Drepturi salariale (banesti). Decizia 271/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ
DOSAR NR- ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA nr. 271
Ședința publică din data de 5 martie 2008
PREȘEDINTE: Simona Petruța Buzoianu
JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- -- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC SA, cu sediul în B, Calea, nr.239, sector 1, împotriva sentinței civile nr.1640 din 14.12.2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în comuna, nr.308, județ
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-pârâtă SC SA reprezentată de avocat din Baroul Prahova, lipsind intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
Recurs scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, însoțită de cererea adresată executorului judecătoresc, din Câmpina, pentru executarea silită a titlului executor reprezentat de sentința civilă nr.1640/14.12.2007 a Tribunalului Prahova și chitanța și factura emise la data de 22.02.2008 privind onorariul executorului și cheltuieli de executare, filele 10-13.
Avocat având cuvântul depune la dosar, în copie, adeverințele nr.2919/2007 și nr.3081/2007, precum și practică judiciară în materie și anume: sentința civilă nr.546/2008 pronunțată de Tribunalul București - secția VIII, sentința civilă nr.1697/2007 Tribunalului Tulcea, sentința civilă nr.566/2007 a Tribunalului Vrancea, sentința civilă nr.1562/2007 a Tribunalului Galați, sentința nr.1086/2007 pronunțată de Tribunalul O l t, un număr de patru certificate de grefă emise de Curtea de APEL PLOIEȘTI în dosarele nr-, nr-, - și nr-, precum și sentința civilă nr.2039/2007 pronunțată de Tribunalul Constanța, filele 15 - 42. În continuare arată că nu mai are cereri noi de formulat și solicită cuvântul pe fond.
Curtea ia act de declarația reprezentantului recurentei și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat având cuvântul pentru recurentă solicită în principal admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței primei instanțe în sensul constatării prescripției dreptului la acțiune al reclamanților. Într-un prim subsidiar, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii ca neîntemeiată, menționând că îmbrățișează opinia exprimată într-o sentință pronunțată de Tribunalul București într-o speță similară pe care a depus-o la dosar la acest termen de judecată ca practică judiciară, iar într-un subsidiar îndepărtat solicită admiterea recursului, schimbarea în parte a sentinței instanței de fond în sensul obligării pârâtei la plata către reclamant a drepturilor salariale solicitate raportat la salariul de bază mediu, așa cum este prevăzut în CCM și nu la salariul mediu brut. Mai arată că sumele reprezentând salariul de bază mediu rezultă din adresa nr.2919/2007 emisă către Direcția Corporative - Juridic din cadrul recurentei de Departamentul Resurse Umane al societății.
Curtea
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Prahova, reclamantul a chemat în judecată pe pârâta SC SA solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța, pârâta să fie obligată la plata sumei totale de 2782,92 lei, reprezentând: 2380 lei drepturi salariale restante, cuvenite și neacordate în anii 2004 și 2005 și 402,92 lei cu titlu de daune, beneficiu de care a fost lipsit reclamantul prin neplata la timp a sumei, în raport cu rata inflației.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost salariatul pârâtei până la data de 14.11.2005, lucrând, ultima dată, la punctul de lucru Baza de Aprovizionare, care face parte din structura organizatorică a societății-pârâte, iar raporturile de muncă ale reclamantului au încetat ca urmare a disponibilizării colective prin decizia nr.455/14.11.2005 emisă de pârâtă, privind încetarea contractului individual de muncă al reclamantului.
A mai susținut reclamantul că, pe lângă salariul lunar pentru munca prestată, urma să beneficieze, conform art.168 alin. 1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate pe anii 2004-2006 și de o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu mediu de bază pe unitate, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de
S-a mai arătat că deși contractul colectiv de muncă prevedea aceste obligații pe anii 2004, 2005 și 2006, reclamantul nu a beneficiat de suplimentările salariale de C și de Paște, care se ridică la suma totală de 2380 lei, potrivit calculului depus de acesta reprezentând Primă C 2004 - 980 lei și primă Paște 2005 - 1400 lei, salariul mediu la nivelul fiind de 980 lei în anul 2004 și 1400 lei în anul 2005, astfel cum rezultă din adresele pârâtei nr.1666/2003 și 313/2005, anexate acțiunii.
