Drepturi salariale (banesti). Decizia 2300/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 2300
Ședința publică din data de 02 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Lucian Crăciunoiu
JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - -
Grefier - -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâții Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1130 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, în propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamantelor, toate cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, intimații-intervenienți în propriu, Gh., G, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, la sediul Tribunalului Dâmbovița, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, și Ministerul Economiei și Finanțelor, cu sediul în B,-, sector 5.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
Se referă instanței de grefierul de ședință că recursurile sunt declarate și motivate în termen, scutite de plata taxei de timbru, prin cererile de recurs solicitându-se judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, față de actele și lucrările dosarului, având în vedere că prin cererile de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, apreciază cauza în stare de judecată și deliberând a pronunțat următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești sub nr- reclamanții, au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița, Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând ca prin sentința se ce va pronunța să dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 10.03.2000 până în prezent și în continuare, pentru viitor, în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996; acordarea sporului de ședință, de judecată, pe ultimii trei ani și acordarea acestuia și pentru viitor conform art.9 din Legea nr.104/1999 care a completat Legea 50/1996.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că sunt angajați ai pârâților Tribunalul Dâmbovița, respectiv Judecătoria Târgoviște în funcțiile de grefieri și aprozi, iar la drepturile solicitate sunt îndreptățiți în conformitate cu decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată în interesul legii de ICCJ, publicată în MO nr. 444/13.06.2008.
Pârâta Curtea de Apel Ploieștia formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca fiind prescrisă.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât drepturile solicitate începând cu 10.03.2000 sunt prescrise, iar pe fond arată ca aprozii nu au calitatea de personal auxiliar de specialitate al instanțelor.
Pârâtul Ministerul Finanțelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității procesuale pasive în ceea ce îl privește, solicitând respingerea acțiunii cu aceasta motivare, întrucât are calitatea de terț care nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând raporturi de muncă încheiate cu aceștia.
Prin sentința civilă nr.53/13.02.2009 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr-, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr-.
În data de 23.03.2009 la dosar au fost depuse cereri de intervenție în interes propriu de către G, Gh., prin care au solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 3 ani înainte de introducerea acțiunii până în prezent și în continuare, pentru viitor, în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, precum și actualizarea sumelor cu rata inflației de la scadentă la data plății efective.
În motivarea cererilor de intervenție, intervenienții au arătat că sunt angajați ai pârâtului Tribunalul Dâmbovița, fiind îndreptățiți la acordarea sporului, în conformitate cu decizia pronunțată în interesul legii de ICCJ nr.21/10.03.2008, publicată în MO nr.444/13.06.2008.
În data de 9.04.2009 reclamantele au depus precizări la acțiune, prin care au solicitat actualizarea sumei datorate cu rata inflației, precum și înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor referitoare la drepturile solicitate, având în vedere caracterul pecuniar al cererii de chemare în judecată.
În data de 15.04.2009 au depus la dosar cereri de intervenție în interes propriu, respectiv, prin care au solicitat să se dispună obligarea pârâților la plata drepturilor bănești reprezentând sporul de risc în procent de 50 % calculat la salariul de bază începând cu 3 ani înainte de introducerea acțiunii până în prezent și în continuare, pentru viitor, în condițiile prevăzute de art.421din Legea nr.104/1999 care a completat Legea nr.50/1996, precum și actualizarea sumelor cu rata inflației de la scadentă la data plății efective, arătând că sunt angajați pe postul de grefier -, alte posturi, respectiv în cadrul pârâtelor.
Pârâtul Ministerul Justiției a formulat întâmpinare la cererile de intervenție, solicitând respingerea acestora ca inadmisibile în materia raporturilor de muncă, iar pe fond ca neîntemeiate, întrucât personalul contractual din sectorul bugetar nu poate primi acest spor, iar acordarea acestui drept pentru viitor, pentru toate categoriile de personal nu este reglementat și, în orice caz, este prematur a fi acordat.
