Drepturi salariale (banesti). Decizia 221/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/2010
Ședința publică de la 11 FEBRUARIE 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Carmen Fiț JUDECĂTOR 2: Victor Crețoiu
- - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol se află soluționarea recursului promovat de pârâta "" B împotriva sentinței civile nr. 1730/LM din 12.11.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
La apelul nominal efectuat în cauză se prezintă avocat în calitate de reprezentantă a pârâtei recurente "" SA B și avocat în calitate de apărător al reclamanților intimați, -, G și.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamanților intimați depune la dosar Note de ședință, împuternicire avocațială, o chitanță în sumă de 700 lei reprezentând onorariu de avocat și un bon fiscal carburant auto de 61,55 lei pentru a face dovada cheltuielilor de deplasare.
Instanța, reținând că reprezentanții părților solicită judecarea recursului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Mandatara pârâtei recurente invocă excepția de necompetență teritorială a Tribunalului Hunedoara și solicită declinarea spre competentă soluționare Tribunalului București.
Invocă totodată și excepția inadmisibilității acțiunii întrucât există autoritate de lucru judecat raportat sentințelor civile nr. 310/LM/20.03.2008, 176/LM/7.02.2008, 256/LM/04.03.2008, 257/LM/04.03.2008, 236/LM/26.02. 2008, 279/LM/11.03.2008, 280/LM/11.03.2008, 281/LM/11.03.2008 și 273/LM/ 06.03.2008, aflate la filele 5,11,19,23,27, 32, 36, 39 și 41 dosar fond.
În continuare solicită admiterea recursului așa cum a fost motivat în scris, susținând și excepția prescripției dreptului la acțiune.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea excepției de necompetență teritorială întrucât nu a fost formulată la prima zi de înfățișare, apreciind că instanța competentă este cea de la domiciliul petentului.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pune concluzii de respingere, învederând că reclamanții sunt în drept să primească aceleași sume ca și colega lor, astfel cum se reține în sentința aflată la fila 41 dosar fond - nr. 273/LM/2008.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, arată că a fost invocată în toate cauzele cu, Curtea de Apel pronunțându-se în sensul constatării incidenței dispozițiilor art. 166 alin.1 și 283 Codul Muncii, potrivit cărora intervine prescripția de 3 ani.
Cu privire la netemeinicia sentinței invocată de recurentă, pentru motivele dezvoltate pe larg în Notele de ședință solicită respingerea recursului și confirmarea sentinței pronunțate de instanța de fond ca temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, conform actelor justificative depuse la dosar.
Instanța, având în vedere lucrările dosarului și concluziile prezentate în dezbateri, lasă cauza în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr-, reclamanții, G și, au chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite și neachitate reprezentând prime de pentru anul 2007, în sumă de 1.387 lei, calculate prin raportare la nivelul salariului de bază mediu din cadrul pârâtei, drepturi ce solicită a fi reactualizate cu indicele de inflație la data plătii efective, precum și cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că au calitatea de salariați a pârâtei și în conformitate cu prev.art.III alin.3 din Contractele individuale de muncă și art.168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă, la nivel de unitate, încheiate pe anii 2004 - 2007, aveau dreptul de a beneficia, pe lângă salariu și de drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și Paști, în cuantum egal cu un salariu de bază mediu pe societate, însă nu au primit contravaloarea acestor drepturi.
In drept, au fost invocate prev.art.166 Codul Muncii și art.168 alin.1 din Contractele Colective de Muncă la nivel de unitate pe anii 2004 - 2007.
Acțiunea este scutită de la plata taxei de timbru conform art.285 din Codul Muncii.
Pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prematurității promovării acțiunii, arătând că drepturile salariale suplimentare ce fac obiectul acțiunii se puteau acorda doar dacă ar fi avut loc negocierile anuale conform art.168 alin.1 din CCM la nivel de unitate, respectiv cu minim 15 zile înaintea sărbătorilor de C și Paști.
Pe fondul cauzei, se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătându-se că societatea a achitat către reclamanți toate drepturile salariale prevăzute în contractele colective, inclusiv cele ce fac obiectul acestei judecăți.
In acest sens, pârâta arată că începând cu anul 2003, părțile semnatare ale contractelor colective de muncă la nivel de unitate au prevăzut expres prin art.168 alin.2 includerea sumelor reprezentând prime de Paști și C în salariul de bază al salariaților, iar după anul 2003 părțile au convenit menținerea acestei măsuri prin contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2003 - 2007.
