Drepturi salariale (banesti). Decizia 225/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 225/
Ședința publică din 05 Martie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Grigorescu
JUDECĂTOR 2: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 3: Cristina Ștefăniță
Grefier - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, CURTEA DE APEL BRAȘOV și MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr.980/24.10.2007 pronunțată de TRIBUNALUL BRAȘOV în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședință public, se prezintă avocat fără delegație la dosar, pentru intimații reclamanți, -, (), -, și, lipsă fiind recurenții pârâți TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV și Ministerul Justiției, precum și intimații pârâți Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanța că la dosar prin serviciul registratură, s-a depus întâmpinare de către intimatul pârât Statul Român prin MEF.
Instanța comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului intimaților reclamanți, care arată că nu solicită termen pentru studiu.
Întrebat fiind de către instanță, reprezentantul intimaților reclamanți, arată că nu mai are alte cereri de formulat, probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat, probe de administrat, instanța în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și acordă cuvântul asupra recursurilor declarate.
Avocat pentru intimații reclamanți solicită respingerea recursurilor declarate și a excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de Curtea de APEL BRAȘOV și TRIBUNALUL BRAȘOV prin recursurile declarate, având în vedere că intimații reclamanți au calitatea de salariați și în prezent primesc salarii de la pârâte.
Solicită respingerea recursurilor și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.980/2007 a Tribunalului Brașova fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul TRIBUNALUL BRAȘOV.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanții:, (), în contradictoriu cu pârâții:
- TRIBUNALUL B,
- CURTEA DE APEL BRAȘOV,
- MINISTERUL JUSTIȚIEI, în consecință:
A obligat pârâții să plătească fiecărui reclamant suma de 1.700 RON, actualizată în funcție de indicele de inflație, începând cu 1 ianuarie 2005 și până la achitarea sumei, cu titlu de despăgubiri ce le sunt datorate în temeiul art. 21 din OG nr. 137/2000, privind sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată și modificată prin Legea nr. 27/2004.
A obligat pârâții să plătească reclamanților dobânda legală cuvenită pentru suma de 1.700 RON, actualizată, începând cu luna ianuarie 2005 și până la plata integrală a acesteia.
A respins acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A obligat pârâtul Ministerul Justiției să plătească reclamanților suma de 140 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului TRIBUNALUL BRAȘOV, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, întrucât în speța dedusă judecății nu s-a solicitat anularea ordinului nr. nr.1921/C/2001 prin care au fost acordate aceste stimulente, situație în care, în mod evident, acesta nu ar fi avut calitate procesuală.
În cauză TRIBUNALUL BRAȘOVa fost chemat în judecată nu în calitate de emitent al ordinului ci în calitate de ordonator terțiar de credite întrucât reclamanții desfășoară activitatea de magistrați la aceasta instanță, iar sumele solicitate de aceștia reprezintă drepturi salariale, ce se achita de către ordonatorul terțiar de credite-tribunalul.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a constatat că potrivit art. 15 din nr.HG83/2005, instanțele judecătorești sunt instituții publice din sistemul justiției, finanțate de la bugetul de stat.
De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanțelor și parchetelor este finanțată de la bugetul de stat.
Totodată, potrivit dispozițiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează acțiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, și anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, acesta având, în principal, următoarele atribuții: "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale și raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum și proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".
Astfel, rolul Ministerului Economiei și Finanțelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziția Ministerului Justiției fondurile necesare plății drepturilor salariale.
Ca urmare, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Statului Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor, invocată de Direcția Generală a Finanțelor Publice B întrucât în cauză a fost chemat ca pârât Statul Român și nu Ministerul Economiei și Finanțelor iar reclamanții nu au justificat și nici motivat în fapt și drept calitatea acestuia.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că reclamanții au calitatea de judecători la Judecătoria Brașov.
Prin Hotărârea nr.15/23.01.2006 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-a reținut că "acordarea stimulentelor salariale pentru judecători potrivit criteriului de vechime (0-3 ani) reprezintă o discriminare indirectă, potrivit art.2, alin.2 din nr.OG137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare. Criteriul vechimii de 0-3 ani reprezintă un criteriu aparent neutru ce dezavantajează judecătorii cu o vechime mai mare de 3 ani ce îndeplinesc criteriile obiective prevăzute de lege pentru a beneficia de acordarea de stimulente salariale".
