Drepturi salariale (banesti). Decizia 2842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2034/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2842/
Ședința din ședința publică de la 29.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Petrică Arbănaș
JUDECĂTOR 2: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 3: Maria Ceaușescu
GREFIER - -
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLIC împotriva sentinței civile nr.137/23.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4917/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, -, I, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BUCUREȘTI.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arata ca s-a solicitat judecarea cauzei in lipsa.
Curtea s-a constituit cu judecător potrivit planificării de permanență, față de incompatibilitatea, conform art.24 alin.1 Cod procedură civilă a doamnei președinte, care a pronuntat sentința civile nr.137/23.10.2008, impotriva careia s-a declarat prezentul recurs.
Curtea invocă, din oficiu, excepția tardivității declarării recursului și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 137/23.10.2008, pronunțată în dosarul nr- (4917/2008), Curtea de Apel București - Secția a-VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a admis acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanții, A, -, I, și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienta, în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, TRIBUNALUL BUCUREȘTI, STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata sporului de vechime aferent perioadei 7.06.2004-12.03.2007, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței până la plata efectivă, a omologat raportul de expertiză astfel cum a fost completat, a obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant referitoare la aceste drepturi bănești, a obligt pârâții la plata către reclamanți a sumei de 3406,60 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
În considerente a reținut că la data de 23.08.2007, pârâtul Ministerul Justiției a depus întâmpinare prin care a solicitat să se constate că dreptul la acțiune al reclamanților este prescris pentru perioada 1.11.2000-mai 2005 în raport de data introducerii acțiunii-7.06.2007.
Prin încheierea de ședință din data de 17.10.2007, Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins excepția prescripției parțiale a dreptului la acțiune ca rămasă fără obiect, în raport de precizările la acțiune depuse la dosar.
La data de 4.06.2008 reclamanții au solicitat refacerea raportului de expertiză întrucât este incomplet, apreciindu-se că expertul nu a răspuns la obiectivele stabilite de instanță.
Atât raportul de expertiză cât și suplimentul acestuia au fost depuse la dosar la data de 31.07.2008.
Astfel, prin decizia nr. XXXVI din 7.05.2007 pronunțată în interesul legii, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că dispozițiile art. 33 alin. 1 din Legea nr. 50/10996, în raport de prevederile art. 32 din OG nr. 83/2000, art. 50 din OUG nr. 177/2002 și art. 6 alin. 1 din OUG nr. 160/2000, se interpretează în sensul că judecătorii, precum și ceilalți magistrați beneficiază și de sporul de vechime în cuantumul prevăzut de lege, motivat de aceea că deși prin OG nr. 83/2000, sporul de vechime în muncă nu a mai fost prevăzut pentru magistrați,art. 31 (devenit art. 33) din Legea nr. 50/1996, nu a fost abrogat nici expres, nici implicit, în caz contrar, a considerat că putea beneficia de sporul pentru vechime în muncă numai personalul auxiliar, nu și magistrații, înseamnă a încălca principiul egalității în drepturi, ceea ce ar face incidente dispozițiile OG nr. 137/2000.
În consecință, potrivit considerentelor anterioare, Curtea a reținut că față de interpretarea obligatorie conținută într-o decizie pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, problema sporului de vechime pentru categoria de personal din care fac parte și reclamanții, nu mai poate fi pusă în discuție, ea fiind tranșată cu efecte obligatorii pentru instanțe, în sensul existenței sporului pretins.
Cum despăgubirea trebuie să fie efectivă și completă și să acopere și prejudiciul produs prin beneficiul nerealizat ca urmare a neplății, ea trebuie să cuprindă obligatoriu sporul de vechime neacordat și actualizat cu indicele de inflație la data plății efective.
Pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București au fost obligați să înscrie în carnetele de muncă ale reclamanților, despăgubirile constând în sporul de vechime, acordate conform hotărârii.