Întrucât pârâta nu a achitat la timp suplimentările salariale cuvenite reclamantului, s-a arătat că aceasta îi datorează și o despăgubire reprezentând beneficiul nerealizat constând în corecția acestor sume cu coeficientul de inflație pentru perioada în discuție, în cuantum de 402,92 lei conform calculului depus de reclamant.
În drept, au fost invocate disp.art.5, art. 164 alin.1, art.269 alin.1 Codul muncii, art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de societate, renegociat și reeditat în anii 2004-2005, art.1084 Cod civil.
Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii reclamantului, în principal ca prescrisă, iar în subsidiar ca neîntemeiată.
Sub aspectul excepției prescripției dreptului la acțiune, pârâta a susținut că în speță sunt aplicabile disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, conform cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia, reclamantul pretinzând prin acțiune că nu au fost respectate dispozițiile din contractele colective de muncă, iar în raport de data introducerii acțiunii, se impune admiterea excepției invocate și respingerea acțiunii ca prescrisă.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că sumele de bani menționate în acțiune, cu caracter premial, au fost negociate și stipulate în anul 2003, după cum rezultă din actul adițional la contractul colectiv de muncă înregistrat la DGMPS sub nr. 8080/23.05.2000, arătându-se că pentru anul 2003 suplimentările respective vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu.
A mai învederat pârâta că această formulare s-a păstrat și în CCM pe anul 2004, iar în anul 2005, când s-a încheiat un nou contract colectiv de muncă, s-a prevăzut că în anul 2003 suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, formulare ce se păstrează și în contractele colective de muncă pentru anii 2006 și 2007.
În continuare, pârâta a arătat că rostul menținerii acestei formulări a fost acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzute în alin.1 al art. 168 din CCM în anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau acele contracte colective de muncă, astfel că suplimentările salariale au fost incluse și în anii 2004, 2005, 2006 și 2007 în salariul de bază al fiecărui angajat, acesta fiind și punctul de vedere al Comisiei Paritare SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă.
Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză la cererea ambelor părți, prin sentința civilă nr.1640 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Prahovaa respins excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă și a admis acțiunea formulată de reclamant, obligând pârâta să plătească acestuia suma de 2380 lei din care se va reține CAS 9,5%, CASS 6,5% și impozit 16%, iar suma rezultată va fi actualizată conform indicelui de inflație începând cu data scadenței fiecărei sume și până la plata efectivă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă este neîntemeiată întrucât termenul de prescripție aplicabil în cauză este cel de 3 ani, prev. de art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, obiectul acțiunii constituindu-l plata drepturilor salariale, iar în raport de data introducerii acțiunii, aceasta apare ca fiind formulată înăuntrul termenului de prescripție de 3 ani.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că reclamantul a fost încadrat la societatea pârâtă până la data de 14.11.2005, iar în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2004 se prevede, la art. 168, dreptul salariaților de a beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe societate, cu prilejul sărbătorilor de Paște și de
Totodată, în alin.2 al art.168 s-a stipulat că pentru anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.
De asemenea, s-a învederat că în contractele colective de muncă pe unitate s-au menținut suplimentările salariale prevăzute la alin.1 al art.168 și pe anii 2004, 2005, 2006.
Coroborând disp.art.168 din contractul colectiv de muncă pentru anul 2004 cu cele ale art.168 din contractul colectiv de muncă pe anii 2005, 2006, tribunalul a apreciat că părțile semnatare au înțeles să păstreze pentru salariați beneficiul suplimentărilor salariale prevăzute de alin.1 al aceluiași articol din și pe parcursul anilor 2004, 2005, 2006, suplimentările fiind introduse în salariul de bază al fiecărui salariat numai pentru anul 2003.
A mai reținut instanța de fond că pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile ce îi reveneau potrivit art.168 alin.1 din contractul colectiv de muncă și nu a făcut dovada plății către reclamant a acestor suplimentări salariale de C și de Paște pentru perioada în discuție, astfel că drepturile salariale ale reclamantului se ridică la suma de 2380 lei, iar în baza art.161 alin.1 Codul muncii, tribunalul a admis acțiunea în sensul celor sus-arătate.
Împotriva sentinței primei instanțe, pârâta a declarat în termen legal recurs, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Astfel, se susține că dreptul la acțiune al reclamantului este prescris în raport de disp.art.283 alin.1 lit.e Codul muncii, care arată că termenul în care pot fi introduse acțiuni privind nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă este de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune.
Reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe disp.art.168 din contractul colectiv de muncă, afirmând că aceste dispoziții nu au fost respectate și în condițiile în care temeiul pretențiilor reclamantului este contractul colectiv de muncă, textul de lege incident în speță este art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Pe fondul pricinii, se susține că instanța de fond nu a reținut apărarea societății în sensul că sumele de bani solicitate prin acțiune au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, așa cum s-a procedat și în anul 2003, fapt ce rezultă din interpretarea dispozițiilor contractelor colective de muncă din anii 2003 - 2007, respectiv ale art. 168 alin.2 din aceste contracte, la care s-a făcut referire, rostul menținerii acestui alineat și în contractele colective de muncă pe anii 2004 - 2007 fiind acela de a arăta modalitatea concretă de acordare a suplimentării salariale prevăzută în alin.1 al art. 168 pe anul 2003, dar și în anii pentru care se încheiau aceste contracte colective de muncă.
Așa fiind, susține recurenta, părțile contractului colectiv de muncă au convenit în anul 2003, pentru prima dată, o anumită modalitate de acordare a suplimentărilor salariale și au stabilit ca această modalitate să fie menținută prin inserarea alin.2 al art. 168, reclamantul necontestând că în anul 2003 primit suplimentările salariale ca parte a salariului de bază.
De asemenea, pasivitatea intimatului-reclamant, care în toată perioada 2004-2007 nu a spus nimic despre faptul că nu și-a primit drepturile salariale negociate și prevăzute în contractul colectiv de muncă, arată că acesta cunoștea că și-a primit banii în salariul de bază.
Punctul de vedere al recurentei, arată aceasta, este susținut și de Comisia Paritară SA, care funcționează în temeiul art. 9 din Contractul colectiv de muncă și care este împuternicită să soluționeze eventualele conflicte în legătură cu aplicarea contractului colectiv de muncă, comisie care a emis la 18.06.2007 o informare către toate structurile teritoriale în care arată că aceste drepturi salariale s-au introdus în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003.
Ulterior, la data de 31.08.2007, aceeași comisie a emis o Notă asupra precizării situației primelor de Paște și de C prevăzute în art. 168 din CCM al SA, în care se expune același punct de vedere și această precizare făcută de părțile unui contract este obligatoriu să fie luată în considerare.
O altă critică se referă la greșita obligare a societății recurente la plata către reclamant a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, deși instanța a observat că valoarea unei astfel de suplimentări este egală cu un salariu de bază mediu pe SNP SA, existând o diferență clară între cele două tipuri de salarii, ambele fiind prevăzute în contractul colectiv de muncă, dar pentru situații diferite.
S-a solicitat pentru aceste motive admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii ca prescrisă sau, pe fond, ca neîntemeiată, iar în subsidiar, modificarea în parte a sentinței în sensul obligării recurentei la plata către intimat a primelor pe perioada în discuție în prezenta cauză, stabilite în raport de salariul de bază mediu la nivel de societate, ce rezultă din adresa emisă către Direcția Corporative - Juridic și înregistrată sub nr.2919/12.11.2007 la această direcție.
În recurs au fost depuse la dosar, în copie, o serie de înscrisuri din partea recurentei, respectiv: adresele nr.2919/2007 și nr.3081/2007, precum și practică judiciară, reprezentând hotărâri judecătorești pronunțate de diferite instanțe din țară și mai multe certificate eliberate de Curtea de APEL PLOIEȘTI, privind soluții date în spețe similare.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, depunând la dosar, în copie, și cererea adresată executorului judecătoresc, din Câmpina, pentru executarea silită a titlului executor reprezentat de sentința civilă nr.1640/14.12.2007 a Tribunalului Prahova și chitanța și factura emise la data de 22.02.2008 privind onorariul executorului și cheltuieli de executare.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele și lucrările dosarului, de dispozițiile legale ce au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că recursul este fondat potrivit considerentelor ce urmează:
În ceea ce privește primul motiv de recurs, prin care se reiterează, practic, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată la prima instanță, excepție respinsă prin sentința atacată, este neîntemeiată susținerea recurentei conform căreia termenul de prescripție aplicabil în cauză ar fi cel de 6 luni prevăzut de art.283 alin.1 lit.e Codul muncii.
Astfel, conform art. 283 alin.1 lit.e din Codul muncii, invocat de recurentă, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
Raportat la obiectul acțiunii, în cauză nu sunt aplicabile însă dispozițiile acestui text de lege, ci cele ale art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă, printre altele, în plata unor drepturi salariale neacordate, ca în pricina de față. Primele solicitate prin acțiune constituie drepturi salariale, așa cum justificat a reținut și instanța de fond, acesta fiind și termenul expres folosit în cuprinsul contractelor colective de muncă încheiate pe anii 2003 - 2007, care la art. 168 alin.1 prevăd că salariații vor beneficia, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SA.
Referitor la criticile pe fondul cauzei, nu poate fi primită susținerea recurentei în sensul că acțiunea reclamantului trebuie respinsă întrucât primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005 au fost incluse în salariul de bază al acestuia pe anii 2004 și 2005.
Aceasta, deoarece, o asemenea susținere nu a fost dovedită de recurenta-pârâtă și, fiind vorba de un conflict de muncă, sarcina probei revine angajatorului, conform art. 287 din Codul muncii.
În plus, dacă așa ar fi stat lucrurile, ceea ce în speță nu s-a dovedit, este evident că în contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 s-ar fi menționat expres că pentru anii respectivi suplimentările de la alin.1 al art. 168, privind primele de Paște și de C, vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, ceea ce nu s-a întâmplat.
Astfel, în contractul colectiv de muncă pe anul 2004 s-a prevăzut, la art. 168 alin.2, că pentru anul 2003 suplimentările de la alin.1 vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității și în condițiile negociate cu, iar în contractul colectiv de muncă pe anul 2005 s-a stipulat, la art. 168 alin.2, că în anul 2003 suplimentările salariale de la alin.1 al art. 168 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, fără a se face vreo mențiune în contractele respective privind includerea și în anii 2004 și 2005 primelor de Paște și de C în salariul de bază.
În raport de cele mai sus-arătate, nota din 31.08.2007 a Comisiei Paritare constituită la nivelul SA, formată din reprezentanți ai societății și ai, prin care s-au adus precizări asupra interpretării art. 168 alin.1 și 2 din Contractele colective de muncă la nivelul SA, încheiate în perioada 2004-2007, de care se prevalează recurenta, nu poate constitui un argument suficient pentru respingerea acțiunii, câtă vreme recurenta nu a dovedit că primele de C pe anul 2004 și de Paște pe anul 2005, prevăzute de art. 168 alin.1 din Contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005, ar fi fost acordate reclamantului prin includerea acestor prime în salariul de bază al acestuia pe anii respectivi.
Împrejurarea că acțiunea reclamantului a fost introdusă abia în anul 2007 este lipsită de relevanță și nu poate justifica respingerea acțiunii în condițiile în care acțiunea a fost promovată înăuntrul termenului de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune prevăzut de art. 283 alin.1 lit.c din Codul muncii.
Recursul pârâtei este însă fondat sub aspectul greșitei obligări a acesteia la plata către intimatul-reclamant a unor sume echivalente cu salariul mediu brut pe unitate, reprezentând primă C 2004 și primă Paște 2005, în condițiile în care art. 168 alin.1 din contractele colective de muncă pe anii 2004 și 2005 încheiate între SNP SA și salariați, reprezentați de, prevede dreptul salariaților la o suplimentare a drepturilor salariale, cu ocazia sărbătorilor de Paște și de C, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP SA.
Suma de 2380 lei stabilită de prima instanță drept obligație de plată în sarcina recurentei pârâte reprezentând: primă C pe anul 2004 - 980 lei și primă Paște 2005 - 1400 lei a fost acordată de instanța de fond în raport de conținutul adreselor nr.1666/2003 și nr.313/2005 ale recurentei-pârâte către toate Sucursalele, înscrisuri de care s-a prevalat intimatul-reclamant, privind nivelul salariului mediu brut pe societate începând cu 1.04.2003 și 01.01.2005.
Or, noțiunea de salariu mediu brut nu se confundă cu aceea de salariu de bază mediu pe societate, prevăzută expres de art. 168 alin.1 din pe anii 2004 și 2005.
Astfel, salariul mediu brut la nivel de unitate include, pe lângă salariul de bază, și sporurile aferente, iar acesta a fost stabilit de recurentă, pentru fiecare an, prin împărțirea fondului de salarii, cuprinzând salariile de bază și sporurile, la numărul de personal corespunzător perioadei de calcul.
Din cuprinsul adresei către Direcția Corporative - Juridic din cadrul societății-recurente, înregistrată sub nr.2919/12.11.2007, depusă chiar la dosarul de fond (fila 53), rezultă care a fost cuantumul salariului de bază mediu pe în intervalul 2003-2007 reieșind un cuantum de 799 lei pentru luna noiembrie 2004 și de 850 lei pentru luna aprilie 2005, algoritmul de calcul avut în vedere de recurentă fiind împărțirea fondului salariilor de bază la numărul de personal aflat în evidența în ultima zi a lunilor anterioare celor în care se impunea acordarea suplimentărilor salariale reprezentând primele de Paște și de C, astfel cum rezultă din adresa societății-recurente înregistrată tot la Direcția Corporative - Juridic sub nr.3081/28.11.2007, depusă în copie la dosar, în recurs.
Concluzionând, în raport de considerentele mai sus arătate, Curtea privește recursul pârâtei ca fondat, astfel încât în baza art. 312 alin.1 pr.civ. coroborat cu art.3041Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin.2 și 3.pr.civ. va modifica în parte sentința în sensul că va admite în parte acțiunea, obligând pârâta la plata către reclamant a sumei de 1649 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, sume ce se vor actualiza conform indicelui de inflație de la data scadenței fiecărei prime și până la plata efectivă, menținându-se restul dispozițiilor sentinței.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SC SA, cu sediul municipiul B, Calea lor, nr. 239, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1640 din 14 decembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, cu domiciliul în comuna, nr.308, județ P, și în consecință:
Modifică în parte sentința în sensul că admite în parte acțiunea și obligă pârâta la plata către reclamant a sumei de 1649 lei reprezentând: 799 lei primă C 2004 și 850 lei primă Paște 2005, sume ce se vor actualiza cu indicele de inflație de la data scadenței fiecărei prime până la plata sa efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 martie 2008.
Președinte JUDECĂTORI: Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
- - - - - -- -
Grefier
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120/2006
3 ex.
2008-03-21
/FA
dos.fond - Trib.
jud. fond
R -
Președinte:Simona Petruța BuzoianuJudecători:Simona Petruța Buzoianu, Cristina Pigui Vera
