și Finanțelor.
Se mai arată că recurentul este ordonator principal de credite, iar creditele bugetare aprobate unui ordonator principal de credite prin legea bugetară anuală nu pot fi utilizate pentru finanțarea unui alt ordonator principal de credite. Guvernul este cel care răspunde de realizarea prevederilor bugetare și de repartizarea către ordonatorii principali de credite a sumelor de la bugetul de stat.
Analizând sentința recurată în raport de criticile aduse, Curtea reține următoarele:
Primul motiv de recurs formulat de pârâtul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, referitor la greșita obligare la plata drepturilor bănești actualizate, este nefondat.
Este adevărat că nu se pot face cheltuieli de către recurent decât în limita bugetului anual aprobat și repartizat acestuia, însă tocmai de aceea tribunalul a obligat pe chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor la alocarea fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate în acțiune. Numai după executarea acestei obligații de către chematul în garanție, pârâtul MINISTERUL PUBLIC va avea fondurile necesare și își va putea la rândul său executa obligația de plată a drepturilor salariale către reclamanți.
Al doilea motiv de recurs formulat de același recurent este de asemenea nefondat.
Din dispozitivul sentinței recurate rezultă că cele două capete de acțiune la care se face referire (întocmirea și comunicarea unei adeverințe către Casa Județeană de Pensii A, cu veniturile reclamantei, precum și întocmirea și comunicarea unei adeverințe privind reactualizarea pensiei) au fost admise față de Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, iar nu față de recurentul MINISTERUL PUBLIC - Parchetul de pe lângă ÎNALTA CURTE de Casație și Justiție, căreia nu-i revine, potrivit hotărârii, nici o obligație în acest sens.
Recursul formulat de Ministerul Economiei și Finanțelor privind lipsa calității sale procesuale pasive este nefondat.
Este de remarcat în primul rând că Tribunalul Argeș nu a reținut calitatea procesuală pasivă a acestui pârât în considerarea vreunui raport de muncă pe care reclamanta l-ar avea cu acesta.
Este un lucru evident și necontestat că reclamanta nu a fost salariată a acestui minister, atribuții privind angajarea și salarizarea având Parchetul de pe lângă Curtea de APEL PITEȘTI, așa cum corect susține recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor.
Totuși în mod corect instanța de fond a apreciat că Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă.
Astfel, în conformitate cu prevederile art.19 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice, Ministerul Economiei și Finanțelor elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare. De asemenea, conform art.3 alin.1 pct.2 din nr.HG208/2005 această instituție gestionează și proiectul legii de rectificare bugetară.
Rezultă așadar că, față de cererea având ca obiect alocarea fondurilor necesare sumelor ce urmează a fi plătite reclamanților, în mod corect tribunalul a reținut calitatea procesuală pasivă a chematului în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor.
În lipsa rectificării bugetului cu sumele necesare, pârâții se află în imposibilitate de a dispune de fonduri pentru plata sumelor cerute de reclamanți și intervenient.
Față de aceste considerente, curtea, în temeiul art.312 cod procedură civilă și art.291 codul muncii, va respinge recursurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de pârâtul MINISTERUL PUBLIC -PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE și de chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.727/CM din 9 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanta și PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL PITEȘTI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 martie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
Red.
/2 ex./26.03.2008
Jud.fond:;;
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Ion Rebeca, Paulina