În același sens, Colegiul Director a reținut că "acordarea de stimulente salariale magistraților reprezintă un scop legitim, dar impunerea criteriului de vechime de 0-3 ani nu reprezintă o metodă adecvată și necesară pentru atingerea acestui scop", iar "acest tratament a fost de natură a aduce atingere drepturilor economice ale judecătorilor cu vechime în muncă mai mare de 3 ani,recunoscute prin art.6, lit.c (din nr.OG137/2000)".
În drept, potrivit dispozițiilor art.5 alin.1 din Codul Muncii, " în cadrul relațiilor de muncă funcționează principiul egalității de tratament față de toți salariații și angajatorii".
2: "Orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenență națională, rasă, culoare, etnie, religie, opțiune politică, origine socială, handicap, situație sau responsabilitate familială, apartenență ori activitate sindicală, este interzisă".
Alineatul 4 al aceluiași articol precizează că: "constituie discriminare indirectă actele și faptele întemeiate în mod aparent pe alte criterii decât cele prevăzute la alin.2 dar care produs efectele unei discriminări directe."
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, instanța nu a putut primi apărările pârâților în conformitate cu care prin aceste stimulente acordate magistraților cu o vechime de 0-3 ani nu au fost aduse prejudicii reclamanților,la rândul lor tot judecători la TRIBUNALUL BRAȘOV, care au soluționat cel puțin tot atâtea cauze dificile cât cei "stimulați" financiar prin Ordinul nr.1921/C/2005 al Ministrului Justiției. În plus,pârâții nu au făcut dovada că reclamanții nu au avut calificativele anuale de "foarte bine" și "bine" iar în ceea ce privește "complexitatea sarcinilor de serviciu" ale reclamanților,este cunoscut că este cel puțin egală cu cea a judecătorilor cu o vechime de 0-3 ani.
Cât privește actualizarea creanței, instanța a constatat că potrivit prevederilor art.1084 cod civil creditorul este îndreptățit să pretindă atât repararea pagubei suferite, reprezentând suma datorată, cât și beneficiul de care a fost lipsit. Pentru o reală despăgubire, se impune actualizarea creanței în raport de indicele de inflație și cu aplicarea dobânzii legale, conform art.1084 Cod civil.
de considerentele expuse anterior, instanța a admis acțiunea astfel cum a fost precizată si a obligat pârâții TRIBUNALUL BRAȘOV, Curtea de APEL BRAȘOV si Ministerul Justiției sa plătească reclamanților cu titlu de despăgubiri, suma de cate 1700 RON pentru fiecare, actualizata cu indicele de inflație, precum și prin aplicarea dobânzii legale pana la data plății efective.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV, și Ministerul Justiție, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs în ceea ce privește recursul declarat de recurenta Curtea de APEL BRAȘOV, sentința este criticată, considerându-se că nu există discriminare în cauză, iar hotărârea CNCD invocată ca temei al acțiunii nu are decât caracter de recomandare și nu este obligatorie pentru instanță.
În ceea ce privește recursul declarat de TRIBUNALUL BRAȘOV, se susține excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fondul cauzei se menționează faptul că nu există nici o formă de discriminare.
Un alt motiv de recurs vizează nelegala obligare a pârâtului la plata sumelor reactualizate cu indicele inflației, dispozițiile art.1088 Cod civil stipulând doar acordarea dobânzii legale.
Ministerul Justiției, prin recursul formulat critică sentința prin prisma art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Se susține că în mod greșit s-a apreciat existența unei fapte discriminatorii ca temei de drept al acțiunii această sumă de bani fiind acordată doar ca stimulent financiar după norme cu caracter de recomandare.
Obligarea la plata dobânzii legale este greșită. De altfel, această dobândă se acordă doar de la data cererii de chemare în judecată.
În mod greșit instanța de fond a acordat dobânzi legale începând cu 1.01.2005, deși Ordinul Ministrului Justiției nr.1921/C, a fost emis în data de 15.12.2005.
MEF a formulat întâmpinare arătând că soluția instanței de fond în ceea ce privește calitatea sa procesuală este corectă.
