Drepturi salariale (banesti). Decizia 269/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 269
Ședința publică de la 01 Februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Doina Vișan
JUDECĂTOR 2: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 3: Lucian Bunea
Grefier: - -
Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2582/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-reclamantă, personal și asistată de avocat ales, cu împuternicire la dosar (fila 19), și pentru intimata-pârâtă avocat ales -, cu împuternicire la fila 18 dosarului, lipsă fiind intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință care învederează că pricina este la al II-lea termen de judecată acordat pentru respectarea dreptului la apărare.
Avocat pentru recurenta-reclamantă depune la dosar contractul de asistență juridică nr. 334/08.11.2007, factura nr. 84/12.11.2007, chitanța nr. -/12.11.2007 și concluzii scrise.
Nemaifiind cereri de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul pe fondul recursului.
Recurenta-reclamantă prin avocat solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive așa cum a fost formulată cu obligarea unității pârâte și la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat - pentru intimata-pârâtă pune concluzii de respingere a recursului și menținere a hotărârii recurate drept temeinică și legală potrivit întâmpinării. Nu cere cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Asupra recursului de față.
Prin sentința nr.2582/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a respins cererea formula reclamanta, cu domiciliul în DTS, județul M împotriva pârâtei COMPANIA NAȚIONALĂ - POȘTA ROMÂNĂ SA.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Dolja reținut următoarele:
Reclamanta a desfășurat și desfășoară activitate în funcția de director operațional în cadrul CN Poșta Română - Având această funcție, reclamanta în perioada 2003 și iulie - octombrie 2003 colaborat cu SC SRL B reprezentată de în vederea desfasurarii unei activități de cercetare cu privire la cererea turistică a rezidenților din România. era comandat de Institutul Național de Statistică SC CO SRL B care la rândul său a contactat SC SRL B în vederea desfășurării activității de cercetare. Reclamanta a primit chestionarele ce făceau obiectul sondajului de opinie și le-a distribuit mai multor angajați din subordinea sa ( factori și agenți poștali, oficiante, diriginte, etc. ).
Pentru faptele respective pârâta prin decizia nr. 282/19 12 2003 sancționat-o disciplinar pe reclamantă cu desfacerea contractului individual de muncă. Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 1422/24 11 2004 admis recursul reclamantei și a modificat sentința nr. 459/2004 a Tribunalului Dolj, a modificat decizia nr. 232/19 12 2003,înlocuind măsura desfacerii contractului individual de muncă cu reducerea salariului cu 10% timp de 3 luni, și a dispus reintegrarea reclamantei pe funcția deținută anterior.
Ca urmare a acestei situații, pârâta CN Poșta Română cu decizia nr. 448/17 12 2004 dispus reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior cu începere de la data de 03 01 2004, cu achitarea drepturilor salariale la zi. In aceeași zi de 17 12 2004, pârâta cu decizia nr. 449/17 12 2004 în temeiul prev art. 52 alin 1 lit. c din codul munciia dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantei.
La baza acestei suspendări a stat adresa nr. 18205/09.12.2004 a Inspectoratului de Politie Județean D prin care se aducea la cunoștința societății că s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantei.
Reclamanta a solicitat ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării, contractul individual de muncă începând cu data de 17 12 2004 și până la 01 12 2006, contravaloarea tichetelor de masă, o despăgubire morală echivalentă cu despăgubirile materiale și cheltuieli de judecată.
Față de situația de fapt expusă instanța a apreciat că în cauză sunt aplicabile următoarele prevederi legale: art. 154 alin 1 și 2, art. 155 alin 1, art. 166 alin 1 și prevederile art. 52 alin 1 lit. c și alin 2 din codul muncii.
Examinând prevederile art. 161 alin 4 și art. 66 alin 1 din codul muncii, Tribunalul a reținut că întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata salariului, dă dreptul salariatului ca în termen de 3 ani de la data la care drepturile erau datorate poate să-l acționeze în judecată pe angajator.
S-a reținut ca reclamanta în perioada 17 12 200 - 01 12 2006 avut contractul individual de muncă suspendat în temeiul prev art. 52 alin 1 lit. c din codul muncii. Reclamanta nu a contestat în termenul legal prev de art. 283 lit. a din codul muncii.
Pârâta cu decizia nr. 386/21 11 2006, dispus ca reclamanta să își reia activitatea în cadrul CNPR -Direcția Regională de Poștă C, în funcția de Director începând cu data de 01 12 2006.
Decizia respectivă a fost primită de reclamantă la data de 22 11 2006 și nu a contestat-o în termen legal prevăzut de art. 283 alin 1 lit. a din codul muncii.
Prin Ordonanța Parchetului s-a reținut că reclamanta a săvârșit infracțiunea de abuz contra intereselor publice prejudiciind C cu suma de 1344, 20 RON.
Față de această situație cererea reclamantei nu a fost considerată întemeiată, deoarece nu s-a constatat nevinovăția sa, astfel că nu poate beneficia de prev. art. 52 alin 2 din Legea nr. 53/2003 cu privire la o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului individual de muncă.