În ceea ce privește cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții, G, Gh., și, tribunalul a constatat că aceștia solicită acordarea acelorași drepturilor bănești, de la aceiași angajatori, deși în temeiul unor raporturi de muncă distincte. Tribunalul a reținut astfel că nu se pot respinge de plano cererile de intervenție ca inadmisibile, întrucât decurg din raporturi de muncă deosebite, având în vedere că între acestea există o strânsă legatură, constând, așa cum s-a reținut în identitatea de angajatori și de solicitări salariale. Prin urmare, tribunalul a admis în principiu cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții G, Gh., și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Ploiești, Tribunalul Dâmbovița.
Prin sentința civilă nr.1130 din 14 mai 2009, Tribunalul Dâmbovițaa admis acțiunea reclamantelor, reprezentați de, astfel cum a fost precizată, a admis cererea de intervenție în interes propriu formulată de și au fost obligați pârâții Tribunalul Dâmbovița, Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților la plata către petenții precizați mai sus, a sporului de 50 % din salariu, reprezentând spor de suprasolicitare neuropsihică, începând cu data de 25.11.2005 la zi și în continuare pentru viitor, cu aplicarea coeficientului de inflație la data plății.
S-a dispus înscrierea în carnetul de muncă a mențiunilor cuvenite referitor la sporul acordat de 50 % din salariu.
Au fost respinse cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții în interes propriu G, Gh., și.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că reclamanții, precum și intervenienta au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Dâmbovița, respectiv Judecătoria Moreni, după cum rezultă din adresa emisă de Tribunalul Dâmbovița și depusă la dosar în data de 14.05.2009. Din aceeași adresă rezultă că intervenienții G, Gh., și sunt angajați în calitate de muncitori, respectiv merceolog în cadrul Tribunalului Dâmbovița.
Potrivit deciziei nr.21/10.03.2008, pronunțată în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție și publicată în MO nr.444/13.06.2008 "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, procurorii, magistrații asistenți și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001".
Această decizie este obligatorie pentru instanțele de judecată conform dispozițiilor art.329 proc.civ. Susținerea pârâtului Ministerul Justiției și Libertăților cum că acest drept se cuvine doar până la data de 01.02.2007, când a intrat în vigoare OG 8/2007 nu poate fi primită prin raportare la motivele pentru care s-a admis recursul în interesul legii, dar și prin raportare la momentul pronunțării deciziei.
Având în vedere că decizia susmenționată se referă numai la personalul auxiliar de specialitate, tribunalul a constatat că acest spor nu poate fi acordat intervenienților G, Gh., și, care au calitatea de muncitori, respectiv merceolog în cadrul Tribunalului Dâmbovița, motiv pentru care cererile lor de intervenție au fost respins ca neîntemeiate.
În ceea ce privește pe reclamanți ca și pe intervenienta, tribunalul a constatat că aceștia au calitatea de grefieri în cadrul Tribunalului Dâmbovița fiind personal auxiliar de specialitate, îndreptățiți la acordarea sporului, conform deciziei în interesul legii.
În legătură cu momentul acordării sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, tribunalul a făcut în cauză aplicarea dispozițiilor art.283 din Codul muncii, reținând că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat. Prin urmare, dreptul material la acțiune al reclamantelor este prescris pentru întreaga perioadă anterioară datei de 25.11.2005, respectiv peste cei 3 ani anterior introducerii acțiunii.
Potrivit dispozițiilor art.161 alin.4 din "întârzierea nejustificată plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului".
Având în vedere aceste dispoziții legale, față de faptul că în salariu sunt incluse și sporurile, în conformitate cu prevederile art.155 - ce definește salariul, având în vedere solicitarea reclamanților și intervenientei de obligare a pârâților și la plata coeficientului de inflație și, întrucât pârâții nu au plătit reclamanților și intervenienților drepturile salariale solicitate, tribunalul a admis și această solicitare.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art.1 din Decretul nr.92/1976 privind carnetul de muncă, în care se menționează că în carnetul de muncă se înscriu salariul și alte drepturi, tribunalul a admis solicitarea formulată de reclamanți și intervenienta și a obligat pârâții să înscrie în carnetul de muncă mențiunile cuvenite, referitor la sporul acordat de 50 % din salariu.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții Curtea de Apel Ploiești și Ministerul Justiției și Libertăților.