Se mai susține că interpretarea data art.168 alin.2 din Contractele Colective de Muncă pe anii 2004 - 2006 fost confirmată de Comisia Paritară constituită la nivel SC SA și în consecință atâta timp cât voința părților a fost aceea de a introduce primele de Paști si C în salariile de bază ale salariaților, acțiunea reclamanților este neîntemeiată.
Cu privire la cuantumul drepturilor solicitate, pârâta arată că modalitatea de calcul este greșită pentru că se raportează la nivelul salariului mediu brut la nivel de SC SA, deși art.168 alin.1 din Contractul colectiv de muncă stipulează că baza de calcul o reprezintă "salariul de bază mediu" la nivel de societate, iar aceste din urma valori au fost diferite la nivelul anilor 2004 - 2007 de cele solicitate prin acțiune.
Prin sentința civilă nr. 1730/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar nr-, s-a admis acțiunea în conflict de drepturi formulată de reclamanții, G și, împotriva pârâtei SC SA și în consecință:
A fost obligată pârâta să plătească către fiecare reclamant suma de 1.387 lei net, reprezentând drepturi salariale cuvenite și neachitate, cu titlu de primă de C, aferentă anului 2007, actualizate cu rata inflației, până la data plății efective.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanții au calitatea de salariați în cadrul pârâtei, raporturile de muncă fiind guvernate de Codul Muncii raportat la disp.art.295 din cod.
Cu privire la excepția prematurității promovării acțiunii, raportat la conținutul art.168 alin.1 din CCM care ar condiționa în opinia pârâtei acordarea drepturilor salariale suplimentare, de parcurgerea unor negocieri prealabile sărbătorilor de C și Paști, instanța a respins și această excepție, reținând următoarele:
In conformitate cu prev.art.5 din Legea nr.168/1999 privind soluționarea conflictelor de munca, "conflictele de munca ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi". In temeiul art.70 al aceleiași legi "Conflictele de drepturi se soluționează de către instanțele judecătorești".
In temeiul art.283 alin.1 lit.c Codul Muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate către salariat.
Instanța a reținut în primul rând că în speță dreptul la acțiune pentru plata primelor de C stabilite prin art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă încheiate la nivelul pârâtei pentru anii 2004 - 2007, s-a născut la data neacordării către reclamanți a acestor drepturi suplimentare, respectiv cu ocazia sărbătorilor de C pe anul 2007.
Față de prev.art.109 alin.2 Cod proc.civilă, instanța a reținut că cererea reclamanților reprezintă o acțiune în conflict de drepturi, iar promovarea unei asemenea acțiuni în fața instanțelor judecătorești nu este condiționată de parcurgerea vreunei proceduri prealabile.
și derularea negocierilor prev.de art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă are ca scop doar stabilirea modalităților concrete de acordare a drepturilor salariale suplimentare, nu este o obligație stabilită direct în sarcina salariaților si nu reprezintă o procedură prealabilă obligatorie sesizării instanței.
Pentru aceste motive, s-a respins excepția prematurității promovării acțiunii invocată de pârâta SC SA.
Pe fondul cauzei, acțiunea formulată de reclamanți a fost admisă în parte pentru următoarele considerente:
Prin art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă la nivel de unitate, încheiate pentru anii 2004, 2005, 2006 și 2007 s-a dispus acordarea către salariați a unor drepturi salariale suplimentare cu ocazia sărbătorilor de C și de Paști, textul articolului având aceeași formulare, respectiv:
"Cu ocazia sărbătorilor de C și Paști salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările vor începe negocierile cu în vederea stabilirii valorilor concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor si beneficiarilor."
In continuare, art.168 alin.2 din CCM încheiat pentru anul 2004 prevedea că "Pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu ", iar textul aceluiași alineat din CCM încheiat pentru anii 2005, 2006 și 2007 prevedea că "In anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat".
Apărarea pârâtei în sensul că începând din anul 2003 părțile au stabilit prin textul art.168 alin.2 din CCM includerea sumelor reprezentând prime de C și Paști în salariul de bază al salariaților, iar după anul 2003 s-a convenit menținerea acestei măsuri prin contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2004 - 2007, nu a putut fi reținută de instanță, dat fiind că din ambele formulări ale textului, mai sus citate, rezultă că suplimentările salariale au fost introduse în salariile de bază doar în anul 2003.
In cazul în care părțile ar fi convenit într-adevăr includerea primelor de C și Paști în salariile de bază ale tuturor salariaților și în anii 2004 - 2007, atunci nu s-ar mai fi justificat menținerea expresă în cadrul contractelor colective a prev.art.168 alin.1, text prin care se reglementează de fapt dreptul la acordarea suplimentărilor salariale ce fac obiectul acțiunii și ulterior anul 2003.
