Drepturi salariale (banesti). Decizia 2207/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Număr în format vechi 8720/2008)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2207R
Ședința publică de la 06 aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
Judecător: - -
Grefier:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SA împotriva sentinței civile nr. 1153 din data de 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin cererea de recurs, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 alin.2 din Codul d e procedură civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității declarării recursului reține cauza în pronunțare, pe acest aspect.
CURTEA
Asupra recursului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.200/23.01.2008, pronunțată în dosarul nr-(/3754/c/2007), Tribunalul Călărași - Secția Civilă a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta - SA B și a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor bănești reprezentând suplimentări salariale pentru sărbătorile de Paști pe anii 2005-2007 și de C pe anii 2004-2006, în cuantum, de câte un salariu de bază mediu la nivelul - SA, pentru fiecare a menționată, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății efective, obligând pârâta către reclamantă la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1809 R din 22 martie 2008, pronunțată de Curtea de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a s-a admis recursul formulat de recurenta pârâtă - SA împotriva sentinței civile nr. 2000/23.01.2008, pronunțată de Tribunalul Călărași - Secția Civilă, în dosarul nr-(3754/C/2007), în contradictoriu cu intimata, s-a casat sentința atacată si s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanță de recurs examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de criticile formulate, cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă constat că prin motivele de recurs formulate, se critică sentința invocându-se excepția prematurității, a prescripției, iar pe fond recurenta susține că toate drepturile cuvenite angajatului său au fost de altfel achitate.
Curtea a constatat că sentința atacată cu recurs, a fost dată pe un probatoriu incomplet, atât în ceea ce privește înscrisurile, dar și respingerea fără temei a probei cu expertiză contabilă, probe ce ații trebuit puse în discuția părților, în virtutea rolului activ al judecătorului în vedere aflării adevărului în cauză.
Curtea a mai reținut că recurenta susține că, acest aspect nu a fost negociat cu salariații, însă, în lipsa negocierii, nu este imputabilă în nici un caz salariatului, iar dovezi de plată conform art.287 Codul muncii, trebuie să facă - SA.
Atât la fond cât și în recurs, s-a susținut că aceste drepturi au fost achitate, expertiza contabil-financiară de specialitate este probă esențială conform art. 201 din Codul d e procedură civilă pentru a lămuri pretențiile concrete ale reclamantei, cuvenite conform Contractului Colectiv de Muncă aplicabil, dacă au fost sau nu achitate.
Astfel, față de cele reținute, instanța de recurs, în baza art. 312 alin.2 din Codul d e procedură civilă, a admis recursul, a casat sentința civilă atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare la același tribunal.
În fond după casare, tribunalul, prin sentința civilă nr. 1153 din 9 iulie 2008 a respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, a admis acțiunea formulată de reclamanta împotriva - SA B, a obligat pârâta la plata către reclamantă a drepturilor salariale reprezentând primele de Paște pe anii 2005,2006 și 2007 și a celor de C pe anii 2004,2005 și 2006 în cuantum de câte un salariu mediu pe - SA, pentru fiecare, sume indexate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului la zi până la plata lui efectivă si a obligat pârâta la plata sumei de 300 lei către reclamantă, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond, examinând temeinicia sentinței recurate în raport de criticile formulate cât și din oficiu, potrivit dispozițiilor art. 3041din Codul d e procedura civilă a reținut următoarele, în fapt și în drept:
Reclamanta a fost salariata pârâtei, astfel cum reiese din copia carnetului de muncă, depusă la dosarul cauzei.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 stabilește, în cuprinsul art.168, că angajații SNP vor beneficia cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C de o suplimentare a drepturilor salariale în limita unui salariu de bază mediu pe SNP În alin.(2) al aceluiași articol se precizează că, pentru anul 2003, suplimentările de la alin.(1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat. În Contractele Colective de Muncă aplicabile la nivelul SNP - pentru anii 2004, 2005 și 2006 au fost menținute dispozițiile art.168 alin. (1).
A mai reținut prima instanță că drepturile salariale prevăzute de art.168 alin.(1) au fost incluse în salariile angajaților societății pârâte doar pentru anul 2003, nu și pentru anii următori. Întrucât conducerea patronatului, începând cu anul 2004, nu s-a mai întâlnit cu conducerea federației sindicatelor salariaților pentru a negocia, acordarea acestor suplimentări salariale nu a mai avut loc.