Pe cale de consecință, Tribunalul a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei în contradictoriu cu pârâta CN- Poșta Română SA B.
Împotriva sentinței Tribunalului Dolja declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive:
Aplicarea greșita a dispozițiilor legale de către instanța de fond, astfel:
1. Prin decizia Curții s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe postul deținut anterior, confirmându-se faptul ca salariata era compatibila cu funcția deținuta anterior.
Temeiul juridic invocat de intimata in decizia de suspendare nr. 449/17/12.2004, art.52(1,c) codul muncii este greșit.
Ca aceasta norma are un caracter dispozitiv si ca atare angajatorul are dreptul si obligația sa cantareasca bine fapta si daca considera ca este deosebit de si îl face incompatibil cu funcția deținuta sa dispună desfacerea contract individual de munca.
Se arata ca, urmare a deciziei Curții de Apel, intimata parata cunoștea ca fapta contestatoarei este minora iar savarsirea ei nu o face incompatibila cu funcția deținuta.
Cu toate acestea, fara temei legal a emis decizia de suspendare a contractului individual de munca.
Ca intimata putea sa dispună suspendarea contractului individual de munca numai pentru o fapta deosebit de si daca acea fapta îl face pe angajat incompatibil cu funcția deținuta, ceea ce nu este cazul in speța.
Ca prin decizia nr.386/21.11.2006, intimata si-a manifestat expres voința ca recurenta sa isi reia activitatea pe postul deținut anterior suspendării, decizie ce a fost operata in carnetul de munca, ceea ce confirma faptul ca aceasta a inteles ca fapta este minora si nu o face incompatibila cu postul.
2. Cu privire la susținerea instanței ca in speța nu s-a constatat nevinovatia contestatoarei, aceasta este contrazisa de intimata prin emiterea deciziei de revocare a deciziei de suspendare din funcție.
3. In ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.283(a) codul muncii, instanța deși a invocat in decizie aceste excepții, niciodată nu au fost puse in discuția parților si nici nu s-a pronunțat prin dispozitiv asupra lor.
Ca aceste excepții nu se aplica in cauza de fata deoarece cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.52(2) codul muncii.
4. Ca nu sunt aplicabile in cauza nici dispozițiile art.154(1,2), art. 155(1), art.166(1) codul muncii.
5. In ceea ce privește tichetele de masa, atâta timp cat a dispus reluarea activitatii, recurenta are dreptul pe langa salariul si la celelalte drepturi.
6. Referitor la despăgubirile morale, se arata ca prin art.269 codul munciis -a reglementat si acest aspect.
Analizând motivele de recurs in raport cu sentința recurata, Curtea retine următoarele:
In fapt, la data de 19.12.2003, prin decizia 289/19.12.2003, unitatea intimata a dispus sancționarea recurentei cu desfacerea disciplinara a contractului individual de munca, in temeiul art.264 lit. f, art. 61 lit. a codul muncii, coroborat cu prevederile art. 142 lit. e din contractul colectiv de munca si ale art.96 lit. e coroborat cu art.101 din Regulamentul Intern.
La data de 24.11.2004, Curtea de APEL CRAIOVA prin decizia nr. 1422 modificat decizia 289/2003, înlocuind măsura desfacerii contractului individual de munca cu măsura reducerii salariului de baza al contestatoarei cu 10% pe timp de 3 luni.
S-a dispus reintegrarea si plata drepturilor bănești pe perioada de la desfacerea contract individual de munca pana la reintegrare.
Prin decizia nr. 448/17.12.2004, unitatea a dispus aplicarea dispozițiilor deciziei Curții, in sensul reintegrării, înlocuirii sancțiunii, plătii drepturilor bănești si a cheltuielilor de judecata.
La data de 17.12.2004, prin decizia nr. 499, ca urmare a adresei nr. 18205/09.12.2004, emisa de IJP D, prin care s-a adus la cunoștința societatii faptul ca s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva recurentei, unitatea a dispus in temeiul art.52, alin. 1(c) codul muncii, suspendarea contractului individual de munca.
La data de 03.10.2006, prin Ordonanță, procurorul de la Parchetul de pe langa Judecătoria Craiova, a reținut ca sub aspect formal, fapta savarsita de învinuita întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de abuz in serviciu contra intereselor publice, raportat insa la valoarea redusa a prejudiciului, la decizia Curții de Apel, la circumstanțele personale ale învinuitei, la lipsa antecedentelor sale penale, fapta savarsita nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni in sensul art.18 Cp, motiv pentru care a dispus aplicarea unei sancțiuni administrative, cu amenda in cuantum de 1000 RON.
La 17.11.2006, recurenta formulează cerere de reîncepere a activității începând cu data de 01.12.2006.
La data de 21.11.2006, prin decizia nr.386, unitatea intimata, ca urmare a cererii, dispune reluarea activității începând cu data de 01.12.2006.
