Drepturi salariale (banesti). Decizia 2986/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1412/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.2986/
Ședința publică din data de 05 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR - -
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr.383 din data de 28.11.2008 pronunțate de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5330/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Casa de Pensii a Municipiului B - având ca obiect "drepturi bănești".
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale, intimata-reclamantă și intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Casa de Pensii a Municipiului
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții faptul că prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale a solicitat judecarea pricinii în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.(2) Cod proc. civilă.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei de interes în formularea cererii de recurs și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 09.05.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-, reclamanta a chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Economiei și Finanțelor, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B, solicitând obligarea pârâților Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata către reclamantă a sumelor reprezentând sporul de risc si suprasolicitare neuropsihica de 50% din indemnizația brută lunară, sumă actualizată cu rata indicelui de inflație începând cu anul 2000 și până la data de 01.02.2006, data pensionării; obligarea pârâtului Tribunalul București să emită o adeverință de actualizare a pensiei de serviciu în raport de decizia nr. 21 dată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casație și Justiție, pe care să o comunice pârâtelor Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B; actualizarea retroactivă de către pârâtele Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului Bap ensiei de serviciu din data de 01.02.2006 la zi cât si pentru viitor, prin includerea in calculul veniturilor lunare a acestui spor, precum si plata drepturilor bănești neacordate, actualizate cu rata inflației de la scadența fiecărei luni și până la achitarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În temeiul OUG nr. 75/2008, cauza a fost înaintată pentru soluționare în primă instanță Curții de Apel București unde a fost înregistrată la data de 15.07.2008 sub nr-, pe rolul Secției a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale.
Prin sentința civilă nr.383/28.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B; a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune pentru perioada 2000 - martie 2005 și, în consecință, au fost respinse pretențiile aferente acestei perioadei; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta și au fost obligați pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata către reclamantă a sporului de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară pentru perioada aprilie 2005 - 01.02.2006, actualizată cu indicele de inflației de la data nașterii dreptului până la plata efectivă a acestuia; a fost obligat pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite; au fost disjunse celelalte capete de cerere și format un dosar separat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a examinat cu prioritate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B și a prescripției dreptului la acțiune. Prima excepție invocată a fost respinsă având în vedere faptul că reclamanta a solicitat doar obligarea pârâților Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata sporului de 50%, neformulându-se pretenții în acest sens și față de pârâta Casa de Pensii a Municipiului B, calitatea procesuală a acesteia justificându-se însă, raportat la celelalte capete de cerere.
Excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtul Ministerul Justiției a fost admisă pentru pretențiile reclamantei aferente perioadei 2000 - martie 2005, constându-se intervenită prescripția extinctivă, față de dispozițiile cuprinse în art.1 alin.1 coroborat cu cele ale art.3 alin.1 din Decretul nr.167/1958, potrivit cărora "dreptul la acțiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege", respectiv de 3 ani, precum și data formulării cererii de chemare în judecată, respectiv 9.05.2008,
De asemenea, potrivit art.283 alin.1 lit.c din Codul muncii, cererea având ca obiect plata unor drepturi salariale neacordate, poate fi formulată în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune.
Cum, în speță, obiectul cererii de chemare în judecată este unul patrimonial, s-a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei este prescris pentru perioada 2000 - martie 2005.
Pe fondul pricinii, s-a constatat că, potrivit art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, invocat drept temei juridic al acțiunii, magistrații beneficiază de un spor de 50% din indemnizația brută lunară pentru risc și suprasolicitare neuropsihică.
Prin art.1 pct.2 din OG nr.83/2000 pentru modificarea și completarea Legii nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.425 din 1 septembrie 2000, s-a dispus abrogarea art.47. Această ordonanță a Guvernului a fost aprobată prin Legea nr.334/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.370 din 9 iulie 2001.
OG nr.83/2000 a fost emisă, așa cum rezultă din preambul, în baza art.1 lit.Q pct.1 din Legea nr.125/2000 prin care Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată.