Tribunalul a apreciat că modificarea contractului colectiv de muncă poate fi făcută prin acordul de voință al părților, cu respectarea formalităților prevăzute de lege, doar pe parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului
Instanța de fond a constatat că înscrisurile depuse de pârâtă vizează o reinterpretare a clauzelor înscrise la art.168 alin.(1) și (2) din Contractele Colective de Muncă la nivelul SNP - SA pentru anii 2003-2007, care este ulterioară momentului încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual, ceea ce nu poate fi admis, cât timp dispozițiile din contractele colective de muncă pe care reclamanta și-a întemeiat acțiunea nu au fost desființate. În conformitate cu dispozițiile art.969 din Codul civil, menționatele contracte au putere de lege între părțile contractante, astfel încât trebuie să-și producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii lor.
Interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul, cu încălcare dispozițiilor art.31 din Legea nr.130/1999, nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.
În plus, prin hotărârea Comisiei paritare, care poartă dată certă din anul 2007, se urmărește interesul societății, în defavoarea foștilor salariați, prin modificarea retroactivă a clauzelor contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2004, 2005 și 2006.
Prima instanță a apreciat că pârâta nu a făcut dovada, conform art. 287 din Codul muncii, că suplimentările salariale ce trebuiau acordate cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C au fost incluse în salariile angajaților, cu atât mai mult cu cât ele variază de la an la an.
Instanța de fond a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia este o diferență între salariul mediu brut și salariul de bază mediu la nivelul, întrucât în înscrisurile depuse la dosar de pârâtă se specifică doar salariul minim pe societate, salariul de bază mediu și salariul mediu brut, în speță nefiind făcută dovada unui alt cuantum al drepturilor pretinse, în condițiile art.1169 din Codul civil. Instanța de fond nu a considerat că ar fi utilă cauzei proba cu expertiză contabilă, reținând existența elementelor de calcul care să cuantifice drepturile solicitate.
Prin aplicarea dispozițiilor art.161 alin.(4) din Codul muncii și în raport de prejudiciul produs reclamantei ca efect al devalorizării în timp a sumelor datorate și neachitate, pârâta a fost obligată la plata sumei rezultând din aplicarea indicilor de inflație, începând cu datele scadente și până la data pronunțării sentinței.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs recurenta - - Membru Grup, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând admiterea recursului și modificarea, în tot, a sentinței civile atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat descrierea situației de fapt și a arătat, în esență, următoarele:
-promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate considera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit; potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale - Paște și C;
-dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art.283 alin.(1) lit. e) din Codul muncii, având în vedere că drepturile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu și nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfășurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin contractul colectiv de muncă salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială;
-sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile contractului colectiv de muncă, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât și de instanțele învestite cu soluționarea unor litigii similare;
-modalitatea de calculinvocată în susținerea acțiunii este greșită, atâta vreme cât se raportează la nivelul salariului mediu brut pe societate, deși, potrivit dispozițiilor la art.168 alin.(1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2003-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivelul, ale cărui valori, în perioada 2004-2007, au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.
În motivarea, în drept, a cererii de recurs, se invocă dispozițiile art.299 și următoarele din Codul d e procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere excepția tardivității declarării recursului, invocată din oficiu, în raport și de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 06.04.2009, din oficiu, Curtea a invocat și a pus în discuție, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului recurs.
Litigiul părți este un conflict de drepturi așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă: "conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs (în litigiile de natura dreptului muncii) este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
In speța de fata, sentința atacată cu recurs a fost comunicată recurentei - SA la 24.07.2008, fiind primită de aceasta sub semnătură și ștampilă, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 20 din dosarul de fond.
Data certă de pe recursul formulat este 06 august 2008 (fila 2 dosar recurs).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civila, ce prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
În concluzie, Curtea va da eficiență dispozițiilor art.80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art.3011din Codul d e procedură civilă și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul de recurenta-pârâtă - - GRUP, împotriva sentinței civile nr.1153 din data de 09.07.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, ca tardiv declarat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 06.04.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.
2.ex./24.04.2009.
Jud. fond:
Gh.
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