In drept, potrivit art. 52 (1) codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în următoarele situații: c) în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești;
(2) În cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) și c), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară, plătindu-i-se, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care a fost lipsit pe perioada suspendării contractului.
Așa cum se observa din dispozițiile legale mai sus citate, suspendarea prevăzuta de art. 52, alin. 1(c) codul muncii, presupune existenta a doua faze procedurale interne cu elemente si efecte distincte.
Astfel, prima faza consta in luarea măsurii suspendării de către conducerea unitații, prin emiterea unei decizii in acest sens, in condițiile in care angajatorul a formulat plângere penala împotriva salariatului pentru o fapta incompatibila cu funcția deținuta - situația de fata.
Efectul deciziei, consta in interzicerea temporara a salariatului de a-si exercita funcția, cu consecința neplății salariului.
Salariatul are posibilitatea contestării deciziei respective, sub aspectul legalității si temeiniciei, potrivit art.283 codul muncii. Decizia necontestata sau fata de care s-a respins contestația isi produce efectele mai sus menționate.
A doua faza depinde de rezultatul urmăririi penale, respectiv a procesului penal si de modul de stabilire a vinovăției penale sau nevinovăției salariatului, unitatea emițând o decizie de luare a masurilor corespunzătoare acestui rezultat.
Vinovatia, in sensul art. 52 alin. 2 codul muncii este vinovatia penala, ca trăsătura esențiala a infracțiunii, in sensul art. 17. pen.
In cazul in care se constata nevinovăția, unitatea va dispune plata unei despăgubiri echivalente cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit salariatul in perioada suspendării.
Acordarea acestor despăgubiri este indisolubil legata de stabilirea nevinovatiei penale a salariatului si grefata pe culpa unitații in modul de exercitare a acțiunii ce a stat la baza suspendării contractului individual de munca.
In cazul instituției juridice a faptei penale care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, prevăzuta de art. 18 ind. 1. pen. si aplicata in cazul reclamantei, este vorba de o fapta prevăzuta de legea penala, care nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, dar care nu exclude vinovatia, ca trăsătura specifica.
Ori, in cauza, așa cum rezulta din Ordonanța procurorului, vinovatia reclamantei exista, numai sub aspectul trasaturii pericolului social s-a stabilit ca " fapta savarsita nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni in sensul art. 18.pen".
Odată stabilita vinovatia, nu mai este îndeplinita condiția prevăzuta de art. 52 alin. 2 codul muncii, si anume lipsa vinovatiei care da naștere la dreptul privind acordarea despăgubirilor, sub aceste aspecte motivele de recurs fiind neintemeiate.
Decizia de revocare a deciziei de suspendare, stabilește așa cum rezulta din conținutul său reluarea activității începând cu 01.12.2006 si nu e de natura a înlătura vinovatia salariatei, care in sensul textului prevăzut de art. 52(2), este o vinovatie de natura penala, astfel incit sub acest aspect motivul 2 de recurs este neîntemeiat.
In cauza, se constata ca in mod corect instanța de fond a reținut ca reclamanta nu a contestat decizia de suspendare, situație in care aceasta si-a produs efectele prevăzute de lege pe întreaga perioada cuprinsa intre data emiterii acesteia si data emiterii deciziei 386/2006.
Prin motivele invocate in recurs la punctul 1, Curtea retine ca recurenta invoca motive de nelegalitate si netemeinicie a deciziei de suspendare, decizie de suspendare care nu a fost contestata si care si-a produs efectele prevăzute de lege, acestea încetând la data de 01.12.2006, motive care trebuiau invocate intr-o eventuala contestație declarata împotriva acestei decizii.
Ori obiectul acțiunii, cu care a fost investita instanța de fond si care a constituit element al cadrului procesual, consta in obligarea unitații parate la plata despăgubirilor prevăzute de art. 52 alin.2 codul muncii.
In ceea ce privește motivul de recurs nr.3, Curtea retine ca instanța de fond nu a invocat excepția nerespectării termenului prevăzut de art. 283( 1,a), ci doar a constatat ca reclamanta nu a contestat decizia de suspendare, situație care nu se circumscrie excepțiilor procesuale care trebuie puse in discuția părților.
Cu privire la motivul 4 de recurs, Curtea retine ca in cauza nu s-a facut aplicarea dispozițiilor invocate.
Cu privire la motivele 5 si 6 de recurs se retine ca in condițiile in care cererea de acordarea a despăgubirilor este neîntemeiata, pentru aceleași motive nici drepturile respective nu pot fi acordate, aceste subsumându-se noțiunii de despăgubiri.
Pentru toate aceste motive, Curtea reținând ca sentința Tribunalului este temeinica si legala, va respinge recursul ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta împotriva sentinței civile nr. 2582/03.10.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Compania Națională Poșta Română SA, având ca obiect drepturi bănești.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - |
Red. Jud. /05.03.2008
Tehn./Ex.2
/ și
Președinte:Doina VișanJudecători:Doina Vișan, Mihaela Mitrancă, Lucian Bunea