În motivarea recursului declarat, Curtea de Apel Ploieștia arătat, în esență, că soluția instanței de fond este în parte nelegală, acordarea dreptului la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și pentru viitor reprezentând o depășire a limitelor puterii judecătorești.
Ministerul Justiției și Libertăților, în motivarea recursului declarat, a arătat, în esență, că soluția primei instanțe reprezintă o depășire a limitelor puterii judecătorești, legiuitorul înțelegând să nu mai acorde acest drept reclamanților ca urmare a abrogării Legii nr.50/1996 prin art.30 din OG nr.8/2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința atacată și motivele de recurs, Curtea constată că recursurile declarate sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Astfel, prin decizia nr.21/10.03.2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în interesul legii s-a stabilit că, n interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a Ordonanței Guvernului nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001. Potrivit art.329 alin.3 din Codul d e procedură civilă această decizie este obligatorie.
Sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică, reglementat prin art.47 din Legea nr.50/1996 și prin art.231din Legea nr.56/1996, modificată și completată, a fost efectiv plătit magistraților și personalului auxiliar de specialitate, fiind evidențiat ca atare în carnetele de muncă.
Prin art.I pct.42 din Ordonanța Guvernului nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, s-a dispus că art.47 se abrogă. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001.
Ordonanța Guvernului nr.83/2000 a fost emisă în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000, prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată. La rândul ei, Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii Ordonanței Guvernului nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, art.58 și art.62, precizează că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea. Rezultă că modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte, or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial. Prin emiterea Ordonanței Guvernului nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
În raport de cele de mai sus, rezultă fără echivoc faptul că au supraviețuit dispozițiilor de abrogare normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, astfel că acestea au produs și produc în continuare efecte juridice.
Cu privire la critica referitoare la acordarea și în continuare a sporului de 50%, întrucât este vorba despre un drept viitor, care nu s-a născut încă, Curtea reține că această critică este neîntemeiată, având în vedere că, până la încetarea sa, dreptul reclamanților la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică este cert.
De asemenea, dreptul la sporul de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică are un caracter accesoriu față de dreptul principal de a primi indemnizația brută lunară. Totodată, existența dreptului nu trebuie confundată cu plata sa, plată care se va face succesiv și numai atâta timp cât beneficiarele sale vor îndeplini condițiile prevăzute de lege pentru acordarea dreptului principal.
Prin urmare, în mod corect instanța de fond a admis pretențiile reclamate pe întreaga perioadă stabilită în sentință.
Față de aceste considerente, Curtea, văzând dispozițiile art.304, art.3041și art.312 alin.1 pr.civ. va respinge recursurile declarate ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții Curtea de Apel Ploiești, cu sediul în P,-, județul P, și Ministerul Justiției și Libertăților, cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.1130 din 14 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, în propriu, cât și în calitate de reprezentant al reclamantelor, toate cu domiciliul ales în Târgoviște,-, județul D, intimații-intervenienți în propriu, Gh., G, toți cu domiciliul ales în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D - la sediul Tribunalului Dâmbovița, intimații-pârâți Tribunalul Dâmbovița, cu sediul în Târgoviște, Calea B, nr.3, județul D, și Ministerul Economiei și Finanțelor cu sediul în B,-, sector 5.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 02 decembrie 2009.
Președinte, JUDECĂTORI: Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
- - - - ---
Fiind în concediu de odihnă,
semnează președintele instanței
Grefier,
-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
Tehnored.13 ex./11.12.2009
/
.fond nr- Trib.
Jud.fond /
Președinte:Lucian CrăciunoiuJudecători:Lucian Crăciunoiu, Violeta Dumitru Cristina Mihaela