Legea nr.24/2000, în vigoare la data emiterii OG nr.83/2000, definind modificarea, completarea sau abrogarea unui act normativ, prin art.57, 58 și 62, preciza că modificarea unui astfel de act constă în schimbarea expresă a textului unora sau mai multor articole ori alineate ale acestuia și redarea lor într-o nouă formulare, iar completarea actului normativ constă în introducerea unor dispoziții noi, cuprinzând soluții legislative și ipoteze suplimentare, exprimate în texte care se adaugă elementelor structurale existente, și, în fine, că abrogarea se referă la prevederile cuprinse într-un act normativ, contrare unei noi reglementări de același nivel sau de nivel superior, care trebuie să își înceteze aplicabilitatea. Ca atare, modificarea, completarea sau abrogarea totală sau parțială a unui act normativ reprezintă instituții juridice diferite, cu efecte distincte.
Or, prin Legea nr.125/2000, Guvernul a fost abilitat să modifice și să completeze, iar nu să și abroge Legea nr.50/1996, nici total și nici parțial. În acest fel, prin emiterea OG nr.83/2000 au fost depășite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul României, încălcându-se astfel dispozițiile art.108 alin.3, cu referire la art.73 alin.1 din Constituția României.
Pentru considerentele arătate, instanța a reținut că abrogarea art.47 din Legea nr.50/1996 nu poate fi asimilată modificării unui act normativ și că norma de nivel inferior (art.I pct.42 din OG nr.83/2000, lege ordinară, prin care a fost abrogat art.47 din Legea nr.50/1996 și art.IX alin.2 paragraful 1 din OG nr.83/2000 prin care a fost abrogat art.231 din Legea nr.56/1996, modificată și completată), contravine art.81 din Legea nr.92/1992, modificată și completată, lege organică.
Astfel s-a statuat și prin decizia nr.21/2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite în dosarul nr.5/2008, dată în soluționarea recursului în interesul legii declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, obligatorie pentru instanțe în conformitate cu dispozițiile art.329 pct.3 din pr.civ. constatându-se, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art.47 din Legea nr.50/1996 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului din organele autorității judecătorești, republicată, că judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți, precum și personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizația brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar, și după intrarea în vigoare a OG nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001.
De asemenea, în considerentele deciziei sus menționate, s-a reținut că instanțele de judecată trebuie să considere rămase în vigoare dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 republicată, că normele ce reglementau acordarea sporului de 50% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică au produs și produc în continuare efecte juridice, acest lucru presupunând că, nici în prezent, dispozițiile respective nu și-au încetat aplicabilitatea. Efectul imediat al supraviețuirii normei în discuție rezidă incontestabil în faptul că drepturile consacrate legislativ prin dispozițiile art.47 din Legea nr.50/1996 și art.231din Legea nr.56/1996 se cuvin și în continuare persoanelor care se încadrează în ipotezele la care se referă aceste texte de lege.
În baza acestor considerente, a fost admisă în parte cererea reclamantei și obligați pârâții Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata sumelor reprezentând sporul de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% pentru perioada aprilie 2005 - 01.02.2006, sumele acordate până la data pronunțării hotărârii urmând a fi actualizate cu rata inflației corespunzătoare perioadei cuprinse între data nașterii dreptului și data plății efective.
Instanța a reținut că ceea ce face obiectul reparației este prejudiciul real suferit de reclamantă, ca urmare a neacordării unor drepturi de natură salarială la termenele stabilite.
Or, devalorizarea monetară survenită între data când sporul de 50% din indemnizația de încadrare brută lunară ar fi trebuit acordat și data plății efective, constituie parte a prejudiciului suferit de reclamantă și este datorată de pârâți, în temeiul art.161 alin.4 din Codul muncii și art.1084 din Codul civil.
Ținând seama de faptul că Ministerului Economiei și Finanțelor îi incumbă, potrivit art.19 din Legea nr.500/2002, obligația întocmirii proiectelor legilor bugetare anuale pe baza propunerilor de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor principali de credite, iar în lipsa alocării unor fonduri pentru achitarea sumelor solicitate, cu ocazia rectificării bugetare, pârâtul Ministerul Justiției s-ar afla în imposibilitatea respectării hotărârii judecătorești, instanța a obligat acest pârât să aloce fondurile necesare plății sumelor stabilite.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale la data de 20.01.2009, înregistrat pe rolul Curții de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 02.03.2009 sub nr-.
Susține recurenta-pârâtă netemeinicia și nelegalitatea hotărârii de primă instanță față de dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civilă, cu consecința admiterii recursului și modificării hotărârii atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității sale procesual pasive.
Se arată că, în mod eronat instanța nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale pasive ridicată în cauză, făcându-se confuzie între pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și Casa de Pensii a Municipiului B care nu a invocat această excepție.
Ori, lipsa calității procesuale pasive subzistă față de prevederile HG nr. 13/2004 privind Statutul Casei Naționale de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale potrivit cărora este o instituție publică autonomă, de interes național, care are în subordinea sa casele teritoriale de pensii a căror coordonare, îndrumare și control îl asigură. Întrucât instituția recurentă gestionează sistemul de pensii la nivel național, o cerere având ca obiect stabilirea drepturilor individuale de pensie nu intră în atribuțiile sale, ci este de competența exclusivă a casei teritoriale de pensii de la domiciliul reclamantului.
În plus, potrivit art. 85 alin. 2 și 3 din Legea nr. 303/2004 republicată, Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale are doar un rol de intermediere între instituția emitentă a adeverinței unde pensionarul magistrat și-a desfășurat activitatea și casa teritorială de pensii.
Pe fondul cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că dispozițiile art.47 din Legea nr. 50/1996 republicată au fost abrogate în mod cât se poate de explicit astfel că este nelegală hotărârea de fond prin care se acordă reclamantei un spor salarial în baza acestui text.
La termenul de judecată din 05.05.2009, Curtea a ridicat din oficiu excepția lipsei de interes a recurentei în declararea căii de atac,
Examinând condiția interesului recurentei față de hotărârea recurată, Curtea constată că reclamanta a chemat în judecată în calitate de pârâți mai multe instituții, formulând și pretenții diferite în contradictoriu cu aceștia.
Astfel, a solicitat obligarea pârâților Ministerul Justiției, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București și Tribunalul București la plata sumelor de bani reprezentând spor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% din indemnizația brută lunară, începând cu anul 2000 până la data pensionări 01.02.2006; obligarea pârâtului Tribunalul București să emită o adeverință de actualizare a pensiei de serviciu pe care să o comunice pârâtei Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale și pârâtei Casa de Pensii a Municipiului B și, în fine, obligarea ultimelor două pârâte să actualizeze retroactiv pensia de serviciu.
Așadar, calitatea procesuală pasivă a recurentei pârâte Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale poate fi analizată numai prin raportare la cele două petite având ca obiect emiterea unei adeverințe de venit și actualizarea pensiei de serviciu a intimatei-reclamante.
Câtă vreme prin sentința civilă nr.383/28.11.2008 instanța s-a pronunțat numai asupra primului petit având ca obiect recunoașterea și plata unui spor salarial, în contradictoriu cu ordonatorii de credite din perioada în care intimata reclamantă s-a găsit în raporturi de serviciu cu autoritatea judecătorească, este lipsită de interes orice critică adusă hotărârii de către pârâta Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale.
Indiferent dacă instanța de fond s-a pronunțat asupra unei excepții privind calitatea procesuală pasivă prin această hotărâre, indiferent dacă această excepție a fost ridicată de către recurentă sau de către Casa de Pensii a Municipiului B, criticile formulate în aceste limite împotriva hotărârii care obligă alte instituții la plata unor drepturi bănești nu pot fi primite, recurenta neavând un interes în cenzurarea hotărârii sub aspectul legalității și cu atât mai puțin al temeiniciei. Considerațiile recurentei asupra lipsei calității sale procesuale pasive pot avea relevanță numai la judecata celor două petite disjunse, însă nu în cadrul procesual de față.
Urmează, așadar, în temeiul art.312 al.1 Cod pr.civilă, a se respinge recursul declarat de Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale ca fiind lipsit de interes împotriva sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția lipsei de interes.
Respinge ca lipsit de interes recursul declarat de recurenta-pârâtă Casa Națională de Pensii și alte Drepturi de Asigurări Sociale împotriva sentinței civile nr.383 din data de 28.11.2008 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- (format vechi nr.5330/2008), în contradictoriu cu intimata-reclamantă și cu intimații-pârâți Ministerul Justiției și Libertăților, Consiliul Superior al Magistraturii, Curtea de Apel București, Tribunalul București, Ministerul Finanțelor Publice și Casa de Pensii a Municipiului
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - - -
GREFIER
Red.
Dact.LG/2 ex./05.06.2009
Jud.fond:;
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