În raport de cele arătate în precedent, Curtea a admis acțiunea astfel cum a fost precizată, precum și cererea de intervenție în interes propriu și a obligat pârâții Ministerul Justiției și Tribunalul București la plata sporului de vechime aferent perioadei 7.06.2004-12.03.2007, actualizat cu indicele de inflație de la data scadenței, până la plata efectivă.
De asemenea, a omologat raportul de expertiză astfel cum a fost completat și a obligat pârâtul Tribunalul București să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de muncă al fiecărui reclamant și totodată a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs
recurentul Ministerul Economiei și Finanțelor, calea de atac fiind înregistrata pe rolul Înaltei Curții de Casație și Justiție - Secția Civilă pentru Proprietate Intelectuală sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că hotărârea primei instanțe nu este motivata si este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motive prevăzute de dispozițiile art. 304 pct. 7 si 9 din Codul d e procedura civila.
Instanța a interpretat si a aplicat greșit legea, considerând ca Ministerul Economiei si Finanțelor are calitate procesuala in dosar, desi reclamanții nu sunt si nu au fost angajați ai acestuia, si nu a motivat in nici un fel soluția data.
Argumentele prezentate de către instanța nu pot fi considerate ca o motivare a hotărârii, in sensul pe care aceasta noțiune il are potrivit art. 261 alin.l pct.5 Cod proc.civ.
Simpla enumerare a mai multor articole din nr.HG 386/2007 privind organizarea si funcționarea Ministerului Economiei si Finanțelor, precum si din Legea nr. 500/2002, nu poate fi considerata o motivare a hotărârii, respectiv a soluției de admitere a cererii de chemare in judecata.
Potrivit dispozițiilor art. 1 din nr.OG 22/2002, executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice in temeiul titlurilor executorii se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora la titlul de cheltuieli, la care se încadrează obligația de plata respectiva.
Potrivit art. 2 din nr.OG 22/2002, ordonatorii principali de credite bugetare au obligația sa dispună toate masurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, in condițiile legii, pentru asigurarea in bugetele proprii si ale instituțiilor publice din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plații sumelor stabilite prin titluri executorii.
Prin urmare, obligațiile de plata ale Ministerului Public -Parchetul de pe langa Inalta C de Casatie si Justitie in temeiul unui titlu executoriu, (cum ar fi si o hotărâre judecătoreasca prin care s-ar admite pretențiile reclamantului) se realizează din sumele aprobate prin bugetul sau - fara nici o legătura cu competentele Ministerului Economiei si Finanțelor in materie de buget.
Recurenta are in vedere dispozițiile legale referitoare la finanțele publice, la bugetul de stat si la executarea titlurilor executorii de către instituțiile publice, pe care le-a citat in susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive de cererea de chemare in judecata, cu precizarea ca, potrivit Codului d e procedura civila, ceea ce determina participarea unei persoane la un proces este calitatea sa si nu opozabilitatea hotărârii cu care se finalizează acesta, raportul de drept procesual neputandu-se lega valabil decât intre titularii dreptului, respectiv, obligației ce rezulta din dreptul material dedus judecații.
Tot referitor la calitatea procesuala pasiva, solicita sa se aiba in vedere faptul ca, MINISTERUL Public are calitatea de ordonator principal de credite, iar in conformitate cu dispozițiile art. 21 din Legea nr. 500/2002, ordonatorii principali de credite sunt cei care repartizează creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu si pentru bugetele instituțiilor publice ierahic inferioare.
Admițând cererea de chemare in judecata, instanța a aplicat greșit si dispozițiile art. 28 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice care stabilește principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, precum si responsabilitățile instituțiilor publice implicate in procesul bugetar si care la lit. d ) - e) prevede faptul ca, "proiectele legilor bugetare anuale si ale bugetelor se elaborează de către Guvern, prin Ministerul Finanțelor Publice, pe baza politicilor si strategiilor sectoriale, a priorităților stabilite in formarea propunerilor de buget, prezentate de ordonatorii principali de credite si pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite".
Prin urmare, este lipsit de relevanta, in speța, faptul ca, MINISTERUL ECONOMIEI SI FINANȚELOR elaborează proiectul bugetului de stat, atâta timp cat aceasta se face pe baza proiectelor bugetelor ordonatoriilor principali de credite - si nu la cererea persoanelor fizice angajați ai acestora -si a proiectelor bugetelor locale.
Astfel, in opinia recurentului parti in dosar trebuie sa fie numai reclamantul -persoana fizica, si paratul - instituția publica angajatoare, urmând ca in cazul admiterii acțiunii, instituția publica parata, in calitate de ordonator principal de credite sa solicite MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR o rectificare bugetara in acest sens, prin intocmirea unui proiect de lege de modificare a legii bugetului de stat.
Având in vedere raționamentul de mai sus, precum si de prevederile legale expuse, apreciaza ca prima instanța a reținut in mod eronat mecanismul elaborării bugetului de stat, rolul instituției recurente in cadrul acestuia, precum si obligațiile si competentele ordonatorilor principali de credite in materie, cu consecința admiterii in mod neintemeiat a cererii de chemare in judecata.
de aceste considerente, solicita admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR si respingerea cererii de chemare in judecata ca fiind introdusa împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
In cazul in care vor fi respinse excepțiile mai sus arătate, in subsidiar, pe fond, apreciaza soluția de admitere a cererii de chemare in judecata ca fiind nelegala, solicitand sa fie infirmata si pe cale de consecința sa fie respinsa cererea ca fiind neîntemeiata.
Trbuie avute in vedere si dispozițiile Legii nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările ulterioare, care stabilește pe de o parte ca, nici o cheltuiala din fonduri publice nu poate fi angajata, ordonanțată si plătită daca nu este aprobata potrivit legii, iar pe de alta parte ca, nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
In condițiile in care MINISTERULUI ECONOMIEI SI FINANȚELOR ii revine obligația de a se incadra in cheltuielile stabilite de către legiuitor, plata salariaților unor alte instituții publice apare ca fiind nelegala si imposibil de efectuat.
Cu titlu de practica, invoca decizia înaltei Curți de Casație si Justiție nr. 39/09.01.2008, pronunțata in dosarul nr- si alte decizii similiare pronunțate in cauze cu același obiect.
Intimatii nu au formulat intampinare.
In sedinta publica de la 29.04.2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților tardivitatea declarării recursului.
Analizând actele dosarului cu prioritate, conform art.137 alin.1 pr.civ. prin prisma excepției tardivității formulării recursului invocată din oficiu de către instanță, Curtea reține următoarele:
Litigiul părți este un conflict de drepturi așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Potrivit art.5 din Legea nr. 168/1999 "conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art.80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs în litigiile de munca este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
Sentința atacată cu recursul de față a fost comunicată recurentului la 07.11.2008, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 74 din dosarul de fond.
Recursul a fost formulat la data de 19.11.2008, asa cum rezulta din ștampila de pe plicul atasat la dosar (fila 7 dosar recurs), peste termenul legal de 10 zile, calculat conform art.101 Cod procedură civilă, termen care incepe sa curga de la data comunicarii hotararii.
Pentru aceste considerente, Curtea va respinge ca tardiv declarat recursul formulat de către recurent, în temeiul art.301 și 303.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, recursul declarat de către recurentul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLIC împotriva sentinței civile nr.137/23.10.2008 pronunțate de Curtea de Apel București -Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-(4917/2008) în contradictoriu cu intimații-reclamanți, A, -, I, și intimații-pârâți MINISTERUL JUSTIȚIEI ȘI LIBERTĂȚILOR și TRIBUNALUL BUCUREȘTI, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red./tehnored
/2ex
06.05.2009
Jud. fond:
Președinte:Petrică ArbănașJudecători:Petrică Arbănaș, Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu
