Drepturi salariale (banesti). Decizia 279/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 279
Ședința publică de la 06 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nelida Cristina Moruzi
JUDECĂTOR 2: Cristina Mănăstireanu
JUDECĂTOR 3: Smaranda
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat MINISTERUL JUSTIȚIEI împotriva sentinței civile nr. 136 din 7.02.2008 a Tribunalului Vaslui (dosar nr-), intimații, CURTEA DE APEL IAȘI, TRIBUNALUL VASLUI, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR - REPREZENTAT DE DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE V - și CONSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care învederează că dosarul este la al doilea termen, că prin serviciul registratură s-a depus la dosar o cerere de acordare termen de către recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI și că s-a solicitat judecata în lipsă de către recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI și intimata.
Instanța, având în vedere motivul amânării și faptul că s-au mai pronunțat soluții în acest gen de cauze, respinge cererea de amânare a cauzei formulată de recurentul MINISTERUL JUSTIȚIEI. Deoarece s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare cu privire la acesta.
CURTEA DE APEL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 136/7.02.2008, pronunțată de Tribunalul Vaslui în dosar nr-, s-a dispus:
A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei și Finanțelor.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, și în consecință:
Au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui să plătească reclamantei drepturile salariale restante, reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut, pentru perioada 01 august 2007 - 01 noiembrie 2007, actualizate cu indicele de inflație la data plății efective.
Au fost obligați pârâții mai sus menționați să plătească reclamantei aceste drepturi, de la data pronunțării hotărârii și până la prevederea lor în legea specială.
A fost respinsă acțiunea față de pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul instanței, sub nr- din data de 15 noiembrie 2007, reclamanta - - în contradictoriu cu Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui, Ministerul Economiei și Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării - a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași, Tribunalul Vaslui și Ministerul Economiei și Finanțelor la plata drepturilor salariale restante reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut pe perioada 01.08.2007 -01.11.2007, actualizată în raport cu rata inflației la data plății efective; acordarea în continuare a acestei indemnizații până la prevederea acestor drepturi pentru tot personalul auxiliar de specialitate; obligarea în solidar a pârâților la includerea în bugetul de stat a acestor sume pentru perioada menționată.
Prin întâmpinarea formulată, Ministerul Justiției a solicitat respingerea acțiunii formulate, motivat de faptul că, în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 sunt prevăzute expres categoriile de personal care beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități, iar reclamanta nu se încadrează în această categorie. S-a precizat că restul personalului auxiliar nu este discriminat prin această prevedere legală, întrucât principiul egalității nu se opune ca o lege să stabilească reguli diferite în raport cu persoane care se află în situații diferite. Nici dispozițiile Codului muncii invocat de reclamantă nu contravin prevederilor Legii nr. 50/1996, întrucât tot personalul auxiliar desfășoară o activitate legală.
Ministerul Economiei și Finanțelor, prin Direcția Generală a Finanțelor Publice V, a solicitat respingerea acțiunii față de acesta, ca fiind promovată față de o persoană ce nu are calitate procesuală pasivă, întrucât acest minister nu este ordonator principal de credite pentru reclamantă, ci Ministerul Justiției, iar elaborarea proiectelor legilor bugetare și de rectificare bugetară, cu includerea sumelor pretinse, se face de Ministerul Economiei și Finanțelor pe baza proiectelor bugetare ale ordonatorilor principali de credite - art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002.
Față de excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, instanța a apreciat că este întemeiată, în raport de organizarea și funcționarea acestui minister, conform nr.HG 208/2005 și art. 35 alin. 1 din Legea nr. 500/2002, conform cărora Ministerul Economiei și Finanțelor doar constituie și gestionează resursele generale ale finanțelor publice. Ordonatorii principali de credite sunt cei care elaborează proiectele legilor bugetare sau de rectificare a acestora, potrivit nevoilor proprii. Ori, Ministerul Economiei și Finanțelor nu este ordonator de credite al Ministerului Justiției, situație în care i s-ar fi putut imputa lipsa fondurilor bugetare adecvate.
Pentru considerentele de mai sus, în temeiul actelor normative analizate, dar și a dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă, Tribunalul a admis excepția invocată și a respins acțiunea reclamantei față de Ministerul Economiei și Finanțelor.
Privitor la capătul de cerere referitor la dreptul reclamantei de încasare a indemnizației de 10% din salariul brut pentru perioada 01.08.2007 - 01.11.2007, tribunalul a reținut următoarele:
Articolul 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 stabilește că " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, executată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități. De această indemnizație beneficiază conducătorii de carte funciară".
Prevederile legale citate mai sus au fost reanalizate de legiuitor și prin art.3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 s-a reglementat că " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă, beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste condiții".
Comparând cele două texte de lege, se observă că legiuitorul a exclus din sfera persoanelor indemnizate cu 10% pentru munca lor pe grefierii care lucrează la comisia pentru cetățenie, cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averilor și conducătorii de carte funciară, ceea ce înseamnă că modul de departajare a muncii grefierilor nu este stabilit cert în privința celor două categorii care stau la baza acordării indemnizației respective: fie nu poate fi definit, fie este pur subiectiv, dovadă fiind că, după ce a considerat că anumite categorii de grefieri pot beneficia de indemnizația în discuție, a revenit, înlăturându-l, fără o explicație legală.
Față de modul de reglementare de mai sus a persoanelor care beneficiază de indemnizația de 10% pentru muncă deosebită, devin incidente în speță prevederile art. 20 din Constituția României care stabilesc: "(1)Dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor care vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și celelalte tratate, la care România este parte.
(2)Dacă există neconcordanță între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".
Articolul 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede: "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute în prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără vreo deosebire întemeindu-se în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religii, opinii publice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".
Aceste prevederi legale au prioritate în cauză față de cele cuprinse în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, care sunt discriminatorii mai întâi între grefierii indemnizați cu 10% și restul grefierilor, dar și între acei grefieri care inițial erau indemnizați la fel prin Legea nr. 50/1996 pentru ca, prin nr.OG8/2007 să fie excluși din această categorie și incluși în categoria grefierilor care nu beneficiază de această indemnizație.
Prevederile acestor două acte normative analizate mai sus sunt nu numai discriminatorii față de o categorie socio -profesională din cadrul sistemului judiciar românesc, dar și contradictorii raportat la criteriile legale concrete potrivit cărora grefierii prin munca lor se împart în cei care beneficiază de indemnizația de 10% și cei care nu au acest drept.
Urmare a acestor deficiențe de ordin legislativ a fost posibilă excluderea unor grefieri de la beneficiul încasării indemnizației de 10%, aceasta însemnând că în realitate nu există o diferență substanțială între cele două categorii de grefieri sub aspectul volumului muncii, complexității sau dificultății sarcinilor de serviciu, importanței muncii sau a altor criterii.
Față de situația expusă instanța a constatat că devin aplicabile, în speță, prioritar față de legislația internă citată anterior, prevederile art. 14 din Convenția Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale ale Omului, reținând că prin art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și art. 3 din OG8/2007 au fost discriminați profesional unii grefieri față de alții, fără ca legea să explice concret care sunt condițiile discriminării de salarizare.
Raportat acestor considerente, instanța a admis acțiunea, în sensul acordării sporului de 10% solicitat de reclamantă, pentru perioada 01.08.2007 -01.11.2007, reactualizat în raport cu rata inflației până la data plății efective și dispus obligarea pârâților la plata pentru viitor a acestui spor până în momentul prevederii lui într-o lege specială.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Justiției, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma motivului prev. de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
În primul rând, susține recurentul, nu se poate vorbi de existența unei discriminări prin acordarea indemnizației de 10% anumitor categorii de grefieri.
Potrivit art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996, " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul brut, calculată în raport cu timpul respectiv lucrat în aceste activități".
Prin art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 se precizează că: " care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă beneficiază de o indemnizație lunară de 10% din salariul de bază, calculată în raport cu timpul efectiv lucrat în aceste activități".
Așa cum rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior, beneficiază de procentul de 10% din salariul brut numai personalul auxiliar prevăzut în mod expres de acestea și numai în raport cu timpul efectiv lucrat în activitățile enumerate.
Totodată, prin art. 38 alin. (2), art. 42 alin. (2) și art. 48 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, se dispune: "Personalul este repartizat pe secții și compartimente de activitate de către președintele instanței, potrivit nevoilor acestora, iar în cadrul secției de către președintele secției."
"Atribuțiile personalului din compartimentele auxiliare ale instanțelor sunt cuprinse în fișele posturilor".
"Președintele instanței stabilește, prin ordin de serviciu, repartizarea personalului pe secții, în raport cu pregătirea profesională și cu experiența fiecăruia".
Prin fișa postului se stabilesc atribuțiile personalului repartizat prin ordin de serviciu al președintelui instanței pe secții și compartimente de activitate.
În vederea acordării indemnizației de 10% din salariul brut prevăzută de art. 19 din Legea nr. 50/1996, respectiv de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007, persoana care are stabilite atribuții în fișa postului dintre cele menționate de dispozițiile articolului menționat completează un raport în care precizează atribuția îndeplinită cât și timpul efectiv lucrat, referat care se confirmă de superiorul acestuia; în baza acestui referat se completează pontajul lunar, compartimentul economic efectuând plata în funcție de timpul efectiv în care a desfășurat activitatea respectivă.
Prin hotărârea pronunțată, instanța de fond reține existența unei discriminări profesionale între grefierii care beneficiază de acest spor salarial față de cei ce nu beneficiază de el, conform art. 14 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale și nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările ulterioare - care la art. 1 alin. 2 stabilește principiul egalității prin excluderea privilegiilor și discriminării, fiind garantată exercitarea în condiții de egalitate a unor drepturi, inclusiv a dreptului la un salariu egal pentru muncă egală.
Recurentul consideră că motivarea instanței de fond, bazată pe raționamentul că, în cadrul aceleiași profesii de natură salarială justificate pe temeiul volumului de muncă ori complexității sarcinilor de serviciu, dau naștere unui tratament diferențiat nelegal, este eronată.
După cum a statuat, în mod constant Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru a putea vorbi de discriminare, situațiile în discuție trebuie să fie comparabile - adică persoane aflate în situații analoage sau comparabile în materie - să beneficieze de un tratament preferențial.
Mai mult, chiar dacă cele două situații sunt comparabile, Curtea a statuat că este permisă distincția între astfel de situații dacă există o justificare obiectivă și rezonabilă sau, altfel spus, diferențierea urmărește un scop legitim și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate.
Jurisprudența Curții nu definește noțiunea de situații analoage sau comparabile, acestea fiind chestiuni ce rezultă din împrejurările concrete ale fiecărei cauze.
În speța de față, unde se ridică chestiunea unei discriminări în materie de salarizare, existența unor situații analoage sau comparabile trebuie analizată nu doar prin prisma calității de personal auxiliar - criteriul este mult prea general, având în vedere că atribuțiile de serviciu ale diferitelor categorii de grefieri sunt diferențiate în funcție de funcția ocupată; spre exemplu, există grefieri (așa numiții grefieri de ședință), grefieri informaticieni, grefieri statisticieni, grefieri arhivari, etc. - ci, și din punctul de vedere al reglementărilor privind organizarea judiciară cu incidență în ceea ce privește cerințele necesare pentru ocuparea unei anumite funcții, conținutul concret al atribuțiilor de serviciu și complexitatea acestora. În acest sens, spre deosebire de categoria magistraților, în cadrul categoriei personalului auxiliar de specialitate atribuțiile sunt delimitate și stabilite în mod concret prin fișa postului.
Recurentul consideră că diferențierea de salarizare dată de acordarea sporului de 10% nu este arbitrară, ci are la bază criterii obiective.