Analizând recursurile formulate instanța constată următoarele:
Considerentele pentru care recursul Tribunalului Brașov apreciază că nu are calitate procesuală pasivă sunt neîntemeiate.
Dat fiind raportul juridic dedus judecății, TRIBUNALUL BRAȘOV are calitate de ordonator terțiar de credite, ceea ce justifică calitatea sa procesuală și față de ceilalți pârâți.
Criticile din cadrul celorlalte trei recursuri privitoare la fondul cauzei nu sunt întemeiate.
Într-adevăr, hotărârea CNCD nu are efectul unei decizii de recurs în interesul legii, ea nu dezleagă o chestiune de drept, însă stabilește că starea de fapt expusă prin Ordinul 1921/2005 al Ministrului Justiției este discriminatorie, reprezintă acte de discriminare conform art.2 alin.1 și 2 și art.6 lit. e, art.8 alin.3 și art.19 alin.4 din OG 137/2000.
Efectele acestei hotărâri nu pot fi schimbate decât dacă se promovează o contestație împotriva ei și este admisă, sau dacă însuși CNCD își revocă hotărârea prin care a constatat discriminarea.
Instanța de judecată nu mai este învestită cu constatarea existenței unei fapte discriminatorii ci cu o acțiune în despăgubiri pentru o faptă discriminatorie deja constatată.
Așadar nu se poate reține apărarea uniformă a pârâților prin care se arată că s-au interpretat greșit dispozițiile OG 137/2000 în sensul reținerii existenței faptei discriminatorii.
În ceea ce privește critica privitoare la acordarea dobânzii legale se constată că este neîntemeiată.
Reactualizările cu indicele de inflație pentru suma de 1700 RON sunt acordate legal deoarece tind la acoperirea întregului prejudiciu constând în devalorizarea monedei naționale de la data nașterii dreptului de creanță și până la plata efectivă a creanței. În ceea ce privește cumulul dobânzii legale cu reactualizările și acesta este permis.
Motivul de recurs prin care se solicită a se stabili că sumele la care este obligată pârâta sunt sume brute este admisibil în condițiile art. 3041Cod procedură civilă, raportat la 294 alin. 1, teza a -II-a și 316 Cod procedură civilă.
Este evident că în aplicarea art. 55 Cod fiscal și următoarele, la executare, orice sumă ce reprezintă venituri salariale urmează a fi impozitată, legea prevăzând expres veniturile exceptate de la impunere, sumele în cauză nefăcând parte din acea categorie.
Prin urmare, instanța reține că sumele la plata cărora este obligată pârâta sunt sume brute.
Este însă întemeiat motivul de recurs invocat de recurentul Ministerul Justiției, care profită și celorlalți pârâți în baza principiului coparticipării procesuale, prin care se arată că în mod greșit s-au acordat aceste daune (reactualizare și dobânzi legale) din 1.01.2005 deși Ordinul cu caracter discriminator este din 15.01.2005.
Într-adevăr discriminarea constatată izvorăște din edictarea Ordinului 1921/15.12.2005 și raportat la această dată, instanța de fond trebuia să acorde reactualizările și dobânzile legale, astfel că pentru o perioadă anterioară datei de 15.12.2005 aceste daune nu se justifică.
Pentru aceste considerente, instanța, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă și art.47, 48 Cod procedură civilă va admite în parte toate recursurile și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții Curtea de APEL BRAȘOV, TRIBUNALUL BRAȘOV și Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr.980/2007 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că plata sumei la care au fost obligați pârâții, vizează o sumă brută și nu netă, iar dobânda legală și reactualizarea se datorează, începând cu data de 15.12.2005.
Menține restul dispozițiilor din sentința atacată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 05 Martie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Opinie separată
în sensul admiterii în parte a recursurilor și modificării sentinței atacate cu privire la perioada în care au fost obligați pârâții să plătească reclamanților dobânda legală, aceasta cuvenindu-se doar pentru perioada 1.08.2007 și până la data executării debitului principal.
Judecător,
- -
Opinie separată
În dezacord cu opinia majoritară consider că în cauză se impunea a fi respins motivul de recurs invocat de recurenta reclamantă prin care se solicită acordarea dobânzii legale pe perioada anterioară introducerii acțiunii ce are ca obiect pretențiile bănești principale.