Menționarea în cadrul art.168 alin.2 a faptului că în anul 2003 primele de C și Paști au fost introduse în salarii, nu poate afecta existența unor drepturi distincte, negociate de părți în fiecare an cu ocazia încheierii noilor CCM la nivel de unitate pe anii 2004 - 2006.
Or, în conformitate cu disp.art.238 alin.2 din Codul Muncii "contractele individuale de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă", iar prev.art.30 alin.1 din Legea nr.130/1996 privind Contractul colectiv de muncă dispune că "Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
Astfel, orice contract individual de muncă se încheie și se execută nu numai în considerarea prevederilor legii, ci și în considerarea clauzelor contractelor colective ce îi sunt aplicabile salariatului în cauză.
Aceste prevederi se întemeiază pe natura juridică a contractului colectiv de muncă, și anume aceea de izvor de drept, precum și pe împrejurarea că un asemenea contract reprezintă o excepție de la principiul relativității efectelor contractelor, așa cum rezultă din ansamblul dispozițiilor legale în materia contractelor colective de muncă.
Instanța a reținut că pârâta nu a produs vreo dovadă privind includerea în salariile de bază a primelor de C și Paști, prev.în art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă, și în anii 2004 - 2007, deși în conformitate cu prev.art.287 din Codul Muncii, în conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului.
Din adresele pârâtei nr.5190/4.09.2007 si nr. 5996/12.10.2007 rezultă că salariile de bază medii la nivel SA nu au fost micșorate după anul 2003, fiind operate majorări periodice în fiecare an, pentru tot intervalul 2004 - 2007.
Cu toate acestea, din carnetul de muncă al reclamanților nu rezultă modificarea corespunzătoare a salariilor conform susținerilor pârâtei, iar includerea primelor de C și Paști în salariile de bază ale angajaților doar în anul 2003, nu reprezintă o executare corespunzătoare a obligației paratei conform art.168 alin.1 din Contractele colective de muncă încheiate pentru anii 2004 - 2007.
Sub acest aspect, dacă părțile semnatare ale contractelor colective de muncă ar fi convenit includerea primelor de C și Paști în salariile de bază ale angajaților și pentru anii 2004 - 2007, această dovadă putea fi făcută cu actele adiționale la contractul individual de muncă, cu statele de plată ale reclamanților sau cu deciziile emise în acest sens de conducerea paratei, în acord cu disp.art.163 Codul Muncii.
Cu privire la "decizia" nr.3793/18.06.2007 pe care pârâta o atribuie Comisiei Paritare și prin care se oferă o interpretare a art.168 alin.1 și 2 din Contractele Colective de Muncă în sensul că primele de C și Paști au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003, iar nu numai în 2003, instanța a reținut că acest document nu poate fi luat în considerare și nu constituie o dovadă în sensul art.287 Codul Muncii.
Astfel, decizia nr.3793/18.06.2007 este încheiată ulterior derulării contractelor colective încheiate în anii 2004 - 2007 și nici nu se menționează calitatea persoanelor care o semnează, respectiv dacă au calitatea de reprezentant legal al părților și dacă au avut mandat pentru a semna acest document.
Aceasta cu atât mai mult cu cât membrii Comisiei Paritare și a supleanților sunt stabiliți și nominalizați prin art.9 și Anexa nr.2 din fiecare Contract Colectiv de Muncă, iar pârâta a depus la dosarul cauzei doar modificările la Anexa nr.2 din Contractul Colectiv pe anul 2005 din care rezultă că aceste Comisii Paritare sunt compuse din câte 4 reprezentanți sau supleanți pentru fiecare parte semnatară a contractului.
Aceste împrejurări rezultă și din adresa nr.5140/31.08.2007 întocmită tot de o Comisie Paritară SA pentru interpretarea clauzelor Contractului Colectiv de Munca încheiat la nivel de unitate pentru anul 2007.
In ceea ce privește cuantumul efectiv al drepturilor solicitate prin acțiune instanța retine că suma de 1387 lei solicitată de reclamanți se raportează la nivelul salariilor de bază medii pe societate în anul2007, așa cum au fost acestea comunicate de către pârâtă la dosarul cauzei în adresa nr.831/2008, conform art.168 alin.1 din contractele colective de muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta B, solicitând admiterea acestuia, modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii ca nelegală și netemeinică.
În expunerea de motive invocă excepția prescripției dreptului material la acțiune, ca urmare a aplicării în speță a art. 283 alin.1 lit.e Codul Muncii.
Pe fond, susține că acțiunea este neîntemeiată, întrucât aceste ajutoare au fost plătite în modalitatea reglementată pentru anul 2003 și în anii 2004, 2005 și 2006, respectiv prin includerea lor în salariul lunar, aceasta fiind și interpretarea comisiei paritare.
Mai arată că la momentul negocierii clauzelor din s-a adoptat la 31.08.2007 o Decizie înregistrată sub nr. 5140/2007, decizie care a confirmat că intenția reală a părților semnatare al a fost ca începând cu 2003 suplimentele salariale prev. la alin.1 al art. 168 vor fi incluse în salariul de bază al angajaților și totodată că începând cu 2003 părțile au înțeles că art. 168 alin.1 a rămas fără obiect, luând în considerare faptul că primele nu mai erau individualizate distinct, ci erau parte a salariului de bază.
În drept invocă art. 312 alin.3 Cod procedură civilă.
Intimații au depus note de ședință prin care au solicitat respingerea recursului.
În ședința publică din data de 11.02.2010, mandatara recurentei a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin prisma autorității de lucru judecat, având în vedere sentințele judecătorești depuse la dosarul de fond la filele 5, 11, 19, 23, 27, 32, 36, 39 și 41.
Verificând sentința atacată cu prioritate prin prisma dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, având în vedere excepțiile invocate, curtea reține următoarele:
Potrivit art. 166 Cod procedură civilă, excepția puterii lucrului judecat se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanțelor de recurs.
În baza art. 1201 Cod civil:
"Este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".
Din această perspectivă este a se reține că în speță excepția autorității de lucru judecat invocată în recurs de pârâtă este întemeiată, având în vedere următoarele:
Reclamantul deține sentința civilă nr. 310/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr- prin care i s-a acordat inclusiv prima de C pe anul 2007, reclamanta sentința civilă nr. 176/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, reclamanta sentința civilă 256/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, reclamantul - sentința civilă 257/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, reclamantul sentința civilă 236/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, reclamanta sentința civilă 279/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -, reclamantul G sentința civilă 280/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și reclamanta sentința civilă 281/LM/2008 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Aceste hotărâri judecătorești au intrat în puterea lucrului judecat, iar reclamanții-intimați se reține că nu pot cere pentru a doua oară aceleași drepturi doar pe considerentul că unei alte colege ( care deține sentința civilă 273/LM/2008 a Tribunalului Hunedoara ) i s-au acordat alte sume, respectiv mai mari decât lor.
În privința excepției necompetenței teritoriale a Tribunalului Hunedoara, ca motiv de ordine publică ce poate fi invocat oricând potrivit art. 306(2) Cod procedură civilă, Curtea va reține că este neîntemeiată, urmând aor espinge, față de prevederile art. 284 alin 2 din Codul Muncii, care prevede competența teritorială a instanței de la domiciliul reclamantului în cazul cererilor referitoare la conflictele de muncă. Este o derogare de la regula generală prevăzută de Codul d e procedură civilă, justificată prin faptul că de cele mai multe ori salariatul este cel care are calitatea de reclamant, creându-i-se astfel o facilitate.
Art. 72 din Legea nr. 168/1999, care stabilea competența de la sediul unității a fost implicit abrogat de art. 298 alin 2 din Codul Muncii, astfel cum s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul soluționării unui conflict de competență, prin decizia nr. 3048/23.04.2004 - Secția Civilă. A arătat instanța supremă în motivarea regulatorului de competență că aplicarea prevederilor Codului Muncii se impune atât în raport de împrejurarea că noua reglementare este ulterioara Legii nr. 168/1999, cât și având în vedere dispozițiile art. 298 alin 2 din Codul Muncii, care abrogă implicit art. 72 din Legea nr. 168/1999.
Față de soluția de admitere a excepției autorității de lucru judecat, analiza excepției prescripției dreptului material la acțiune este de prisos a mai fi analizată.
Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 1730/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar - și va modifica sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, G și împotriva pârâtei ""
Ca o consecință a admiterii recursului, nu se vor acorda cheltuieli de judecată intimaților.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta "" împotriva sentinței civile nr. 1730/LM/2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar -.
Modifică sentința atacată, în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanții, -, G și împotriva pârâtei ""
Fără cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11.02.2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red. NV, Tehnored.IM 11 ex.
Jud.fond- A,
Președinte:Carmen FițJudecători:Carmen Fiț, Victor Crețoiu, Nicoleta Vesa