Examinând dispozițiile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar de specialitate al instanțelor judecătorești și al parchetelor de pe lângă acestea precum și prevederile Legii nr. 50/1996 și ale nr.OG8/2007 privind salarizarea personalului auxiliar, rezultă că legiuitorul a înțeles să atribuie anumitor categorii de grefieri un beneficiu salarial, concretizat într-un spor de 10%, motivat de complexitatea atribuțiilor de serviciu, de responsabilitățile ce implică îndeplinirea acestor atribuții - spre exemplu, activitatea grefierilor de la compartimentul executări penale - precum și volumul de muncă.
Este de observat că, chiar Legea nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar diferențială - sub aspectul complexității - sarcinile de serviciu ale diverselor categorii de grefieri; spre exemplu, actul normativ instituie regula că recrutarea grefierilor se face prin Școala Națională de Grefieri în urma promovării unui concurs la nivel național și efectuarea unui stagiu de pregătire de 6 luni ori 1 an (funcție de studiile avute, superioare sau medii), finalizate prin examen, în vreme ce, spre exemplu, prin excepție, recrutarea grefierilor arhivari sau registratori nu presupune această procedură, ci organizarea unui concurs la nivelul curților de apel, candidații declarați admiși urmând să efectueze stagii cu o durată de 2 luni în cadrul Școlii Naționale de Grefieri (art. 5 - 6, art. 22, art. 9 - 10 din lege).
Același grad de complexitate a sarcinilor de serviciu este motivul pentru care, în cazul anumitor categorii de grefieri, se impune cerința unor studii superioare (grefierii informaticieni) și exemplele pot continua.
Mai mult, chiar dacă s-ar putea reține "situația comparabilă", premisa necesară pentru a putea vorbi de o discriminare, în concordanță cu art. 14 din Convenție și, nr. 137/2000, recurentul consideră că acordarea sporului de 10% urmărește un scop legitim, justificat prin argumentele expuse anterior și respectă un raport de proporționalitate între scop și mijloacele utilizate - în acest sens trebuie observat procentul relativ redus al sporului.
Curtea Constituțională, mai arată recurentul, a statuat, în repetate rânduri, că instituirea unor reguli speciale în considerarea unor situații deosebite, atâta timp cât instituirea acestor reguli nu se face în mod discriminatoriu, nu contravine principiului constituțional al egalității în drepturi, precum și faptul că art. 16 din Constituție vizează "egalitatea în drepturi între cetățeni în ceea ce privește recunoașterea, în favoarea acestora, a unor drepturi și libertăți fundamentale, nu și identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit față de anumite categorii de persoane, dar și necesitatea lui" (Decizia nr. 25/23.02.1999).
În al doilea rând, consideră recurentul, hotărârea instanței de fond este nelegală și sub aspectul acordării în continuare a sporului de 10% până la prevederea acestor drepturi și legea specială.
Astfel, pe lângă faptul că această cerere a reclamanților se referă la un drept viitor, care nu s-a născut încă, prin acțiunile în justiție pot fi valorificate drepturi recunoscute și ocrotite de lege. Însă, câtă vreme drepturile solicitate de reclamanți nu sunt prevăzute în legislația în vigoare, iar art.3 alin.8 din nr.OG8/2007 nu a fost abrogat, modificat ori declarat neconstituțional, ținând cont de principiul separației puterilor în stat, apreciază recurentul că astfel de cereri nu pot fi soluționate de către instanțele de judecată, care, prin acordarea unor drepturi prevăzute de lege, ar depăși limitele puterii judecătorești și și-ar aroga atribuții de legiferare.
Ca urmare, se solicită admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
În recurs nu au fost depuse înscrisuri noi.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea de Apel constată că recursul este fondat, dar în limitele ce vor fi expuse în continuare.
Prin Legea nr. 50/1996 (art. 19 alin.3) se reglementează acordarea unui spor de 10% din salariul brut, calculat în raport cu timpul efectiv lucrat pentru "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de publicitate imobiliară, a celor de executare penală și executare civilă, a actelor comisiei pentru cetățenie precum și cei care sunt secretarii comisiilor de cercetare a averii".
Ulterior, prin nr.OG 8/2007 (art. 3 alin.8), acest text a suferit modificări în sensul că de acest spor beneficiază doar "grefierii care participă la efectuarea actelor privind procedura reorganizării judiciare și a falimentului, a actelor de executare penală și executare civilă".
Plata acestui spor se face persoanelor menționate în textele citate, după procedura prevăzută de art. 38 alin. 2, art. 42 alin. 2 și art. 48 din regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr. 387/2007.
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect existența unei discriminări create de legiuitor între grefierii menționați în textele anterior arătate și ceilalți grefieri din alte compartimente sau care participă la completele de judecată. Dispozițiile art. 1 alin. 3 și 2 din nr.OG 137/2000 sunt pe deplin aplicabile.
Din argumentarea deciziei nr. 294/2001 a Curții Constituționale și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, relativă la violarea Convenției din perspectiva art. 14 referitor la discriminare, se reține că, într-adevăr, așa după cum susține și Ministerul Justiției, legiuitorul național poate institui tratamente juridice diferite pentru situații diferite și că diferența de tratament devine discriminare numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
În speță, Curtea constată că grefierul care participă la activități din cele menționate în art. 19 alin. 3 din Legea nr. 50/1996 și ulterior (prin abrogarea acesteia) de art. 3 alin. 8 din nr.OG 8/2007 se află într-o situație analogă și comparabilă cu grefierii de ședință și cu cei care-și desfășoară munca în alte compartimente din cadrul instanțelor judecătorești.
În acest context, Curtea reține că, în lipsa unei justificări rezonabile și obiective, diferența de tratament juridic între situații similare și comparabile constituie o evidentă discriminare. Complexitatea atribuțiilor de serviciu, responsabilitățile ce le implică activitățile desfășurate de grefierii beneficiari ai sporului de 10% prin actele normative menționate nu pot fi reținute ca argumente ale unor criterii obiective care să explice distincția salarială.
Nu în ultimul rând, Curtea subliniază că nu există temei a se considera că diferența de tratament salarial urmărește un scop legitim, iar raportul de proporționalitate dintre scop și mijloacele utilizate este lipsit de importanță câtă vreme există disproporționalitate între interesul general (organizarea judiciară) și interesul individual (dreptul grefierilor la salariu egal).
În consecință, concluzionând asupra discriminării evidente, Curtea de Apel nu poate reține primul motiv de nelegalitate invocat de recurent.
Însă, cel de-al doilea motiv de recurs este fondat.
Astfel, în mod greșit au fost obligați pârâții să acorde în continuare drepturile solicitate de reclamantă începând cu data pronunțării hotărârii și până la prevederea lor în legea specială.
Atributul legiferării nu aparține puterii judecătorești. Instanța, constatând - ca în speță - existența unei discriminări, trebuia să acorde despăgubirile solicitate până la încetarea discriminării.
Constatând că este incident motivul de recurs prevăzut de art.304 punctul 9 Cod procedură civilă, Curtea de Apel va admite recursul pârâtului și, în conformitate cu dispozițiile art.312 Cod procedură civilă, va modifica în parte sentința atacată în sensul celor arătate anterior, urmând a menține dispozițiile sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de Ministerul Justiției, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.136/07.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vaslui, sentință pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Iași și Tribunalul Vaslui să plătească reclamantei - drepturile salariale reprezentând indemnizația lunară de 10% din salariul brut și pentru viitor, până la încetarea stării de discriminare.
Menține restul dispozițiilor care nu sunt contrare prezentei decizii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.05.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
Grefier,
Red.
Tehnored.
21.05.2008 - 2 ex.
Tribunalul Vaslui: -
-
Președinte:Nelida Cristina MoruziJudecători:Nelida Cristina Moruzi, Cristina Mănăstireanu, Smaranda