În acest sens trebuie avut in vedere că obligațiile care au ca obiect o sumă de bani se pot executa întotdeauna în natură, de aceea neexecutarea unei astfel de obligații nu poate avea drept consecință la plata de despăgubiri compensatorii care ar trebui să constea tot într-o sumă de bani, ci numai la plata de despăgubiri moratorii (pentru întârziere). Potrivit art. 1088 Cod civil "la obligațiile care au drept obiect o sumă oarecare daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală" și "sunt debite din ziua cererii de chemare în judecată, afară de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept." Prin urmare legiuitorul condiționează acordarea dobânzii la obligațiile bănești de dovada punerii în întârziere a debitorului, ori, în speță reclamanta nu a făcut dovada punerii în întârziere a vreunuia dintre debitori înainte de introducerea acțiunii și nici nu sunt incidente prevederile legale care reglementează cazurile în care debitorul se consideră de drept pus în întârziere. Față de aceste motive acordarea dobânzii legale pentru perioada anterioară introducerii acțiunii dedusă judecății contravine dispozițiilor legale arătate mai sus. Este de menționat că legiuitorul nu a condiționat în nici un fel aplicarea acestor dispoziții de alte aspecte ce țin de izvorul sau natura obligației bănești.
Pe de altă parte, în literatura juridică și practica judiciară s-a subliniat că Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor la fel ca și reglementarea anterioară (Legea nr. 92/1992 pentru organizarea judecătorească) au omis să precizeze natura juridică a raporturilor de muncă al acestora. De asemenea, nici documentele cadru adoptate de Consiliul European prin organele sale ca și cele adoptate de nu au abordat explicit sau implicit natura juridică a profesiei de magistrat.
Cu toate acestea, cu privire la aceste raporturi s-a pronunțat și Curtea Constituțională (decizia 275/2002 MO 135/2003) și literatura de specialitate, în sensul că magistrații constituie o categorie profesională cu un specific aparte care exercită putere juridică și își desfășoară activitatea în temeiul unui raport de muncă sui - generis. De fapt raportul de serviciu al magistraților nu constituie altceva decât o formă specifică, atipică și unică a unui raport juridic de muncă.
Pornind de la aceste premise de necontestat se impune concluzia potrivit căreia raportul juridic de muncă este de natură contractuală.
Această natură contractuală mai sus evocată susține dispozițiile art. 1088 Cod civil având în vedere că celălalt izvor juridic posibil al obligațiilor (în afară de acte juridice) respectiv faptele juridice (delicte și cvasidelicte) nu pot constitui izvor al obligației de plată în prezenta cauză. Altfel spus raporturile juridice de față sunt de natură contractuală-atipică, și nicidecum delictuală.
În acest sens trebuie amintit că toate izvoarele posibile de obligații (conform Codului civil și literaturii de specialitate) se reduc la două categorii principale: a) actele juridice (contractele și cvasicontractele) și b) faptele juridice (delicte, cvasidelicte) ori este evident că raporturile juridice de muncă ale magistraților nu se pot încadra în cea de-a doua categorie.
De asemenea faptul că natura raportului de muncă al magistraților este una contractuală (atipică) rezultă și din definiția contractului ca fiind "acordul dintre două sau mai multe persoane pentru a constitui sau a stinge între dânșii raporturi juridice". Iată deci că un magistrat care deși nu a semnat un contract individual de muncă este totuși parte în cadrul unui raport juridic de dreptul muncii de natură contractuală în cadrul căruia drepturile și obligațiile părților sunt cele prestabilite prin legile speciale ce reglementează această profesie.
O concluzie contrară ar plasa acest raport juridic în sfera faptelor juridice ceea ce este inadmisibil.
Prin urmare, dispozițiile art. 1088 Cod civil sunt aplicabile și în ceea ce privește drepturile bănești rezultate din raporturi juridice de muncă
Judecător,
- -
Red.op.maj.: NG/17.03.2008
Red.op.sep.: CȘ/17.03.2008
Dact: MD/18.03.2008 - 3 ex.
Jud.fond:/
Președinte:Nicoleta GrigorescuJudecători:Nicoleta Grigorescu, Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță
